Scrutin prezidențial în Rusia. O nouă farsă a țarului Putin

Autor: , in Externe / 18 ianuarie, 2018, 16:33

Viitoarele alegeri pentru fucţia de președinte al Federației Ruse, din 18 martie 2018, se anunță la fel de interesante și imprevizibile ca și lectura unei cărți de telefoane. De 18 ani la timona Kremlinului, țarul rus Vladimir Putin a declarat că va merge independent la alegeri și, potrivit observatorilor politici, nimeni și nimic nu-l împiedică în următorii șase ani să ocupe în continuare fotoliul de președinte al Rusiei. În pofida relațiilor tot mai proaste cu Occidentul și a economiei în picaj, președintele rus Vladimir Putin totuși se bucură de cea mai mare popularitate printre cetățenii Rusiei.

O simplă formalitate

Sociologii ruși ai Centrului de cercetări Romir, reprezentant exclusiv al Gallup International în Federația Rusă, au efectuat recent un sondaj pentru a afla în ce măsură președintele Putin ar avea rival, în cazul în care ar mai candida și la un al patrulea mandat. Potrivit studiului, ceilalți candidați ar acumula, împreună, maximum 25% din sufragii, ceea ce transformă viitorul scrutin prezidențial într-o simplă formalitate, în tradiționala metodă rusă de a păstra puterea și de a eluda transferul democratic al puterii în stat.

Printre contracandidații lui Putin, al căror rol se rezumă, în fond, la a da legitimitate farsei prezidențiale ruse, cele mai multe voturi – 8% – se presupune că ar acumula Vladimir Jirinovski, liderul Partidului Liberal Democrat din Rusia, al doilea partid înregistrat în Uniunea Sovietică, și, de aceea, considerat primul partid oficial de opoziție. Calitatea acestei formațiuni, cea de aliat de nădejde al Kremlinului, a fost demonstrată însă de-a lungul anilor, prin intervențiile șovine, imperialiste ale liderilor săi, care și-au câștigat, astfel, titlul neoficial de portavoce a conducerii Federației Ruse. Jirinovski este cunoscut și prin faptul că a acceptat fără rezerve ocuparea Crimeei, afirmând că „noi Crimeea nu am luat-o de la nimeni, ci a revenit la structura Rusiei“.

Alexei Navalny

Contracandidat „rezolvat“ prin eliminare

Pe locul secund în cursa prezidențială se situează reprezentantul Partidului Comunist al Federației Ruse, cu 7%, urmat de liderul opoziției, Alexei Navalny, cu trei la sută din preferințele alegătorilor, dar care tocmai a fost eliminat din joc. Astfel, Comisia electorală centrală din Rusia a decis, înainte de Revelion, prin vot, ca liderului opoziției, Alexei Navalny, să i se interzică să participe la alegerile prezidențiale de anul viitor, pe motiv că acesta are o condamnare penală. Comisia a insistat că această condamnare cu suspendare îl face ineligibil pentru scrutinul din martie, chiar dacă el spune că a fost condamnat politic. Navalny, în vârstă de 41 de ani, a fost reținut de trei ori anul trecut și pus sub acuzare pentru organizarea, în mod repetat, de mitinguri și manifestații publice.

Hop și colaboratorii lui Dodon

Potrivit Romir, Alexei Navalny este succedat de Ksenia Sobchak, dar și de liderii formațiunilor „Spravedlivaia Rossia“, Serghei Mironov, și „Yabloko“, Grigori Iavlinski, fiecare cu un potențial de circa 2% din sufragii. Este de remarcat faptul că „Spravedlivaia Rossia“ este primul partid din Rusia care a semnat, în iunie 2014, un acord de cooperare cu Partidul Socialiştilor din Republica Moldova, în perioada aflării președintelui pro-Kremlin Igor Dodon la conducerea formaţiunii.

Jurnalista Ksenia Sobchak, desemnată candidat de către formaţiunea Iniţiativa Civilă, este fiica lui Anatoly Sobchak, primarul Sankt Petersburgului între 1991 și 1996. Vladimir Putin l-a considerat pe Anatoly Sobchak unul dintre mentorii săi, actualul președintele al Rusiei fiind viceprimarul Sankt Petersburgului în mandatul lui Anatoly Sobchak, care a fugit din Rusia în 1996, după ce a devenit protagonistul unor investigații penale. Fostul primar al Sankt Petersburgului, orașul de baștină al lui Putin, s-a întors în Rusia în 1999, după ce liderul de la Kremlin a ocupat fotoliul de premier, murind însă peste un an, în martie 2000. În ultima perioadă, mass-media din Rusia au scris în repetate rânduri că Vladimir Putin o va folosi pe Ksenia Sobchak pe post de candidatură-paravan, pentru a întreține aparențele unui proces electoral democratic.

Pe acest fundal, se atestă faptul că cetățenii ruși manifestă cel mai mic interes față de alegerile șefului statului în istoria contemporană a Federației Ruse. Potrivit directorului Institutului de sondare a opiniei publice Levada Center, cu baza la Moscova, Lev Gudkov, explicația fenomenului rezidă în lipsa oricărei intrigi, rezultatele scrutinului prezidențial fiind extrem de previzibile. O altă cauză, afirmă sociologul Gudkov, ține de volatilizarea avântului patriotic de la ocuparea Peninsulei Crimeea, dar și de starea de oboseală și insatisfacție ce a cuprins societatea rusă, din cauza confruntării cu Occidentul și a scăderii drastice a veniturilor.

Cu toate acestea, sondajele arată că președintele Vladimir Putin este pe cale să fie reales, cu 75% din sufragii, ceea ce înseamnă că va rămâne la putere până în 2024. În aceste condiții, Vladimir Putin, care dorește să obțină un al patrulea mandat în urma alegerilor prezidențiale din martie 2018, și-a depus, pe 27 decembrie 2017, dosarul de candidatură la Comisia electorală centrală a Federației Ruse, exact în ziua apariției în New York Times a unui articol semnat de Secretarul Departamentului de Stat al SUA, Rex Tillerson. În ultima decadă a anului 2017, s-a intensificat semnificativ comunicarea șefilor Externelor de la Moscova și Washington, pe fondul problemelor legate de evenimentele din Coreea de Nord, Siria etc. Astfel, Serghei Lavrov i-a transmis lui Rex Tillerson că „retorica agresivă“ a SUA faţă de Coreea de Nord este inacceptabilă și că Rusia este pregătită să devină mediator în eventualitatea unor tratative între Coreea de Nord şi SUA cu privire la reducerea tensiunilor, dacă ambele ţări sunt de acord ca Moscova să-şi asume acest rol.

Abordând întregul catalog de probleme, Rex Tillerson îi răspunde reprezentantului Kremlinului, în articolul din New York Times, că Statele Unite ale Americii vor colabora cu Rusia în aspectele în care interesele țărilor coincid. În același timp, s-a punctat că, până la soluționarea problemei Ucrainei, nu este posibilă normalizarea relațiilor dintre ambele țări, iar acest fapt este imposibil sub actuala conducere a Federației Ruse. Punct și de la capăt.

Cum se reflectă politica de la Moscova în viitorul Republicii Moldova

În condițiile în care Vladimir Putin vrea să bată recordurile de aflare la cârma statului rus, este evident că politicile promovate de către Rusia nu vor suferi modificări importante. În perspectivă imediată, este așteptată perpetuarea antagonizării Est-Vest, dar și, tradițional, implicarea brutală a Kremlinului în viața țărilor nu doar ex-sovietice, ci din tot spațiul de influență al defunctei URSS. Pentru Republica Moldova, care nicidecum nu reușește să se desprindă radical de fosta metropolă, asta înseamnă că adepții vectorului european se vor confrunta cu exaltarea din exterior a spiritelor revanșarde, pe segmentul de cetățeni rusofoni, dar și cu provocări nedisimulate, la Nistru, din partea autorităților separatiste de la Tiraspol. Pe plan intern, este cert faptul că Rusia va încerca să influențeze în favoarea sa rezultatele alegerilor parlamentare din Republica Moldova, din toamna care vine. Cu acest scop evident, președintele pro-Kremlin, Igor Dodon, instalat în funcție prin contribuția decisivă a președintelui Partidului Democrat din Moldova, oligarhul Vlad Plahotniuc, a efectuat într-un an șapte vizite la Moscova. În 2018, așadar, Republica Moldova urmează să înfrunte un nou grav pericol la adresa integrării europene, în condițiile în care Kremlinul își va stabili verticala puterii, iar dușmanii interni vor mimetiza și își vor diversifica armele din dotare.

Eduard Bălan

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Comentarii


Faci un comentariu sau dai un răspuns?


Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *