Oameni și instituții în buzunarul lui Plahotniuc: Veaceslav Untilă și Curtea de Conturi

Igor Dodon poate fi considerat o investiție strategică a lui Vlad Plahotniuc. Deoarece unele persoane consideră partidele politice cel mai profitabil business din Republica Moldova, este relevant să urmărim creșterea în sondaje a Partidului Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM), căci performanțele acestei formațiuni nu pot fi explicate doar prin rațiuni de strategii și calcule electorale. Eventual, poate reușim să identificăm și principalul beneficiar al instalării în fotoliul de președinte de țară a lui Dodon. Un accident istoric sinistru, actualul președinte al Moldovei este un mancurt notoriu și un dușman feroce al destinului nostru european, dar care, se pare,  a fost susținut de către Plahotniuc cu un scop bine gândit.

Dacă la alegerile parlamentare din 1998, PSRM a acumulat numai 0.59% voturi și nu a trecut pragul electoral, nici în martie  2014, când PSRM avea circa 10 % din simpatiile cetățenilor, nimic nu prevestea o bruscă ascensiune a partidului în preferințele alegătorilor. Cu toate acestea, pe 13 noiembrie 2016, președintele PSRM, Igor Dodon, este ales președinte al Republicii Moldova, cu un scor de 52.11%. La scrutinul prezidențial au intervenit cele 30 000 de sirieni, popa Gapon i-a instruit pe enoriași să nu voteze o femeie în fruntea statului, iar partidul oligarhului Vlad Plahotniuc și-a înrolat toate structurile și resursele media pentru a-l face pe Igor Dodon șef de stat. De aici, mai mulți observatori politici susțin că, de fapt, actualul șef de stat este doar o piuliță al unei mari și profitabile mașinării economice.

În 2017, Republica Moldova a degradat constant, pe toate palierele. A coborât patru poziții, până pe locul 80 din 180 de țări incluse,  în Topul mondial al libertății presei, elaborat de Organizația Reporters sans Frontieres (Reporteri Fără Frontiere). În Republica Moldova, alimentele sunt mai scumpe decât la Paris, iar pensiile și salariile mizere ale cetățenilor îi condamnă să trăiască la limita subzistenței. Populația nu mai poate face față costurilor de întreținere, iar vizita la medic este un lux de nepermis. Oamenii fug din această oază democrato-dodonistă mai dihai decât pe timpurile lui Voronin, depopularea satelor și orașelor Moldovei fiind desprinsă dintr-un film post-apocaliptic.

Potrivit mai multor prognoze, portalul Transilvania Regional Business scrie că PIB-ul Republicii Moldova va înregistra o creștere de circa 4% în 2017. Condițiile meteo nefavorabile din primăvară care au subminat producția agricolă, incertitudinea în rândul oamenilor de afaceri care a frânat relansarea creditării, investițiilor private și activități industriale, precum și din cauza mersului lent al reformelor: peste jumătate din acțiunile planificate în Foaia de parcurs cu reforme prioritare ale Guvernului și Parlamentului nu au fost realizate. Creșterea economică modestă din 2017 s-a bazat pe relansarea consumului, care a crescut grație sporirii remiterilor după doi ani de scădere, precum și de intensificarea investițiilor publice odată cu deblocarea asistenței externe de la începutul anului. Potrivit unui studio analitic Expert-grup, dacă am exclude influența acestor doi factori, economia ar fi în recesiune. Cam așa stau lucrurile sub guvernarea Partidului Democrat din Moldova, chiar dacă mediile aservite ne mitraliază zilnic cu noi și viu colorate succese pe plan economic, social și politic.

Totuși, în aceste condiții anumite categorii huzuresc și, se pare, clanurile de la guvernare l-au ales pe Dodon președinte tocmai pentru a-și asigura, de la 13 noiembrie 2016 și până la alegerile parlamentare din toamna lui 2018, cel puțin doi ani de liniște, în care jaful și fărădelegea să nu întâmpine careva piedici.

În stabilitatea democrato-dodonistă, a fost demolată orice spoială a democrației, iar Republica Moldova a ajuns o tiranie a cleptocraţilor. Avem o țară condusă de niște inși cercetați penal, de inculpaţi şi de interpuşii lor, care fac legi doar pentru ca ei să scape de pedeapsă, iar instituţiile statului îi protejează atât de lege, cât şi de furia alegătorilor.

În Moldova actuală, cei mai mulți bani se spală prin schemele gândite pe coridoarele partidului puterii, căci instituțiile statului, responsabile de combaterea crimelor economice sunt reduse la rolul de lacheu al guvernării. Deresponsabilizate social, toate instituțiile acestui stat capturat slujesc unui singur partid și unei singure persoane, care, din când în când, mai aruncă câte un os slugilor devotate. În aceste condiții, cunoaște cineva cum mai activează întreprinderile gigant cu capital majoritar de stat, mai aduc ele, oficial, profit și în conturile cui, neoficial, intră aceste sume uriașe ? Își mai amintește cineva, bunăoară, despre principalul exportator de metale feroase şi neferoase din Republica Moldova, S.A. ”Metalferos”, una dintre cele mai netransparente întreprinderi ale statului, cum a fost declarată într-o investigaţie publicată, în februarie 2017, de Anticorupţie.md? Chiar dacă are rulaje anuale de circa un miliard de lei, iar de-a lungul anilor au existat multiple acuzații de evaziune fiscală și spălări de bani la companie, dosarele penale care au vizat întreprinderea în care statul deține 78% din acțiuni au ajuns de fiecare dată pe linie moartă. Iar companiile-fantomă despre care se spune că ar fi fost implicate în „afacerile murdare” de la Metalferos dispar de îndată ce ajung în vizorul opiniei publice, fiind înlocuite cu altele.

În aceste condiții, cine ar mai putea să tragă clopotele, pentru ca fărădelegile guvernării să fie cunoscute de către opinia publică, dar și în exterior, de către partenerii de dezvoltare ? Putem spera, poate, la vreo intervenție a Curții de Conturi (CC), principala instituție a statului responsabilă să vegheze cum este gestionat banul public ? Prea puțin probabil ! Actualul președinte al CC, Veaceslav Untilă, fost deputat pe listele Partidului Liberal și chiar vicepreședinte al acestui partid în stare avansată de putrefacție politică, este mai mult un general de mucava și nu un conducător al unei instituții, care să iasă la luptă cu regimul oligarhic construit de Vlad Plahotniuc. Untilă nici n-a reușit bine să se instaleze în funcție, căci imediat s-a grăbit să-și ”cumpere” indulgență. Potrivit lui Untilă, care își amintește cu drag de funcția de șef al Poliției Rutiere și posibil că mai păstrează țuruiacul de agent rutier, astăzi ”putem vorbi în premieră despre o nouă politică de stat, o politică bazată pe o abordare hotărâtă a tuturor problemelor și a provocărilor cu care ne confruntăm.” Cu un vicepreședinte al Curții de Conturi descurcăreț, o doamnă trecută prin imperiul financiar al lui Plahotniuc, lui Untilă i s-a rezervat ”nobila” misiune de a decide ce au decis alții și de a lăuda, obedient, guvernarea. Punctum.

Deoarece este o iluzie să așteptăm de la Curtea de Conturi rapoarte de audit din care să aflăm cum este astăzi devalizat patrimoniul public, unica soluție ține de activizarea formațiunilor de opoziție, Partidul Acţiune şi Solidaritate (PAS) şi Partidul Platforma Demnitate şi Adevăr (PPDA). Într-un an electoral, acestea sunt obligate să pună tunurile pe guvernarea lui Plahotniuc, pentru a identifica gravele derapaje și pentru a prezenta opiniei publice probe concludente, care, ulterior, să fie puse la temelia unor procese de judecată. Un bun exemplu ne-a fost oferit zilele trecute, când preşedintele Platformei Demnitate şi Adevăr, Andrei Năstase, a atenţionat despre încă o fraudă, de cel puţin 10 miliarde de lei, care ar fi muşamalizată de Parlament. Liderul Platformei DA aminteşte că misiunile de audit ale Curţii de Conturi, realizate pe parcursul anului 2016, au constatat abateri şi nereguli atât în gestionarea fondurilor publice, inclusiv a patrimoniului public, cât şi în raportarea financiară, valoarea lor însumând circa 20,8 miliarde de lei, dublu faţă de anul 2014. „Dar, în cadrul prezentării raportului în Parlament, preşedintele Curţii de Conturi a vociferat cifra abaterilor şi neregulilor în valoare de doar 11,2 mlrd. de lei. Probabil că, pentru muşamulizarea sumelor reale ale delapidărilor din buget,  conducerea acestei instituţii importante a fost premiată şi stimulată cu majorări semnificative a salariilor, banii fiind luaţi tot din buzunarele noastre. După schimbare, instituţiile de drept vor munci non-stop!”, a conchis Andrei Năstase.

Pe final de mandat, s-ar impune și activizarea fracțiunii parlamentare a PLDM, doamna deputat Maria Ciobanu, bunăoară, demonstrând în repetate rânduri calități de luptăror consecvent cu regimul. Vin alegerile și, odată cu ele, vine șansa de a elibera Republica Moldova de teroarea instalată de PDM, avem șansa de a elibera din captivitate instituțiile statului, pentru a-i deferi justiției pe marii corupți și detractori ai democrației.

Eduard Bălan