Au mai rămas doar cinci luni în care România poate să-și schimbe abordarea față de Republica Moldova și să repare greșelile făcute până acum. Dacă Bucureștiul nu va susține forțele cu adevărat pro-europene și antioligarhice, totul va fi pierdut.

România a susținut prea multă vreme abordarea “stabilitatea cu orice preț” peste Prut, chiar dacă această stabilitate era un eufemism pentru un Sistem oligarhic, autodeclarat pro-european, dar care în realitate a perpetuat corupția și sărăcia, alungând un număr foarte mare de moldoveni peste hotare, înjumătățind populația R. Moldova. Sperietoarea rusească – Vin tancurile rusești! – a fost folosită plenar în retorica oficială românească și moldovenească, ca o formulă comodă, dar care menține un status quo toxic și actuala putere de la Chișinău.
Paradoxal sau nu, tancurile rusești nu vin.

Rusia sufocată de sancțiuni economice nu face mari eforturi financiare (nici nu ar avea de unde!) și așteaptă doar alegerile la termen din toamnă, pentru ca forțele pro-ruse să preia puterea în mod democratic. Venirea acestora la putere, împiedicarea căreia a fost a fost prezentată constant de România ca fiind un obiectiv principal și o linie roșie, este favorizată tocmai de susținerea regimului Plahotniuc, care este respins de cetățeni și care a reușit să compromită ideea de integrare europeană. Prin lipsa reformelor în justiție, jaful miliardului, capturarea tuturor instituțiilor și punerea poverii banilor furați pe umerii cetățenilor, falșii autointitulați pro-europeni au făcut mai bine decât oricine jocul Rusiei.

Alegerile pentru Primăria Chișinău sunt un test esențial în perspectiva alegerilor parlamentare. Primul tur a dovedit că în ciuda știrilor false, a manipulărilor din sondaje și denigrărilor ordinare din presa aservită, în ciuda tacticii de divizare a voturilor dreptei prin candidații iepurași și a fraudelor electorale – precum plimbarea alegătorilor și buletine lipsă – cetățenii care s-au prezentat la vot au știut să discearnă și au zădărnicit planul oligarhului Plahotniuc de a nu-l lăsa pe candidatul Platforma DA/PAS să intre în turul 2. Și la Bălți, și la Chișinău, binomul Plahotniuc-Dodon a fost taxat de alegători.

Jocul perfid de-a pro-rusul care vrea să scoată țara din Acordul de Asociere cu UE și s-o ducă către Rusia și vajnicul pro-european care o salvează de acest pericol nu mai păcălește pe nimeni. După ce au votat împreună schimbarea sistemului electoral într-o formulă de uninominal mixt, care-i avantajează, PSRM și PDM pregătesc împărțirea frățească a colegiilor. Ați auzit în campanie vreun atac al PDM sau al televiziunilor sale împotriva lui Ion Ceban sau invers? Blatul a fost total și tăcerea asurzitoare. PD a ținut să comunice demonstrativ recomandarea sa alegătorilor de a nu-l vota pe Ceban, dar în turul 2 îl va susține, așa cum a făcut și cu Dodon la prezidențiale. O victorie a lui Andrei Năstase ar zgudui din temelii actualul sistem, iar valul de schimbare se va revărsa în toată R.Moldova la alegerile parlamentare, ceea ce ei nu-și pot permite.

Este o șansă unică și un test important – un prim pas către demantelarea regimului oligarhic și eliberarea statului captiv. Așa cum am spus de foarte multe ori, dezoligarhizarea și europenizarea sunt singura soluție pentru a menține Republica Moldova alături de România și UE. De ce? Pentru că există pericolul ca pe actualul sistem unionominal mixt, PSRM să obțină o majoritate absolută și să facă ceea ce Dodon acum amenință în gol și nu poate să facă: denunțarea Acordului de Asociere, federalizarea R.Moldova și aderarea la Uniunea Eurasiatică. Într-un astfel de scenariu total nedorit, nu mai poate fi vorba despre nicio apropiere de România, iar parcursul european devine istorie.

Ce trebuie să facă România

Din păcate în România schimbarea sistemului electoral, în ciuda recomandărilor Comisiei de la Veneția, pentru menținerea la putere a binomului Plahotniuc-Dodon, nu a fost sancționată, ba chiar aplaudată. Premierul Tudose a lăudat „un proces democratic corect și o distorsionare a realităţii de neprieteni”. Mai mult, România a continuat să dea un cec în alb guvernului de la Chișinău, chiar și după ce UE a sistat asistența financiară fix din acest motiv, cât și a lipsei reformelor în justiție și anti-corupție. Ministerul Finanțelor de la București a transferat Republicii Moldova ultima tranşă de 40 de milioane de euro, din împrumutul de 150 milioane, fără condiționalități legate de implementarea reformelor și fără a ține cont de poziția UE.

În prezent, există o mare discrepanță între realizarea benchmark-urilor stabilite de UE la nivel formal, prin adoptarea unui număr mare de legi, și implementarea reală a reformelor. Criteriul cantitativ primează asupra celui calitativ care este mai important.

Frăția dintre PSD-ul lui Dragnea și PDM-ul lui Plahotniuc, manifestată și în susținerea la nivel de imagine a candidatei Silvia Radu de către primarul general Gabriela Firea, funcționează în schimb foarte bine. În loc ca Republica Moldova să ia România ca model în ceea ce privește lupta anti-corupție și justiție independentă, în conformitate cu sloganul popular ”DNA treci Prutul”, Liviu Dragnea încearcă să replice modelul Plahotniuc de capturare și subordonare a tuturor instituțiilor în stat. Rezultatul este decredibilizarea României în ochii moldovenilor, care nu înțeleg cum frații de peste Prut girează un sistem corupt, pe care ei îl resping.

Am făcut recent două vizite la Chișinău pentru a discuta despre ce poate face România în R.Moldova pentru a-i susține pe actorii pozitivi ai schimbării: presă independentă, ONG-uri, partide cu adevărat proeuropene și anti-oligarhice. Toți interlocutorii ne-au transmis același mesaj: situația este dramatică. Dacă forțele modernizatoare și democratice nu vor învinge la aceste alegeri, nu va mai exista masa critică pentru o schimbare în viitor. Și mai mulți tineri vor pleca, iar R.Moldova va ajunge într-o situație de criză economică și chiar umanitară. În acest scenariu pesimist, situația din R. Moldova va afecta și România povocând o instabilitate regională.

Obstacolele în calea forțelor schimbării sunt majore: de la presa și publicitatea controlată și monopolizată de Binomul Plahotniuc-Dodon, până la folosirea unor resurse financiare și administrative disproporționate de către actuala putere, în comparație cu opoziția extraparlamentară căreia nu i se dă posibilitatea de a se finanța din exterior măcar, presiunile și descurajarea celor care vor să se implice de partea acestora, împărțirea circumscripțiilor uninominale astfel încât diaspora să fie dezavantajată, în schimb Transnistria va avea o putere de reprezentare mult mai mare raportată la populația ei.

Din păcate România, departe de a încerca să ajute forțele pro-europene și anti-oligarhice, care se confruntă cu atâtea bariere, a finanțat și finanțează, prin Ministerul Românilor de Pretutindeni, portaluri precum timpul.md și deschide.md, care fac propagandă pro-oligarhică, pro-Ilan Șor, acuzat în furtul miliardului, și atacă furibund PAS și Platforma DA.

Într-un raport realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent privind manipularea și alte practici incorecte în presa din Republica Moldova se spune clar că Deschide.md a recurs la tactici partizane, prezentând exclusiv punctul de vedere al Guvernului și Partidului Democrat condus de oligarhul Vladimir Plahotniuc și totuși România ignoră această realitate. Este grav că din banii contribuabililor români sunt finanțate astfel de organe de propagandă, care nu fac altceva decât să strice imaginea României în R.Moldova.

Soluția pe care o propunem noi, USR, este un fond de susținere directă a actorilor pozitivi ai schimbării. Acest fond ar urma să funcționeze în subordinea Agenției României de Cooperare pentru Dezvoltare (RoAID) și să fie un administrator de granturi la care poate să aplice diferite entități ale societății civile pe diferite proiecte, cum ar fi mass-media, statul de drept, fără să mai fie nevoie ca banii să treacă pe la guvern. De asemenea, am cerut Ministerului pentru Românii de Pretutindeni să reia Consiliul Consultativ Mass-media România – R. Moldova, care își propunea să integreze politicile editoriale ale jurnaliștilor de pe ambele maluri ale Prutului, să fie o platformă de dialog în care ei puteau face proiecte comune, aplica la finanțări din partea UE. Această structură este esențială pentru implementarea spațiului informațional comun și creșterea prezenței mediatice românești peste Prut.

Pe de altă parte, am discutat și despre investițiile țării noastre în grădinițe și în general despre asistența oficială pentru dezvoltare oferită de România R.Moldova. Cel mai elocvent exemplu de asistență românească prost gestionată și de lipsă de strategie este celebrul împrumut de 100 de milioane de euro, promis de președintele Băsescu în anul 2009, din care au fost alocați doar 29 milioane euro.În acest caz, nu a existat un mecanism/instrument prin care să se poată transfera aceste fonduri la Chișinău și s-a optat pentru direcționarea unei părți din bani pentru acoperirea deficitului bugetar, motiv pentru care nu s-au bucurat de vizibilitate. Mai mult, o parte din banii aceștia care s-au dus către renovarea grădinițelor, iar deputații moldoveni au decis la ce grădinițe, din ce sate, să fie alocați. Concluzia: ajutorul a fost folosit pe criterii politice, fără reguli clare și fără a urmări interesul național al României.

De asemenea, reiese foarte clar că nici în materie de media, nici în ceea ce privește alte investiții în R.Moldova, statul român nu urmărește necesitățile, efectul de multiplicare al acestora, rezultatele, modul în care ele sunt comunicate, vizibilitatea României ca donator. În schimb, state cu un buget mult mai mic pentru asistență oficială de dezvoltare precum Slovacia dispun în R.Moldova de un instrument clar, flexibil, transparent, deschis inclusiv pentru autorități publice locale. Mai mult, reprezentantul SlovakAid se află în permanență în teren și evaluează necesitățile la fața locului, nu neapărat pe cele identificate de Guvern.

Ca urmare, acesta ar putea fi un exemplu de bune practici pentru România, la fel ca și Agenția de dezvoltare suedeză care negociază prioritățile cu guvernul în consultare cu societatea civilă. Deocamdată fondurile românești sunt investite în proiecte statice, fără efect de multiplicare, iar stabilirea priorităților asistenței noastre se face doar la nivel de miniștri. Rezultatul este că nu a existat niciun control asupra modului în care au fost folosiți banii alocați până acum din împrumutul de 100 de milioane de euro de către autoritățile de la Chișinău.

Pe de altă parte, dincolo de urmărirea folosirii banilor proprii, România nu a avut o poziție oficială față de furtul miliardului. Mai mulți reprezentanți ai ONG-urilor din Chișinău m-au întrebat ce au făcut autoritățile române, în special BNR, pentru a afla ce s-a întâmplat cu acei bani, dat fiind că o parte a miliardului ar fi trecut prin România, pe timpul guvernării Ponta. În plus, DIICOT a formulat o cerere de transfer a dosarului care îl vizează pe oligarhul Vladimir Plahotniuc din România în Republica Moldova. De ce? Alte întrebări fără răspuns.

Falșii profeți ai geopoliticii

Influența omului care controlează toate instituțiile în Republica Moldova ajunge până la București, unde analiști foarte activi îi pledează cauza neîncetat. Un fost consilier prezidențial, nelipsit din platourile de televiziune, face neobosit propagandă pro-Plahotniuc în presa românească și moldovenească, prezentându-l ca singura soluție, un partener pe care actualele forțe anti-oligarhice și pro-europene trebuie să-l accepte într-o viitoare coaliție de guvernare pentru a contrabalansa…evident forțele pro-ruse.

Vizibil deranjat de intrarea lui Andrei Năstase în turul 2, ”analistul” vorbește despre surpriză și singularitate și despre victimizare ca explicații pentru rezultatul bun obținut de acesta. El încearcă să inducă ideea falsă că ”cel mai important este faptul că liniile bătăliei geopolitice Est-Vest se menţin chiar şi într-o înfruntare pentru doar un an la primăria Chişinăului. Postura de gospodar şi cea de independent nu au jucat un rol, mai ales când eşti la mijlocul înfruntării între pro-ruşi şi pro-europeni”. Clivajul pro-ruși/pro-europeni este însă fals și depășit, adevăratul clivaj fiind cel dintre forțe pro și anti-oligarhice. Scopul este același de a oculta faptul că socialiștii, Ceban și Plahotniuc aparțin de fapt aceleiași tabere și că problemele reale ale cetățenilor din Chișinău sunt legate de buna guvernare, calitatea străzilor, transportului public și alte asemenea, nu confruntările geopolitice.

Am mai spus-o: faptul că am avut la Chișinău ”cel mai geopolitic”, pro-european și unionist primar, Dorin Chirtoacă, nu a echivalat cu o bună administrare a orașului și cu rezolvarea problemelor structurale ale acestuia. Dimpotrivă, Primăria din Chișinău a fost zguduită de scandaluri de corupție.

”Analistul” însă nu vrea să vadă această realitate, ci reproșează Maiei Sandu la prezidențiale că nu a mizat pe retorica geopolitică, iar lui Andrei Năstase acum că nu este unionist. Mai mult, distinsul expert le cere să se unească cu PL-ul, decredibilizat complet al lui Ghimpu, și cu PUN-ul, marcat de imaginea nu foarte bună a lui Anatol Șalaru, pentru a coagula toată dreapta pro-europeană și unionistă.

În realitate, un bloc electoral comun al tuturor acestor forțe la alegerile parlamentare este greu de imaginat. De ce? Pentru că este greu să te asociezi cu Ghimpu, Șalaru și ceilalți, care până nu demult au fost aliații lui Plahotniuc și au fost sancționați dur de electorat tocmai pentru asta. Este o capcană întinsă de Plahotniuc pe care PAS-Platforma DA ar trebui s-o evite. Faptul că avem un procent de 20% dintre moldoveni care se declară pentru unire, dar pentru candidații PUN și PL votează mai puțin de 10%, arată că aceștia nu sunt credibili nici pentru electoratul unionist. Ca urmare, o asociere cu lideri decredibilizați este mai degrabă contraproductivă, chiar dacă într-adevăr fragmentarea dreptei va fi problematică în colegiile unionminale pe sistemul uninominal mixt. Ghimpu și Șalaru sunt însă pietre de moară pentru Maia Sandu și Andrei Năstase.

Culmea ridicolului, analistul de la București, mare cunoscător al R.Moldova, îi mai cere lui Andrei Năstase să negocieze cu Silvia Radu susținerea alegătorilor ei pentru turul 2. Cu alte cuvinte, să negocieze cu PDM în cadrul unui ”proiect politic cu relevanţă strategică, cu alonjă de viitor”, adică în traducere, o colaborare a PAS-Platforma DA cu Plahotniuc în viitorul Parlament. Evident că în caz contrar, riscăm pericolul rusesc. Aceasta este placa pe care o auzim de ani de zile, care nu va face altceva decât să servească R. Moldova pe tavă pro-rușilor la alegerile din toamnă.

Încă nu e prea târziu pentru a opri asta. România mai poate în al 12-lea ceas să-și schimbe abordarea față de Republica Moldova și să opteze clar pentru susținerea forțelor cu adevărat pro-europene și anti-oligarhice.