Banal, dar fiecare dintre noi vede realitatea din RM din propriul punct de vedere. Ca și cum același pacient, de exemplu, este văzut de un psiholog sau de practolog – ambii sunt medici, dar, după cum vă dați seama, îl percep pe același pacient în mod nițel diferit. Și puținii mei cunoscuți din cei care, spre deosebire de mine, știu cum miroase businessul autohton, demult, încă înainte de modificarea sistemului electoral, mi-au atras atenția la faptul că împroprietăririle atribuite lui Vlad Plahotniuc vorbeau univoc despre faptul că el n-are de gând să renunțe la controlul total asupra RM în urma unui lucru absolut neserios cum ar fi ”alegerile”!

Prin urmare, modificarea sistemului electoral în cârdășie cu Dodon, susținută prin ”prima vizită oficială” a premierului Mihai Tudose de pe celălalt mal al Prutului, a fost doar o ”vișinică” pe ”torta” realităților la care s-a ajuns. Aceiași cunoscuți ai mei afirmă, că ”torta” controlului total asupra statului valorează circa 50 mln. dolari SUA lunar (trecuți pe lângă fisc).

Trecem la o altă viziune asupra realităților noastre. În matematică există noțiunea de ”axiomă” – ”adevăr fundamental admis fără demonstrație, fiind evident prin el însuși”. Personal, de mai mult timp am conștientizat că axioma moldovenească constă în următoarele – moravurile politice autohtone, răbufnite după scandalul cu ”pădurea Domnească”; furtul miliardului și ”incapacitatea” statului de a investiga această crimă; impunerea atmosferei de frică în societate; manipularea cinică a propriilor cetățeni prin ”holdingurile” tandemului și, în ultima instanță, uzurparea puterii de stat – sunt absolut incompatibile cu orice dialog civilizat cu UE, nemaivorbind de ”parcurs European” etc.
Prin urmare, din această axiomă rezultă, că ruperea relațiilor dintre regimul din RM și UE era inevitabilă. Fiind conștient de existența acestui ”adevăr fundamental admis fără demonstrație” eu, pe de o parte, cu nedumerire priveam la inerția limbajului birocraților europeni în raport cu marasmul ”pro-european” local.

Pe de altă parte, reacția anemică, atât a societății, precum și a ”partenerilor de dezvoltare” la schimbarea sistemului electoral, mă impunea să văd un tablou din domeniul teatrului absurdului moldovenesc cum, după ”alegeri libere și corecte”, Plahotniuc, laolaltă cu Igor Dodon și Ilan Șor, ar fi dansat în Parlament ”Hora Unirii” a hoților, în prezența oaspeților de onoare din partea PSD din România, inclusiv a unor europarlamentari cu diurna lor de exact treizeci de arginți!

Prin urmare, eu mă așteptam ca paravanul mutual al fățărniciei ”pro-europene” să fie rupt după alegerile parlamentare, înscenate de tandemul Plahotniuc-Dodon, în urma cărora uzurparea puterii urma să devină legitimizată în fața comunității internaționale.

Dar, așa s-a întâmplat că n-a lucrat scenariul cu Silvia Radu. Așa s-a întâmplat că locuitorii Chișinăului, cel puțin, n-au acceptat să se comporte ca o turmă docilă, mânată la abatorul electoral și, drept urmare, victoria incontestabilă a lui Andrei Năstase, susținut de Maia Sandu și felicitat de Vaniușa Ciobanu, a aruncat în aer fațada pro-europeană a regimului, demonstrând, în primul rând, disprețul absolut al capilor regimului față de proprii cetățeni!

În plus, eurobirocrații stupefiați s-au convins de existența a încă unei ”axiome” – nu există limite de degradare a unui regim autoritar, atâta timp cât capii regimului se aleg, la Washington, cel puțin, cu indulgențe, plătite cu ”gogoașe” de luptă cu ”tancurile lui Putin” – eurobirocrații s-au pomenit scuipați în față cu declarații cum că ”noi nu putem interveni în actul justiției!”.

„Ăi, și ce o să ne faceți!” – se gândesc ei, rânjind obraznic în sufletele lor – în urma rezoluției, adoptate de Parlamentul UE, nicio țară nu va trimite în RM unități cu destinație specială ca să refacă supramația legii!
Cu alte cuvinte, azi ”justiția” împușcă în ceafa democrației. Mâine – băieții de la ”Federația K1” vor face ordine printre candidații ”incomozi” la alegerile parlamentare. S-a mai întâmplat, și nu prea demult, pe continental European: ”Poate că cea mai mare lecţie a istoriei este că nimeni n-a învăţat lecţiile istoriei”. (Aldous Huxley).

Cert este că regimul mizează pe impotența UE, miopia SUA și îndobitocirea propriilor cetățeni. Cert este că fără demontarea regimului uzurpator n-are niciun sens să mergi la abatorul alegerilor parlamentare. Totul va depinde, în primul rând, de capacitatea cetățenilor RM de a se consolida și de a riposta, demonstrând totodată, că societatea poate genera o guvernare onestă, responsabilă și competentă.

Pe durata ultimilor ani mi-am dat seama că, Constituția RM, se transformă, pas cu pas, într-o culegere de anecdote. De exemplu: ”Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate”.

Nu, fraților (și surorilor)! Sunt garantate doar acele drepturi, pentru care oamenii realmente luptă.

Mai vedem. Vedem cum și dacă se va mișca birocrația europeană, cât timp vor accepta să fie hrăniți cu povești ”anti-Putiniste” cei de peste ocean. Și, cel mai important lucru, ce vom face noi, cetățenii acestui stat. Dacă nu ne trezim ”din somnul cel de moarte”, statalitatea RM per ansamblu (să nu uităm și de businessul numit ”conflict Transnistrean”) va deveni o anecdotă de prost gust, cu Hitler și Stalin în calitate de părinți-fondatori, și cu Plahotniuc care o s-o vândă la licitație cu strigare.