Nici nu știu de unde să pornesc, fie de la cisterna cu fecale, vărsată la 11 octombrie 2015, lângă sediul PLDM (nu se știe de cine), fie de la ”inaugurarea solemnă” a monumentului Petru I și Dimitrie Cantemir, la Volgodonsk (de către Președintele Igor Dodon)?

Mai pe scurt – eu singur am obosit de țipetele mele apocaliptice – a venit luna august, lumea se odihnește prin locuri exotice, se bronzează, face ”selfi”. Da eu îi tot dau zor cu niște grozăvii despre ”uzurparea puterii” etc., și uneori mă simt ca un disk jockey, care, fiind mahmur, într-un club de noapte pe un litoral exotic i-a dat drumul la ”Requiem de Mozart – Lacrimosa” în loc de ceva mai ”hormonal”!

Trebuie să fim mai simpli, mai aproape de popor! Iată pe timpuri, vreo patruzeci de ani în urma, cartea ”Peripețiile bravului soldat Șvejk” tare mă ajută să mă distanțez de idiotismul comunisto-sovietic – parcă în acea carte se descriau atrocitățile unui carnagiu mondial! Dar – cu zâmbet, umor și glumă! Și, după ce-l citeai pe Șvelk – parca și cei trei bărboși – Lenin, Marx și Enghels, afișați pe toate gardurile, arătau mai omenește.

Mai erau și anecdotele, devenite un fel de supapă pentru ”poporul sovietic” care se înghesuia la cozile nesfârșite după ”deficit” – țin minte cum am roșit ambii, când am dat ochii în stradă cu o doamnă (De! Au fost timpuri!) care mergea de la serviciu cu două șacoșe-n mâni, și cu o girlandă de ruloane de hârtie igienică în gât, pe care ea ”a reușit” să le cumpere în țara ”socialismului dezvoltat”.

De, cu zborul lui Gagarin noi i-am dres pe americani! Însă, hârtia igienică rămânea o problemă! Ziarul ”Pravda”, la care obligătoriu erau abonați cei circa 18 milioane de membri ai PCUS, parțial rezolva problema. Dar, pentru restul ”poporului sovietic” – problema mai persista.

Și totuși – da oare am dus-o noi rău pe timpurile lui Ivan Ivanovici Bodiul?! De, 83% din moldoveni locuiau la țară, muncind în ghetourile ”colhuzurilor” și ”sovhozurilor” în schimbul ”trudozilelor” – un fel de ”bitcoin” sovietic. Însă, toată lumea știa că, după munca silnică, nimeni nu se întoarcea de pe deal (de la fermă etc.) cu mâna goală!

Cei mai fericiți din moldoveni, din suburbii de tipul Coloniței, veneau cu noatea-n cap la Chișinău și, măturând străzile orașului ”rusolingv”, erau remunerați cu ruble! Da moldovenii deștepți, care cu geamantanele de tescovină ajungeau tocmai până la Vladivostok! După ce, turnând peste tescovină apă clocotită cu zahăr, după redospire, vindeau la piețile locale ”Vino moldavskoie” cu 20 de kop. stacanul! Dar dacă ne mai aducem aminte că tineretul comsomolist oricum rămânea tineret , – nu se știe cum, dar ”Codul Moral al Constructorului Comunismului” nu servea drept împiediment pentru erupța firească a hormonilor… Viața era frumoasă, fraților și surorilor!

Lucian Blaga a descoperit că ”Veșnicia s-a născut la sat!” Pe când la ”noi”, în RSS Moldovenească, sub îndrumarea CC al PC al RSS Moldovenești, – hoția a devenit codul nostru deontologic: ”la colhoz pe dealul mare , cine fură – acela are!”!

Un cod nescris, ascuns sub un strat gros de fățărnicie, dar – ”Beton!”, cum a spus-o cu alt prilej Mihai Ghimpu – cel de la Colonița.

Ce e drept, cu longevitatea situația pe timpul fericirii obligatorii în RSS Moldovenească a devenit cam slută – același Ivan Bodiul, dorind să devină ”Erou al Muncii Socialiste”, a pornit-o cu chimizarea agriculturii. S-a ajuns la ”chimizarea” și a apelor subterane, și a solului, ne mai vorbind de producția agricolă propriu zis. Și lumea fericită a început să moară cu nemiluita!

În plus, înghesuiala din ”colhozuri”, în lipsa canalizației, a provocat contaminarea apei băute de viitorele mamici cu nitriți. Drept urmare, se nășteau copii ”mai puțin deștepți”. Dar, după cum știm noi, aceasta nu este un impediment pentru a te simți fericit!

Ivan Bodiul a plecat la Moscova în 1980 – imediat după ce visul ”construcției Comunismului în URSS” a fost substituit cu Jocurile Olimpice de la Moscova! Până-n prezent, NATO (cine nu știe – ”bloc militarist agresiv”) se ocupă de evacuarea cantităților enorme de chimicale rămase din trecutul fericit sovietic din depozitele deteriorate, inclusiv din UTA Găgăuză. De, cantitataea chimicalelor evacuate poate fi măsurată în tone. Pe când cu evacuarea ”colhozului sovietic” din mentalitatea noastră situația rămâne nițel mai confuză!

Să te miri după aceasta că comunistul ”pro-european” Vladimir Voronin, la 3 ianuarie 2003, l-a decorat pe Ivan Bodiul cu cea mai înaltă distincţie de stat, „Ordinul Republicii”!?

De, pe timpurile lui Bodiul mormintele celora care au murit de foamete, și memoria celor deportați parcă trebuia să fie încă proaspete! Dar, care-i rostul să te gândești la trecut, dacă poți, prin însoțitorul de vagon de la tine din sat, să trimiți niște lăzi cu cireșe la Moscova și să-ți cumperi un ”Jiguli”!? Sau, să-ți cumperi același ”Jiguli”, calicindu-i pe propriii copii ”la tutun”!

Prin urmare, stimați cititori, putem constata că ”națiunea socialistă moldovenească”, apărută în urma cârdășiei între Hitler și Stalin, a înflorit și chiar s-a consolidat în pofida tuturor experimentelor inumane ale regimului comunist.

Am avut și o ”statalitate socialistă” – RSS Moldovenească se numea. Pozițiile-cheie ale bugetului se negociau la Moscova, la ”GOSPLAN”. Succesul negocierilor era determinat de doi factori, – cantitatea de coniac (Ce timpuri naive!), dusă de la Chișinău la cinovnicii moscoviți, și – necesitatea menținerii imaginii pozitive a ”națiunii socialiste moldovenești” în concurența nescrisă cu România ceaușistă. O, mai toată Moscova știa că în RSS Moldovenească poate fi găsit ”deficitul”, produs în țările ”lagărului socialist!” – chiloți, cămașe, costume, încălțăminte! Și să nu fii fericit după aceasta?!

”Națiunea socialistă moldovenească” dispunea și de ”ministru de externe”! Ce e drept, preocupările lui erau foarte specifice – singurul lucru cerut de la el, era să întâmpine, fie la gara feroviară, fie la aeroport, delegațiile de la Moscova și să le ducă în beciurile de la Cricova. Și să zâmbească diplomatic cât ”tovarășii” chefuiau și se-ndopau cu vinuri selecte.

Așa că, stimate cititor, când ne-a căzut în cap libertatea și democrația nedorite – lucrurile s-a încurcat rău de tot – lanțul s-a dezlegat, dar strachina trebuia să ți-o umpli singur!

Drept soluție, – ne-am pornit să votăm și să alegem, după ”chipul și asemănarea” nomenclaturei comuniste din URSS! Să te miri după aceasta că și ”statalitatea” noastră, după ”chip și asemănare” a devenit o copie nițel mărită a ”colhozului” sovietic, în care președintele de ”colhoz” – fura cu camionul; brigadierii – cu căruțele, iar colhoznicul de rând – cu țuhalul. Alta este că președinții de ”colhozuri” ştiau ce-i aceasta ”frica de PCUS”! Pe când acum…

Să te miri după aceasta, că, la 1 decembrie 1996 – în ziua aniversării a 78-a a Marii Uniri (!), poporul moldovean l-a ales în funcția de Președinte pe Petru Lucinschi – primul și ultimul moldovean (Sic!), care a ajuns, la 14 iulie 1990, să fie ”membru al Biroului Politic al CC al PCUS”!

S-a simțit cineva din votanți deranjat de faptul că acest Petru Lucinschi, din 1986 și până în 1989, a fost secretar II al CC al Partidului Comunist din Tadjikistan – un fel de ”călău-plenipotențiar” al regimului comunist? Firește că – nu!

Să te miri după aceasta că, la 8 mai 1997, la Moscova, acest Petru Lucinschi semnează ”Memorandumul privind normalizarea relațiilor între Republica Moldova și Transnistria”, în care erau prevăzute și capcana ”formatului pentalateral”, și statut de ”țară-garant” pentru Rusia, și perspectiva de ”stat comun” – un fel de confederație contactuală între resturile RM și regimul triumfător de la Tiraspol?

Știm noi, că ”Memorandumul” cu pricina a fost pregătit de Evghenii Primakov – ministrul de externe al Rusiei de pe atunci. Mai grav este că acest Primakov a fost și Șef al Serviciului Central de Informații Externe al URSS, și Director al SIE rusesc (1991-1996).

Rămâne deschisă întrebarea, – da Petru Lucinschi în care din multiplele sale identități a semnat acel ”Memorandum”, act de trădare a suveranității RM? În calitate de prieten ”la cătăramă” cu Primakov, sau, poate, în calitate de subaltern? Cert este că nu în calitate de ”Președinte al RM”, ales de poporul moldovenesc!

Să te miri după aceasta că comunistul Vladimir Voronin, având în spate 71 de deputați-comuniști, la 16 mai 2001, la Tiraspol, a semnat cinci documente, unul din care (”Protocolul”) conținea următorul punct: V. ”Cu privire la compensarea daunelor aduse Transnitriei în timpul conflictului armat din 1992” (V. О возмещении Приднестровью ущерба во время вооруженного конфликта 1992 года) – și nici ”poporul moldovenesc” nu s-a revolatat, nici opoziția, dar nici psihiatrii nu s-au autosesizat!

Să te miri după aceasta, că Igor Dodon – ”copilul din flori comuniste” – fiind ales de majoritatea ”poporului moldovenesc”, l-a depășit la capitolul cinismului și disprețului față de prorii alegători pe Voronin – tătuca lui spiritual?

Nu e secret, că președinții, de regulă, nu sunt cei citiți indivizi. Presupun, că Igor Dodon nu l-a citit nici pe Umberto Eco cu ”Ur-Fascism” al lui. Dar nici, măcar, n-a făcut cunoștință cu niște teze laconice (https://ratical.org/ratville/CAH/fasci14chars.html ) cu privire la 14 parametri definitorii ai fascismului. Și iată că ”președintele tuturor moldovenilor-stataliști”, ajuns în fotoliu prin contribuția lui Vlad Palhotniuc – ”luptătorului cu tacurile lui Putin”, cu mândrie își agață-n piept panglica ”Sf. Gheorghe”, identificându-se univoc (în opnia mea personală!) cu toți fasciștii ruși și cu idolul lor Vladimir Putin.

Să fim obiectivi, – nu numai comuniștii au excelat cu perceperea lor perversă a statalității. În Hotărârea Guvernului RM nr.1068 din 21.10.98 (Ion Ciubuc, ”Alianța pentru Democrație și Reforme”) cu privire la constituirea ”Moldovagaz” S.A. se menţiona, de exemplu, că valoarea patrimoniului complexului de gaze este preliminară. Iar Departamentul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, în frunte cu Vlad Filat, urma să efectueze, timp de un an, prin intermediul unei organizaţii internaţionale de audit, reevaluarea lui, şi să rectifice cotele-părţi ale fondatorilor.

Reevaluarea aşa şi nu s-a mai făcut. Și să te miri după aceasta că ”sectorul energetic” al RM a devenit o vacă mulgătoare cu profituri de multe-multe milioane pentru toate guvernele ce se perindau la Chișinău?

Vine rândul ”pro-europenilor” de prăsilă să ajungă la putere! Și iată că Guvernul, cu Vlad Filat în frunte, declară ziua de 2 martie – ”Zi de comemorare a persoanelor căzute în conflictul armat pentru apărarea integrităţii şi independenţei R. Moldova (1991-1992)”.

Jos pălăria! Și la 2 martie, în ochii celor care au luptat, – tremurau lacrimi de durere pentru camarazii căzuți în lupte, pentru copiii lor rămași orfani. Pentru ca la 15 martie 2012, acelaș Filat, cu Șevciuk la braț, să meargă la concertul Laurei Fabian în Palatul Național ”Nicolae Sulac”! – ca și cum Stalin l-ar fi invitat pe Hitler la Moscova să asculte împreună romanțele lui Alexandr Vertinskii, venit cu acest prilej din Basarabia ”eliberată”.

N.B! Pe timpuri, un domn de la Guvern mi-a mărturisit că, după fiece rundă de ”negocieri oficiale”, cei de la Chișinău, din partea tuturor guvernărilor, cu cei de la Tiraspol aveau niște discuții ”în patru ochi” – poate de aici vine explicația?

Șirul ”poznelor” ale guvernanților este nesfârșit. Concluzia, însă, este mult mai gravă – RM nu a avut parte de nici o guvernare care ar fi fost conștientă de necesitatea și importanța construirii unui stat de drept funcțional, – chiar și în timpul liber, rămas între agonisirea banilor și scăldarea ”domnișoarelor” în șampanie!

Acest stat nu există nici în mentalitatea colectivă a celor care merg/sunt mânați la alegeri. Acest stat, care trebuie să înceapă cu justiția (!), este inacceptabil pentru mafia politică actuală din RM. Pe când ”cetățeanul de rând” nici nu e în stare să înțeleagă ce se întâmplă în țara, și ce se ascunde după declarațiile fariseice ale politicienilor. ”Oamenii normali” – reprezentanții ”națiunii socialiste moldovenești” de ieri, trăiau, și continuă să trăiască în lumea lor, la nivelul de ”ezdovoi” (căruțaș) din ”colhozul” sovietic, și nici nu-și dădeau seama pe cât de cinici sunt politicenii, care îi mână la urnele de vot.

Azi mai multă lume strigă despre stat captiv și un oarecare Plahotniuc. Da cu cazul Eugeniei Duca ce ne facem? Când, la 27 noiembrie 2006, Plenul Curtii Supreme de Justitie, conduse în acea perioadă de un oarecare Ion Muruianu, îsi anulează inexplicabil toate hotărârile, lăsând în vigoare o hotărâre din 1999, anulată de Plen de şapte ori!

Nu știu cine a stat în spatele acelui calvar, dar cazul Eugeniei Duca a fost marcat de 77 de dosare civile şi penale, 32 de interogatorii, 56 de sechestre asupra proprietăţii, 5 percheziţii ilegale, jumătate de an de detenţie ilegală, aproape 2500 de şedinţe de judecată, o condamnare ilegală la 5 ani privaţiune de libertate, corespondenţă oficială pierdută fără urmă, o tentativă de răpire a unui copil, un atac cu grenadă la domiciliu, o condamnare a Republicii Moldova la CEDO ( http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/EUGENIA%20SI%20DOINA%20DUCA%20(ro).pdf).

În prezent, dacă nu greșesc, dna Eugenia Ducă locuiește în SUA. Vreți după această ”economie națională sustenabilă”, locuri de muncă ”bine plătite”, ”viitor pentru tineret” și bătrânețe ”cu demnitate” pentru bătrânet?

Prin urmare, fenomenul Plahotniuc a devenit posibil grație amestecului de ”Miorița” și ”Codul Moral al Constructorului Comunismului” din ”colhozul” sovietic în mentalitatea noastră colectivă, cu contribuția Mitropoliei Moldovei, devenită o sculă docilă a imperialismului rusesc și a serviciilor secrete ale Rusiei. ”Dodonismul” tot de acolo se trage.

De, a crescut o generație, care nu știe cine a fost Lenin. Dar care-i problema – îi fugărim din țară! Și rămânem ”noi” – cei după ”chip și asemănare” cu sclavul sovietic, cu apucăturile lumii interlope din URSS! ”Cel mai strașnic lucru este sclavul devenit stăpân” – a scris un oarecare Nicolai Berdeaev. De, neavând ce face, se preocupa și el de problema ”Despre sclavie și libertatea omului” (http://www.vehi.net/berdyaev/rabstvo/012.html).

Tot același Berdeaev afirmă că ”revolta sclavilor totdeauna creează forme noi de sclavie”. Poate din această cauză strigătele ”Jos!” din PMAN n-au adus la apariția demnității de cetățean și a unui stat, din care lumea să nu fugă?

Azi guvernarea statului captiv duce evidența strictă a cetățenilor RM reveniți în vacanță în RM din țările democratice. Și va face totul ca ei să nu ajungă, la 26 august, în PMAN. Deoarece această categorie de cetățeni ai RM, care și-a păstrat relația sentimentală cu baștina, a văzut alte realități, alte justiții, alte relații între cetățeni și aleșii lor. Pe ei nu-i prostești nici cu ”30 de mii de sirieni” și nici cu ”tancurile lui Putin”.

Dar, investind niște așteptări în ziua de 26 august, trebuie să tragem concluzii din cele întâmplate relativ recent – la 26 august, cu certitudine vom vedea niște drone, filmând mulțimea (sper) din ceruri. În 2015, când acțiunile de protest din PMAN erau destul de impunătoare, niște drone ”ne-jurnalistice” tot au filmat masele protestatare. Unele guri spurcate afirmă, că a urmat analiza meticuloasă a materialului filmat, și a fost depistat un grup de cetățeni activi, un fel de ”locomotivă” a acținilor de protest.

Peste puțin timp, membrii acelui grup activ, rând pe rând, au fost învitați la un ”minister al afacerilor importante” și au fost întrebați franc (”v lob” – pi maldavenește): ”Da cât vreți să primiți lunar în calitate de memri ai consiliului veteranilor pe lângă ministrul nostru, vânjos și sportiv?” Și li s-a oferit dublu! – dacă în ”magazinele sociale” a lui Șor prețurile se reduc, aici remunerarea a depășit dublu (!) plafonul imaginației a (unor ) protestatari din PMAN!

Și s-au liniștit ”băieții” cărunți! Și deja nu se repezesc ”să meargă până la capăt!” Așa că, stimați protestatari, fiind activi, la 26 august, în PMAN, nu vă grăbiți cu gesturi obscene dacă ve-ți vedea deasupra capului vreo dronă – mai știi?

La urma urmei Plahotniuc nu e Bokassa, și-n frigiderele lui nu cred că poate fi găsită carnea din cadavrele reprezentanților opoziției. Da, este evident că Plahotniuc vrea să transforme RM într-o spălătorie de bani, cu bordeluri și cazinouri luxoase. De, mai multă lume îl acuză pe Plahotniuc de proxenitism! Dar care-i problema?! Dacă acest acuzații nu sunt lipsite de temei – unde-s părinții fetelor traficate?! Unde-s aceste fete, contingentul companiilor de ”modeling”? Toți au rămas fericiți?

Ambasada Statelor Unite, după adoptarea de către Parlamentul al pachetului de legi, ce transformă RM într-o spălătorie de bani murdari, a lansat o Declarație dură de tot. Unii moldoveni, mai umblați prin coridoarele diplomatice, afirmă că Declarația Ambasadei SUA obligătoriu a fost coordonată cu Departamentul de Stat al SUA, și că tonalitatea ei vorbește despre faptul că ”Criminal Division” al ”Department of Justice” s-a implicat activ în investigarea ”Dosarului RM”.

În aceiași Declarație se afirmă că ”Poporul RM merită mai mult!” – optimiști incurabili sunt acești americani!

Prin urmare, stimați concetățeni ai RM, timpul apropiat va da un răspuns univoc la întrebarea, – ”da șini sîntem noi?”

Fie ”noi” suntem cetățeni ai RM, care-și întorc lor propria țară. Fie – un contingent docil al bordelului politic moldovenesc, în care Kamasutra politică este și substituentul ”statului de drept”, dar și întruchiparea ”credinței strămoșești” în versiunea Gundeaev/Dodon.

Una este să-ți răcorești sufletul strigând ”Jos!” Și nițel alta este să ”mergi până la capăt!”, întorcând speranța chiar și în sufletele celor, fericiți de Ilan Șor.

P.S. În preajma alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014 mai multe lume se amuza pe seama Mariei Rădvan – candidatei din partea PSRM, care a devenit celebră (pentru scurt timp) printr-o poză foto în care ea figura cu inscripția pe piept: «Е.усь за еду!»

Ce ne facem dacă Maria Rădvan, chiar ne reprezintă pe noi în Parlamentul cumpărat de Plahotniuc? Și, prin urmare, a fost, și rămâne cel mai onest politican moldovean?

Comentarii