(Fantasy Fiction)

Ultimul timp, pe fundalul degradării vertiginoase a situației, tot mai des aud frază: ”Trebuie de mers până la capăt!”. Persoanele care formulează această idee consideră, că este un nonsense să încerci să reîntorci cetățenilor țara uzurpată prin participarea la alegerile din 24 februarie 2019, în condițiile și în baza regulilor formulate de uzurpatori. Diapazonul scenariilor de înlăturare a guvernanților compromiși este extrem de larg, de la ”revoluții de catifea” pașnice, și până la ultima ”Revoluția Demnității” din Ucraina vecină, soldată cu numeroase jertfe.

Să începem cu ceva teoretizări. Conștient nu apelez la teoretizările lui Vladimir Iliici Lenin, și cele trei criterii ai situației revoluționare formulate de el, – pot fi acuzat de sacrilegiu de Vladimir Nicolaevici Voronin, din ”comunismul” autohton al căruia s-a născut ”banditismul pro-european”, pe care-l savurăm în prezent.

Rog să-mi ierte îndrăzneala Igor Boțan, care e doctor în fizica teoretică, – am să recurg la un exemplu din fizica nucleară, în care există noțiunea de ”masă critică” – cantitatea minimă a izotopului radioactiv, necesară pentru inițierea reacției în lanț și, respectiv, a exploziei nucleare – cum s-a întâmplat la Hiroshima și Nagasaki, cine mai ține minte. Așa, de exemplu, ”masa critică” pentru Uraniu 235 este de circa 52 kg.

”Mersul până la capăt” presupune că și-n societate se consolidează ”masa critică” de cetățeni, suficientă pentru ”explozia socială” și atingerea, în caz ideal, a două scopuri:
a) asigurarea colapsului actualului regim anticonstituțional;
b) resetarea din temelie a construcției statale și întoarcerea încrederii cetățenilor și a partenerilor străini în funcționalitatea și perspectiva de existență a statului de drept RM.

Atingerea primului scop necesită mobilizarea și acțiuni ferme, punctuale și eficiente, care ar fi asigurat demoralizarea lingăilor din interiorul piramidei mafiote, și ar fi demonstrat capilor, inclusiv lui Capo di tutti capi, că situația este ieșită definitiv și ireversibil de sub controlul lor, și că ea este controlată, admitem – de Comitetul Rezistenței Naționale (CRN) devenit un fel de ”Augusto Pinochet colectiv”.

Da!Da! – fără ”democrație”! Deoarece, pentru funcționarea democrației reprezentative se cere o nimica toată, – un stat de drept funcțional instituit de cetățeni cu demnitate și cu o gândire critică.

Dar acest stat ideal, în cazul RM, a murit înainte de a se naște. Prin urmare, – reconstituim statul de drept (punctul b)), și după aceasta revenim la pedantismul respectării procedurilor democratice, laolaltă cu spiritul și buchia Constituției.

Noțiunea de ”masă critică” în fizică subînțelege o cantitate suficentă de izotopi identici. Pe când ”mersul până la capăt” presupune că ”masa critică” este o noțiune complexă, cu o organizare internă mai complicată – ea este mobilizată, structurată, disciplinată și condusă ferm de un organ politic-decizional, competent și responsabil – un ”Stat Major”, sub umbrela aceluiași CNR.

Pentru asigurarea caracterului pașnic al procesului de demolare a regimului și consolidare a cetățenilor cel mai important este ca CRN să urce la nivelul provocărilor, grave de tot, cu care ne confruntăm. Ceea ce înseamnă că CRN trebuie să devină un element de consolidare a ultimelor speranțe din cetățenii rămași, și nu are dreptul să degradeze spre nivelul devenit proverbial al ”rânzei basarabene”, despre care a vorbit pe timpuri Mircea Druc – cine-l mai ține minte.

Demolarea regimului, spre deosebire de parodia ”alegerilor” programate pentru 24 februarie 2019, îți oferă ”carte blance” pentru curățarea grajdurilor lui Augias și resetarea statului de drept, în condițiile în care toată lumea indignată, inclusiv cea din exterior, recunoaște că-n RM n-au rămas căi constituționale de revenire la normalitate.
Acest CRN deja de azi trebuie să înceapă formarea unui ”Guvern tranzitoriu” (”Consiliu Director” etc.) și, la momentul oportun, să lanseze, pentru Urbi et Orbi, un ”Manifest al poporului răsculat”.

În acest ”Manifest”, pe lângă referire la Declația Universală a Drepturilor Omului (”ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă împotriva tiraniei şi asupririi”), trebuie să fie formulate clar, logic și univoc acțiunile sectoriale, etapele și termenii-limită de implementare a ”Foii de Parcurs”, care ar fi adus la reconstituirea structurilor-cheie ale statului, și s-ar fi încununat cu alegeri libere și corecte, inclusiv cele prezidențiale, sub controlul internațional.

Cu alte cuvinte, acest CRN trebuie să fie ca un chirurg (cu mâni curate!!!), care, în linii mari cel puțin, își dă bine seama cum va proceda după ce burta pacientului de pe masa de operație va fi spintecată.

Totodată, este evident că, curațarea organismului statal mort și a societății de necrozele și metastazele degradării nu poate fi realizată prin plimbarea ”actualilor” pe la Biserica Schimbării la Față (cea de lângă SIS, cine nu știe) – este nevoie de un proces de ”lustrație”, bazat pe criterii univoce și clare. Între noi fie vorba – bine ar fi să nu confundăm ”lustrația” cu ”vânătoarea de vrăjitoare”. De, n-ar strica nici reînregistrarea partidelor politice și multe altele.

Acest ”Manifest”, pe de o parte, trebuie să-i încurajeze și să-i mobilizeze pe oponenții conștienți ai regimului; trebuie să-i calmeze pe cei derutați și fricoși, și trebuie să reducă la minimum spațiul pentru speculații, în special din exterior (Rusia, în primul rând).

Totodată, cei din CRN trebuie să fie conștienți și de riscurile externe – n-am de gând să-i obosesc pe cei tineri cu povești despre schimbul amiabil, între Chișinău și Tiraspol, cu brigăzi de ”killeri” în anii 90-ci. Dar după 7 aprilie 2009 mai multe întrebări neplăcute au rămas în suspans. În plus, activizarea agenturii ruse, completataă preponderent din urmasii lui Iuda, este atât de impunâtoare și obraznică, încât, în cazul RM, nici nu e nevoie de Compania Militară Privată „Vagner”. Se vede că Dmitrii Kozak nu e desemnat de Putin ca să joace șah cu Igor Dodon.

Încă o remarcă – pentru calmarea spiritelor, în acest ”Manifest” trebuie să fie declarat univoc și ferm(!) că, din cauza statutului confuz și a stării deplorabile a Stadionului Republican – apărat eroic de Igor Dodon, nimeni nu va urma experiența aceluiași Augusto Pinochet cu stadionul „Estadio Nacional Julio Martínez Prádanos” din Santiago! Mai bine lăsam să crească acolo în continuare buruiana slobodă. Poate, peste vreo cincizeci de ani, CMC o să-l declare rezervație naturală și el va deveni, cum a devenit ”Orhei-land”, un loc de atracție pentru turiști?

Fizicienii s-au clarificat demult cu determinarea ”masei critice” pentru izotopii radioactivi. Pe când ”masa critică” în cazul ”nostru” se măsoară nu numai prin numărul de persoane venite în PMAN, eventual – pe 26 august 2018. Pe lângă parametrii numerici mai e nevoie și de cei calitativi, – mobilizare, determinare, luciditate, capacități manageriale și responsabilitate ale celor, care obișnuiesc a se ”scălda în mulțime” etc.

Mitinguri – mari și mici – am mai văzut. Clădiri devastate și arse – am văzut. Dar ”până la capăt” – nu s-a mers niciodată. Inclusiv, unele guri spurcate afirmă că pentru mămăligă ”masa critică” nici nu există.

Pe când Vlad Plahotniuc continuă să ”meargă până la capăt” cu pași rapizi – ”în două lecturi!”, la braț cu Ilan Șor și Igor Dodon, care, după lansarea curajoasă a fumigenelor cu Stadionul Republican, foarte ”cumincior” a promulgat pachetul de Legi cu ”reforma fiscală” – cu ”pațanii serioși” nu te joci dea ”principialitatea”!

Cert este că regimul politic instaurat în RM nu are nevoie de cetățeni – Dodon cu popimea imperial-”fsb”istă – îi prostește pe unii; Șor îi ademenește cu nada ”magazinelor sociale” pe cei mai amărâți și chinuiți și, la comanda lui Plahotniuc – montează gloata împotriva opoziției. Pe când Plahotniuc îi măsluiește și-i pune la punct pe cei, care-s mai ”cu funcții”. Au mai rămas cineva?

Paremi-se că-n ziarul ”Timpul”, cam pe la 11 decembrie 2008, am scris următoarele rânduri:
”Mai grav e alta – societatea moldovenească aproape că nici nu s-a opus atunci, când Vladimir Voronin a creat ceea ce el a numit „verticala puterii”. Între noi moldovenii fiind vorba, a putere de la aceasta verticală nici nu miroasă. Deoarece, Vladimir Voronin a impus, iar societatea a acceptat, crearea a ceea ce poate fi numit „piramida lingăilor”. Când fiece nivel al acestei piramide emană spre fundurile celor de la nivelul de sus linguşeală, supunere docilă şi făţărnicie, iar spre ceilalţi, de la nivelele de jos – aroganţă, dispreţ şi hapsânie.

Toate celelalte sunt nişte elemente de decor – „programul” PCRM, republica parlamentară, independenţa justiţiei, autonomia locală, libertatea mass-media etc. Contează doar „iniţiativele îndrăzneţe” de la vârful piramidei, care provoacă convulsii de imitare a activităţii febrile la toate nivelele, de sus în jos”.

Haideți să înlocuim ”Vladimir Voronin” cu ”Vlad Plahotniuc” – s-a schimbat ceva (în bine) timp de zece ani?

Poate nici nu e cazul să ne frământăm cu ”mersul până la capăt”? Poate această ”piramidă a lingăilor” e starea noastră firească?

”Masa critică” suficientă pentru acest gen de ”piramide” o avem demult, de la Stalin cel puțin. Și, prin urmare, care-i rostul să ne stricăm dispoziția în așteptarea concertelor din 27 august, ”sub patronajul” lui Plahotniuc, Dodon și Șor?

Mai ales că în ultimul timp Guvernul Filip pur și simplu ne doboară cu manifestări de dragoste față de popor – poate se va ajunge și la permisiunea de a consuma berea în PMAN? Iar dacă-ți răcorești sufletul cu o bere-două, și ți se descrețește fruntea la un concert de suflet – poate mai bine de mers liniștit acasă în loc de a ”merge până la capăt”, pe un drum încă neexplorat în RM?

Aici mă opresc. Deoarece și bravii polițiști, și cei de la ”holding” sunt în concedii, și-n aer (încă) nu se simte ozonul furtunilor politice iminente. Și-n general, nu e clar dacă cineva va citi cele scrise de mine. Vedem.

În plus, genul literar de ”Fantacy Fiction” nu presupune ancorări excesive în realitate, chiar dacă unele personaje menționate par a fi ”ale noastre”. Așa că nu luați prea în serios cele scrise – toate întrebările să le adresăm la CRN, cu condiția că contribuim ceva financiar în prealabil.