Liderul PD, Vladimir Plahotniuc, „reproduce un fals atât de trivial” atunci când afirmă că astăzi instituțiile statului sunt mai independente ca niciodată în istoria Republicii Moldova, încât nici măcar el nu îl crede, afirmă într-un interviu pentru Cotidianul.md fostul ambasador în SUA, Igor Munteanu.

Acesta mai vorbește despre importanța protestului din zilele de 26 și 27 august, de ce cetățenii Republicii Moldova, indiferent de opțiunile lor politice sau geopolitice trebuie să participe la manifestație, dar și cum văd diplomații străini starea de lucruri de astăzi din Republica Moldova.

Duminică mai avem un protest. Care se pare că se va prelungi și de Ziua Independenței. Revendicările sunt aceleași pe care le-am auzit, unele chiar de 3 ani se tot regăsesc prin rezoluții, fiind ignorate de guvernare. Ce rost mai au aceste proteste, în afară de cel politic, prin care opoziția încearcă să-și consolideze forțele înainte de alegerile parlamentare?

Orice acțiune de protest are un scop, o finalitate, niște rațiuni pentru care oamenii decid să se asocieze. Iar finalitățile concrete ale unei mișcări de protest decurg din convingerea noastră intimă că merită să participăm la această acțiune. Adunarea cetățenească din 26 august mi se pare un prilej bun de a trece în revistă, în mod public, starea democrației din țara noastră, satisfacția noastră individuală și colectivă de buăstarea social-economică și de statul de drept, or, altfel spus – cam subiectele cheie care ne afectează în calitate de cetățeni loiali ai Republicii Moldova. Toate aceste teme urmează a fi discutate public în contextul apropiatelor aniversări ale Independenței RM, în Piața Marii Adunări Naționale, evitând modul birocratic în care unii înțeleg aceste aniversări, atunci când inundă piața de clișee și țopăieli propagandistice (de tipul ”chiuiți moldoveni!) și care mi se par adeseori desprinse dintr-un teatru al absurdului post-socialist. De fapt – felul în care un stat își sărbătorește independența vorbește despre ce fel de regim politic este preferat de către elitele guvernante. Adeseori mi s-a creat impresia că guvernanții actuali preferă să locuiască în lumi paralele față de populația și cetățenii pe care au pretenția să-i conducă. Eu persupun că mesajul central pe care-l veți auzi pe 26 august din partea Comitetului de Rezistență Populară ”ACUM”, în mijlocul simbolic al Piaței Marii Adunări Naționale va fi cel de unitate, de coeziune cetățenească și de nevoie de recuperare a instituțiilor statului de drept. De asta depinde starea noastră de spirit și bunăstarea noastră ca cetățeni. Există o largă dezaprobare cetățenească față de modul în care-și exercită competențele sale directe actuala guvernare – un antipod al modelului pro-european. Actuala guvernare nu încetează să ne surprindă zi de zi cât de falsă, ipocrită și minciunoasă poate fi. Tot așa cum arată creșterile salariale de 5% pentru pensionarii care primesc pensii sub 800 lei lunar, și tot așa cum guvernul decide să nu sporească salariile pedagogilor ”pentru că sunt prea mulți”, dar atrag primarii cu măriri salariale de 50% pentru că vin alegerile, tot așa arată și esența acestei democrații de fațadă după care se ascunde fața hâdă a oligariei locale. Nici nu aș putea-o numi ”oligarhie națională” pentru că nu s-a asociat niciodată, nu a pus preț pe nimic ce contează pentru marea majoritate națională a populației acestei țări, folosindu-se de pârghile sale de control rentier doar pentru a-și spori averile, folosindu-se de stat ca de propriul domeniu de vânătoare. Din acest unghi – adunarea cetățenească din 26 august este mai mult decât un simplu protest – este un prilej de solidaritate civică și politică în numele unei alternative democratice la caricatura de guvernare ”hibridă”, care se îngrădește de cetățeni cu garduri faraonice și armate private militarizate.

Opoziția insistă în continuare pe anularea sistemului mixt de vot. De cealaltă parte puterea, dar și PSRM-ul, prin vocea președintelui Dodon, spun că nici nu se pune problema. Mai există vreo șansă să se revină la proporțional sau opoziția ar trebui deja să se pregătească să participe în sistemul mixt?

Este dreptul opoziției politice de a critica schimbarea sistemului electoral, care avantajează doar partidele aflate la guvernare, inclusiv PSRM, care-și primește cu regularitate ”solda” din tranzacțiile pe care le negociază liderul său pe la spatele membrilor săi de partid. Cunoaștem că recomandările CoE/ODIHR nu au fost respectate, iar îmbunătățirile promise au fost incomplete, parțiale și necorespunzătoare față de riscurile invocate de expertiza europeană. Liderii PD s-au adăpostit de citică sub argumentul că ”RM este stat suveran” și că țara are dreptul de a-și alege propriul model electoral, ceea ce a generat ulterior un volum și mai mare de critică din partea UE și implicit izolarea tot mai puternică de normele europene în materie electorală. Înțeleg că liderii PD au luat pentru sine o decizie la care nu vor mai reveni.

Apropo de Igor Dodon. L-am văzut foarte determinat să nu promulge legea privind înstrăinarea terenului unde se află ruinele fostului Stadion Republican către Ambasada SUA. Credeți că guvernarea va recurge din nou la „suspendarea pentru 5 minute” și în acest caz sau aici nu există interese atât de mari la acest subiect și au dreptate unele voci care afirmă că a fost mai degrabă o mutare în ajun de alegeri, din care să câștige dividende socialiștii și Dodon?

Da. Am observat și eu eleganța rară cu care Igor Dodon se bate cu ”imperialismul american” care pretinde la un teren, pierdut în bălăriile crescute pe ruinile fostului stadion republican, dar care nu sa sfiit deloc să susțină promulgarea legii cu privire la amnistia de capital – o legislație dăunătoare și infracțională pentru RM. Încă o dată ne convingem că Dodon este etalonul deciziilor proaste, or cum se spune în popor – ”Ieftin la făină și scump la tărâță”. Faimoasele ”suspendări de 5 minute” sunt o rușine pentru practica de interpretare a legii supreme de către Curtea constituțională – o soluție de avarie care nu face cinste nici celor care-au inventat-o și nici celor care se folosesc de ea. Notăm că această ”suspendare pe cauză” va fi exploatată de PD pentru a-și arăta ”generozitatea” față de SUA, iar lui Igor Dodon, aceasta îi permite s-o facă pe ”sfânta mironosiță”, care s-a opus energic, dar competențele limitate nu i-au permis să câștige lupta cu PD, această piesă a devenit atât de banală și inspidă, încât nici nu merită de comentat.

Cum mai este privită Republica Moldova din exterior la 27 de ani de independență? Probabil discutați cu colegii dvs. diplomați asupra acestui subiect, ce spun ei despre starea democrației de la noi?

Sigur că da. Discut mult cu foștii mei colegi-ambasadori de la Washington DC, dar și cu mulți diplomați străini acreditați în acest moment în RM și adeseori mă conving de faptul că, în această lume a terabiților de informație transmiși zilnic pe diverse rețele sociale, partenerii noștri cunosc cam tot ce se întâmplă în sistemul nostru politic și economic. Din păcate, RM arată în acest moment ca o casă vraiște, o casă delapidată, în care interesele naționale, publice nu mai sunt o prioritate pentru cei care dețin puterea și care, conștienți fiind de lipsa unei legitimități organice de a conduce, sunt tentați să readucă la viață practici autoritare, principial periculoase pentru siguranța publică – cum ar fi: acțiuni clandestine de poliție politică, represiuni contra opoziției politice, campanii de defăimare și, nu în ultimul rând, construirea unui sistem de luare a deciziilor care servește exclusiv unor grupuri de parveniți, cu banii făcuți din furturi publice și tranzacții din offshor. Asta face partenerii noștri să fie mai precauți în raport cu Republica Moldova și nu, așa cum se spune – pentru că decidenții din UE și SUA sunt mai puțin interesați de starea de lucruri din Europa de Est, inclusiv ca din Republica Moldova. Există un mare și profund regret că Republica Moldova continuă să degradeze pe cei mai importanți indicatori democratici (presa, justiția, libertatea economică, drepturile omului, autonomia locală), iar rapoartele Freedom House, Reporters sans Frontiers, BTD (Bertelsman Transformation Index) arată clar acutizarea acestui declin din ultimii ani. Sunt cunoscute și cauzele acestei tendințe care penalizează cetățenii onești, în beneficiul parveniților. Practic sunt cunoscute cu multă exactitate și numele celor care au plămădit în RM laundromatul rusesc (23 mlrd $ tranzitați prin băncile din RM),”furtul secolului” (2 mlrd $ conform datelor celui de-al 2 raport CROLL), dar și al celor care au instrumentalizat ulterior concesionarea aerportului internațional Chișinău. SIS, CNA și Procuratura a mimat că se preocupă de investigarea acestor cazuri, oferindu-le deplina libertate de acțiune celor care ar fi putut conduce în câteva zile la recuperarea banilor fraudați din sistemul bancar.

În continuarea aceleiași idei, dacă ar fi să faceți o comparație cu anul 2008 spre exemplu, când aveam la guvernare o putere care se declara comunistă, iar azi una care-și spune democrată și pro-europeană, care sunt diferențele? Este astăzi starea de lucruri mai bună în țara noastră decât atunci?

Sunt 2 diferențe majore. Liderul PCRM, V.Voronin, este produsul unei școli de partid sovietice și a pozat adeseori în rolul de ”promotor al unei statalități” mai mult sau mai puțin fezabile, ca plan sau concept. Și-a dorit să împrumute ”verticala puterii” de la Kremlin pentru a consolida conceptul său de stat, dar nu a acceptat să-l arondeze în numele unei transnistrizări prevăzute de Planul Kozac, iar efectele neacceptării acestui plan l-au împins pe Voronin spre o relație de deschidere cu UE, care a condus la o dezorțire a dialogului și cu opoziția. Traseul urmat de liderii PD este exact pe dos. Ei au pornit în 2010 pe o traiectorie de ”europenizare” prin AIE1, AIE2, dar și-au dorit tot timpul să-și elimine concurenții politici și să se bucure de un monopol total asupra puterii de stat, împrumutând logica concurenței din sectorul privat, într-un domeniu care ar trebui funcționeze după total alte principii, alte norme, alte cauzalități. Paradoxul este astfel că, dacă Vladimir Voronin și-a încheiat cariera politică mai aproape de UE decât la începutul mandatului, actuala guvernare (reprezentată în acest moment de PD) a naufragiat (shiprecked) spectaculos în relația sa cu instituțiile politice ale UE, ceea ce a produs decizia de a se orienta în acest moment spre un model de guvernare de ”tip rusesc”, autoritar-oligarhic, care respinge condiția de bază a cursului european – acceptarea pluralismului politic, transpunerea și internalizarea normelor unei guvernări europene – cea mai importantă parte din aquis-ul comunitar, făcând astfel jocul Rusiei contra UE și creând astfel condiții prielnice pentru un fel de ”transnistrizare a statului”. În timp ce cetățenii RM au nevoie de un stat funcțional, responsabil, grijuliu față de nevoile cetățenilor, actuala guvernare se ocupă de falsuri ieftine și de propagandă – ea ba acuză Parlamentul European de faptul că ar fi ”pactizat cu opoziția”, ba acuză opoziția ”că ar fi pactizat cu serviciile rusești de informații”, în timp ce tot ea asigură confortul financiar al regimului separatist prin tolerarea politicilor Gazpromului și crează condiții ideale pentru ”offshorizarea economiei naționale prin legi de amnistiere a cappitalului și alte cadouri pe care spionajul rusesc le primește cu mare placere. Trebuie să spun că ambiguitățile actualului Guvern Filip sunt mai periculoase decât minciuna pentru că produc confuzie, generează semi-adevăruri, lansează petarde demagogice în spatele cărora, băieții deștepți și conectați la offshoruri și alte inginerii financiare, scot rentele nemeritate ale unui stat capturat.

Vladimir Plahotniuc afirma într-un interviu recent, prilejuit de împlinirea a 27 de ani de independență, că instituțiile în țara noastră sunt mai independente ca niciodată. La ce credeți că făcea referire coordonatorul alianței când spunea asta?

Liderul PD reproduce un fals care a devenit atât de trivial încît nu mai este crezut de nimeni. Probabil că nici el nu crede ce spune, dar poziția îl obligă să-l depene. Eu cred că cel mai bine a vorbit despre independența justiției ultimul raport al Comisiei Europene din aprilie 2018, și tot UE a suspednat în 2017 finanțarea pentru reformele din sectorul justiției pentru a nu oferi girul său unui sistem puternic corupt și supus influențeilor oligarhice. Ce fel de independență au judecătorii care au cooperat în ultimii 10 ani în marea ”spălătorie rusească” și care au plecat din funcții cu bacșișuri de milioane de dolari fără măcar să fie mustrați de Consiliul Magistraților. Ce independență au judecătorii care-l lasă pe infractorul Ilan Shor să călătorească în străinătate în condițiile în care el rămâne principalul vinovat de furtul din cele 3 bănci și ar fi trebuit să se afle până la pronunțarea deciziei finale sub control judiciar? Ce fel de independență are puterea locală când guvernul central adoptă legi de amnistie fiscală din care autoritățile locale pierd peste ½ miliard de lei, fără a fi întrebați măcar cum îi cheamă? Ce fel de independență au bieții polițiști, care în loc să se ocupe de prinderea infractorilor, care își bat joc de cei mai slabi ori de cei care fură din casele celor nevoiași ori de cei care ies în stare de ebreitate pe drumurile naționale, sunt nevoiți să se ocupe de paza demnitarilor și intimidarea protestatarilor, aparent – singurul ”dușman declarat” al guvernării PD. Constatăm cu regret că RM alunecă vertiginos spre o dictatură soft (”dictablanda”) la o azvârlitură de băț de adevărata ”dictadura”, și vina este exclusiv al celor obsedați de putere absolută – cei care nu găsesc timp să discute cu opoziția ori să curme practicile infecte de intimidare (harrasment) și dislocare a hibelor din actul guvernării, și asta pentru că prioritățile lor sunt total altele decât cele ale poporului. Ei guvernează pentru sine și acoliții lor, ceea ce-i deligitimează și-i face dăunători statului de drept, transformând statul într-un cuib de infracționalitate – o sursă de tensiune pe plan regional și nu o țară democratică și prosperă așa cum ne-am dori noi, cetățenii loiali ai acestui stat. Asta-i tema care va fi discutată la 26 și 27 august la Chișinău pentru că asta contează și nu ”poliloghia” scoasă de la naftalină a unor parveniți politici. Cei cărora le pasă de modul în care suntem guvernați, de modul în care suntrem tratați, de felul în care trebuie să recuperăm instituțiile statului de sub controlul unei oligarhii tot mai obraznice trebuie să vină pe 26 august în Piața Marii Adunări Naționale pentru a cinsti Declarația de independență din 27 august 1991 și pentru a revendica drepturile și libertățile care ni se cuvin.

Vă invit pe toți de la mic la mare să vă găsiți de partea celor revoltați, de partea oamenilor de bună credință, și nu a celor care li se opun. Nu trebuie să iubiți societatea civilă sau partidele politice ca să ieșiți în piață pe 26-27 august – cereți-vă drepturile afectate – acesta-i singurul mesaj geopolitic valabil în aceste zile.

Comentarii