Te prăpădești de râs (în popor se zice nițel altfel) citind textul Declarației de Independență a RM, – o harababură eclectică de fraze stufoase și lipsite de logică elementară!

În primul rând, râzi în urma faptului că e singura Declarație de Independență a unei țări, originalul căreia a fost ciordit nu se știe de cine! De, s-a purces la restabilirea Declarației – un fel de devirginizare repetată. Dar, din punct de vedere al simbolismului acestui document – ceva a rămas nițel știrbit.

În al doilea rând, – îți frângi capul în căutarea logicii elementare în acest document, pe care Curtea Constituțională l-a declarat chiar prioritar (!) în raport cu Constituția.

Pe de o parte, Parlamentul din 1991, el însăși fiind o consecință a Pactului Molotov-Ribbentrop, reiterează ideea de nulitate ab initio a tuturor consecințelor a acestui Pact. Și asta în situația când și actualul Parlament, – cel privatizat de Plahotniuc și condus de finul lui, este de ”legislatura a XX” și se trage de la acel primul Soviet Suprem al RSS Moldovenești, ”ales” în februarie 1941, când cadavrele ”elementelor sociale străine” încă nu se discompuseră în gropile comune, unde erau aruncate de ”eliberatori”.

Mai mult, parlamentarii noștri bravi, condamnând ”actele de dezmembrare a teritoriului național de la 1775 și 1812”, au declarat drept ilegală și ”Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldovenești unionale”, adoptată la 2 august 1940. Și asta în pofida faptului că, fără adoptarea acelei Legi, actuala RM, cu toți mafioții ei, nici n-ar fi existat!

Nu e cazul să uităm că încă la 26 iunie 1940, regimul lui Stalin afirma că ”în 1918, România … a încălcat unitatea de veacuri a Basarabiei, populate preponderent de ucraineni, cu republica sovietică Ucraineană”. Prin urmare, reanexarea Basarabiei din 1940 urma să se soldeze cu restabilirea ”unității de veacuri a Basarabiei” cu Ucraina sovietică (cu RASS Moldovenească în componența Ucrainei), și atât – fără nici o ”republică unională”, succesor de drept al cărei este RM! Însă, în ultima instanță, ”națiunii socialiste moldovenești” i s-a oferit și ”statalitatea” pe potrivă. Așa că, cum nu dai, tot tătuca Stalin este întemeietorul nostru!

Cu alte cuvinte, autorii Declarației au încercat să lege tei de curmei, – și să se agațe de ”trecutul milenar al poporului nostru” (care ”popor”?), și să condamne politica expansionistă a Imperiului Rus, nemai vorbind de Pactul Molotov-Ribbentrop. Dar, s-au sfiit să mențiioneze că RM, independența căreia ei au proclamat-o, este în esență o consecință și a politcii expansioniste a Imperiului Rus, și a Pactului Moldotov-Ribbentrop și nu are nimic comun cu ”trecutul milenar al poporului nostru”.

Și încă ”o nimica toată”, – în Declarația cu pricină nu găsiți un cuvânt (!) de condamnare a ideologiei comuniste și despre necesitatea lustrației – pentru ca ruptura de trecutul sovietic a noului stat să devină una reală și ireversibilă.

De, să fim realiști și indulgenți – nu putem reproșa turnătorilor de la ”KGB” și nomenclaturii comuniste, care constituiau majoritatea în acel Parlament, că ei n-au votat pentru autoînlăturarea de la treuca puterii! În schimb, consecințele acestei ”miopii” premeditate le resimțim până-n prezent.

Firește că toată harababura din Decalarație a fost încununată cu pateticul: ”Așa să ne ajute Dumnezeu!” Dar, se pare că Dumnezeu, văzând cine a apelat la el, s-a întors cu spatele…

Aici mă opresc cu criticile la adresa autorilor și votanților Declarației de Independență. Deoarece, dacă să fim sinceri, adoptarea acestui document a fost un moment pur formal în situația când Țările Baltice deja și-au luat rămas bun de trecutul sovietic, iar URSS, după puciul idiot din august 1991, a colapsat și comunitatea internațională, ”la pachet”, a recunoscut toate fostele ”republici unionale” în calitate de state suverane și independente. Ați vrut?! – na va!

Trecem la un alt parametru al noului stat – cine eram ”noi”, cei, care peste noapte ne-am trezit cetățeni ai nouțului stat? Răspunsul e simplu, – ”Homo Sovieticus”, produsul finit al regimului canibalic din URSS, ”Patria” cărora era URSS, și nicidecum RSS Moldovenească, – toți eram ”cetățeni sovietici” cu pașapoarte interne, în care era indicată etnia și viza de reședință. Se cere o clarificarea, – noținea de ”Homo Sovieticus” descrie comportamentul și mentalitatea sclavului în condițiile regimului autoritar comunist.

Respectiv, RM a apărut în calitate de un stat circumstanțial, ”cetățenii” căruia cu drept de vot au rămas aceiași sclavi – ”Homo Sovieticus”, dar – deveniți apatrizi peste noapte! Deoarece, ”patria” lor (cu ”P” mare), URSS, a dispărut, iar RM era percepută de majoritatea speriată din ei drept o alternativă a unirii cu România, dar nici de cum în calitate de un bun comun, râvnit de ei!

Să te miri după aceasta că acești ”Homo Sovieticus” (cu specific regional) au fost complice la proclamarea ”Republicii Găgăuze” (19 august 1990), și a ”Republicii Moldovenești Nistrene” (2 septembrie 1990), – ambele ”în componența URSS”?!

Să te miri după aceasta că primii trei Președinți ai RM au provenit din CC al PC al RSS Moldovenești?

Să te miri după aceasta că acești ”Homo Sovieticus” cu încăpăținare votau pentru orice momeală politică ce se identifica cu trecutul sovietic, iar după o bucată de timp – cu regimul lui Putin?

Să te miri după aceasta că nici o guvernare, votată de acești ”Homo Sovieticus”, nici nu dorea, dar nici nu era capabilă să edifice un stat de drept funcțional și să creeze ceea ce ar putea fi numit ”economie națională sustenabilă”? Drept urmare, deja în 1998 m-am ciocnit cu persoane care cu disperare căutau de la cine să împrumute 2 mii de Euro pentru ca să se aleagă cu o Viză Schengen falsă și să plece din RM! Și asta în situația când lumea deja cu miile fugise, fără nici un fel de vize, în Rusia!

Și totuși, anul 2009 a oferit o șansă Moldovei! Am în vedere Summitul UE din 7 mai 2009, de la Praga, unde a fost adoptată ”Declaraţia comună a reuniunii la nivel înalt de la Praga privind Parteneriatul estic”, iar RM, așa cum era ea, a fost declarată ”țară parteneră”.

Se părea că am întors pagina degradării, și că proiectul statalității RM a început să prindă sens pentru propriii cetățeni! Imediat au apărut și politicieni ”pro-europeni”, și coaliții ”pro-europene” de guvernare! Însă, cazul cu ”Pădurea Domnească” a rupt măștile ”pro-europene”, și ne-am convins că șansa ca RM să devină un stat pentru cetățeni a fost nimicită de afaceriștii politici, care au prostituat idea europeană, tot așa cum tătuca lor spiritual – Vladimir Voronin a prostituat comunismul.

Azi, după 27 de ani de la proclamarea Independenței, RM a ajuns în fața unei dileme dramatice, – fie procesul de degradare va ajunge până la moartea societății, fie cetățenii RM se vor consolida, vor rezista și, în ultima instanță, își vor redobândi calitatea de stăpâni pe țara lor.

Actuala putere degradează vertiginos și recurge la acțiuni tot mai mârșave și banditești în încercările ei de a-I reduce pe cetățenii RM la o turmă derutată și înspăimântată. Un oarecare Ilan Șor aplică cu success teoria lui Ivan Pavlov – primul savant rus devenit laureat al premiului Nobel, despre reflexe condiționale la câini în manipularea celor mai nenorociți (și tot mai mulți!) dintre noi.

Au de unde a se inspira – în timpul celui de al II Război Mondial naziștii îi mânai pe prizonieri la munca forțată. Însă, din cauza subnutriției productivitatea muncii era foarte slabă. Or, pentru naziștii prioritar nu era productivitatea muncii a prizonierilor, ci reducerea lor, prin infometare la nivel animalicesc, la nivel de turmă lipsită de demnitate, incapabilă să se revolte! Așa că, precedente avem din cele mai diferite. Rămâne de văzut în ce măsură cetățenii RM vor accepta să fie tratați ca acei prizonieri.

Trecem la cealaltă parte – mai luminoasă, a ”monedei moldovenești”. E o plăcere să vezi cum se comportă cei din diasporă, veniți la Comitetul Rezistenței Naționale – oameni descătușați și generoși, neagresivi, cu demnitate și care țin la țara lor, chiar dacă sunt departe de ea. Oameni, care nu așteaptă ”indicații de la șefi” pentru autoorganizare și realizarea unor acțiuni concrete.

Însă, e nevoie de trezire și de mobilizare a celor rămași în țară. Avem nevoie de lideri politici și de partide necompromise, dar numai prin implicarea masivă a cetățenilor se poate de opus rezistență regimului și de învins.

Nu poți să le ceri oamenilor să se sacrifice pe baricade. Însă, scenariul cu hărțuirea continuă a clanului de la guvernare prin implicarea tot mai masivă și conștientă a cetățenilor, prin căutarea suportului din exterior și impunerea propriei agende poate aduce la rezultate mult mai sigure decât ”mersul până la capăt”.

Cu toate că, între noi fie vorba, degradarea la care s-a ajuns e atât de profundă, încât ”pacientul e mai degrabă mort decât viu”.

Dacă cineva nu este de acord cu această sentință, atunci se cere o nimica toată – să demonstrăm că ne pasă, și, din ”Homo Sovieticus” apartizi, să devenim cetățeni ai RM, începând cu depășirea fricii și indiferenței din noi.

Tabloul celor întâmplate în PMAN în ziua de 26 august este foarte reprezentativ pentru RM per ansamblu și, în linii mari, reproduce multiplele precedente de luptă a clanurilor mafiote pentru putere.

Au fost prezenți urmașii agresivi ai ”Homo Sovieticus”, care s-au ales cu șacoșe pline cu de ale burții în schimbul actului de prostituție civică. A fost present Ilan Șor, proxenetul lor, care încearcă să scape de închisoare dansând pe lăbuțele din spate în fața ”coordonatorului” – proxenetul lui.

Au fost și cetățenii RM, inclusiv cei din diasporă, care fără manajemente le spuneau lucrurilor pe nume. Or, dacă toate aceste ar fi fost filmate dintr-un satelit, – ele arătau ca o insuliță de emoții într-o mare de indifirență.

Prin urmare, dacă lăsăm la o parte factorul extern, totul va fi decis de acei cetățeni ai RM, care nu erau prezenți în PMAN și care, deocamdată cel puțin, fac parte din acea mare a indiferenței.

P.S.

În toamna anului 1989 am participat la niște dezbateri (la Academia de Științe, dacă nu greșesc) în jurul proceselor demarate în URSS. Și, fiind nițel eritat de nivelul celor auzite, am trântit-o: ”Moldova este condamnată să devină un stat suveran!”

Cu perspectiva dispariției URSS n-am greșit. Dar, recunosc, că noțiunea de ”condamnată” pe atunci suna mult mai optimist decât în ziua de 27 august 2018.


Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL, și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.