Știu că mulți așteaptă acest editorial. L-am anunțat pe Facebook încă sâmbătă noaptea, în timp ce reveneam din Piața Marii Adunări Naționale de la manifestația unioniștilor. Am vrut să-l public luni. Am amânat din cauza unor ciudățenii care s-au întâmplat și a căror finalitate am așteptat-o.

Mie nu-mi place când sunt sunat noaptea. Nu despre amenințări este vorba în acest caz. Mie nu-mi place să fiu sunat noaptea nici de feciori de foști ambasadori, nici de nepoți de foști consuli (pe semne nu și-au coordonat acțiunile), care mă abordează foarte familial, deși eu nu am idee cine sunt, și mă întreabă (repet – noaptea) ce cred eu despre Marșul Centenar și ce am de gând să scriu în editorialul anunțat. Bineînțeles că imprimă toată discuția. Și eu simt asta. Îmi dau seama din întrebările securistice pe care mi le adresează și insistă să le răspund de parcă de răspunsul meu ar depinde cariera lor.

Sâmbătă seară am fost, împreună cu familia, la adunarea unioniștilor din PMAN. Este prima dată când am mers la o manifestație a unioniștilor. Mi-am „mediatizat” intenționat participarea la această manifestație pe profilul de Facebook chiar de la poarta garajului din care am ieșit cu mașina. Am vrut să generez reacții care „vorbesc”. Vroiam să înțeleg de ce mulți din cei care simt românește se feresc de această manifestație gălăgioasă. Reacțiile au început să curgă rapid și în chatul privat, și la telefon. Cei care au reacționat și care mă cunosc mă întrebau dacă sunt sigur că vreau să particip la această manifestație…

Mie, actualii lideri unioniși de pe cele două maluri ale Prutului nu-mi insuflă încredere, dar mi s-a părut disproporționat modul în care au tăbărât ziua mascații asupra lor. Am mers în piață să caut răspunsuri la întrebări – să discut cu martorii, cu unii polițiști-prieteni care mi-au spus că sunt în piață.

Zvonuri din piață

„Liderii unioniști au forțat acea bătaie. A fost ceva artificial acolo!”. (…) „Pe la ora 15.00, Cosovan l-a sunat pe Bilețchi și i-a reproșat ceva… Ceva legat de autorizația Primăriei pentru protest…”.

Astea mi s-au părut cât de cât relevante din discuțiile cu cei din piață. Poate că nu sunt nici relevante, nici adevărate, dar le pun aici ca să poată fi, eventual, dezmințite… Sau confirmate.

Mi s-a părut demn de desene animate să transformi Marea Adunare Centenară într-un protest pentru autobuze. Am filmat un lider unionist care anunța că poliția le-a promis că va debloca autocarele și, striga el în portavoce, „aceasta este victoria noastră! Victorie! Victorie! Victorie!”.

Se chinuia ridicol să alimenteze spiritul protestatar al unor oameni care, deși frânți de oboseală, înțelegeau că s-a schimbat brusc, într-un mod suspect, tema manifestației – că nu mai e Unirea, ci autobuzele… Ei văd niște lideri șovăielnici care se tot șoșotesc cu șefii mascaților fioroși care i-au târât pe jos, vorbesc pe rând cu Baziuc (șef INP) de la același telefon și strigă (și poliția, și liderii unioniști) la cei trei jurnaliști, care filmau toată această priveliște cu telefoanele mobile, să-și stingă blițurile pentru că, vezi Doamne, antagonizăm mascații orbindu-i.

Învelit în tricolor, colonelul Anatolie Caraman, unul din liderii Consiliului Unirii, s-a apucat chiar să-i jelească pe polițiști, certându-ne pe noi, jurnaliștii, să nu le mai sclipim în ochi: „Vai de capu’ lor azi – atâția kilometri pe jos încolo-încoace…”. Asta după ce ziua polițiștii au măturat asfaltul cu liderii manifestației. Jalnic!

A întors capul și m-a văzut. L-am rugat pe un ton hotărât să-și continue „negocierile” cu poliția și să nu împiedice jurnaliștii să-și facă treaba. A schimbat brusc tonalitatea. Începu să le vorbească deja polițiștilor despre drepturile jurnaliștilor și că ne facem și noi meseria într-un spațiu public.

Miliția impune frica

Mai aproape de ora 23.00, când mascații își umflau mușchii ca să intervină în forță, pentru a curăța piața de acea mână de oameni absolut pașnici, care dormeau pe niște pături pe asflat, două dubițe cu gratii, folosite la transportarea pușcăriașilor, au defilat prin Piață cu girofarele aprinse și cu semnalul sonor inclus.

Ridicol! O demonstrație de forță absolut aiurită, care face parte din tactica guvernării controlate de Plahotniuc de a impune frica. Mesajul dubițelor nu era pentru liderii protestatari. Ei știau că nu va fi nici o intervenție în forță, pentru că, vorba scăpată de Caraman și prinsă de telefonul meu (înainte să mă vadă), „sunt niște înțelegeri”. Mesajul transmis de acele dubițe era pentru cei din Chișinău care au venit, ca și mine, cu familia, la un protest împotriva brutalității poliției în timpul zilei. După intervenția în forță din 27 august, de la monumentul lui Ștefan cel Mare, miliția lui Plahotniuc a vrut să ne mai spună odată apăsat că s-a terminat cu protestele peste program.

Ora 23.00. Mușchioșii de la MAI și-au tras măștile pe față și au pornit agale dinspre Guvern spre cei câțiva protestatari cărora Codreanu și Bilețchi (care s-au dus să recupereze autocarele) le transmisese telefonic, prin omul cu portavoce din piață, să rămână pe loc până când autocarele vor ajunge la Ministerul Finanțelor. Eu cu familia, inclusiv cu fetele noastre minore stăm în fața fioroșilor fără nici o frică. Aveam garanția prietenilor din Poliție, prezenți în piață, că în această noapte nu se va interveni în forță și că pot savura show-ul împreună cu fetele noastre.

Circulația transportului în perimetrul Pieței a fost sistată. Un rând de mascați a închis flancul dinspre strada Pușkin. Pe scările Guvernului, cei care urmau să ordone intervenția în forță umblau ba într-o parte, ba în alta, încercând să pară răi, fioroși și enervați. Nu s-a speriat nimeni de ei. Era prea artificial. Un soi de agitație leneșă, hazlie… Aveam impresia ca dacă cei trei jurnaliști, care eram în fața lor, am fi plecat de acolo, ar fi tras imediat cortina.

Dilemă: Cum anunțăm înfrângerea după un sacrificiu de 1300 de kilometri?

Sună telefonul omului cu portavocea. Gata, autocarele ajung la Minsterul Finanțelor. Românii din România, participanți la Marșul Centenar, sunt îndemnați să-și strângă lucrurile și să coboare pe pietonală la autocare. Participanții din Republica Moldova sunt trimiși acasă! Un microbuz al poliției a cărat lucrurile manifestanților din piață la autocare…

Iată așa, prietenește, s-a încheiat Marșul Centenar, care urma să devină Marea Adunare a Centenarului, care, până la urmă, a fot un protest cuminte pentru recuperarea a 3 autobuze aflate în custodia poliției și pe care poliția moldovenească, evident, le-ar fi restituit.

„Vreau să vă rog să nu fiți supărați” – asta le-a cerut Constantin Codreanu manifestanților și i-a trimis la autocare.

O frază cât o înfrângere. O înfrângere premeditată pentru că, vorba lui Caraman, au fost „niște înțelegeri”. Cui îi servește acest circ? Cred că în curând totul va deveni vizibil. Deocamdată vedem cum Plahotniuc își inventează propriul unionism (inclusiv prin crearea unui partid marionetă) prin care speră să adune electoratul unionist într-o singură plasă și să-l controleze. Până acum „proiectul” aproape că i-a reușit. Dar încă nu e dus la final, iar alegerile „bat la ușă”. Și asta e doar o aripă a strategiei partidului care controlează acum Moldova.
Comentariile care vor apărea sunt ușor de anticipat. Ele apar de fiecare dată când scriu despre biserică sau unioniști. Așa că turnați aici! Eu sunt român, îmi doresc reîntregirea, dar nu sunt fanatic și nu cred că niște profitori politici pot face unirea.


Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL, și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.

Comentarii