Cristian Iohan Ştefănescu – jurnalist român, producător Digi FM.


Comisarul pentru buget Oettinger zice că România, Ungaria, Polonia și Italia distrug proiectul european. Fals. Îl distrug fix vest-europenii aflați la butoane, pentru că au tolerat toate derapajele din aceste țări fără să le sancționeze când erau încă mici.

Rugați-vă să vină mai repede alegerile europene. Până atunci, în afara unor voci izolate, nici un conservator nu va cere pedepsirea lui Orban, la fel cum nici un socialist nu va pretinde excluderea PSD din (ah!) familia partidelor de centru-stânga. Până nu s-au numărat voturile nu se plătesc polițe. Și, mă tem, la cum cunoaștem electoratul românesc, marea detoxifiere nu va avea loc nici după europarlamentare. Pentru că, o știe orice microbist, echipa câștigătoare nu se schimbă.

Când a fost la București, la sfârșitul lui august, ministrul (social-democrat) de Externe al Germaniei a avut două discursuri distincte: unul pentru publicul larg, cel cu „nu distrugeți justiția, dragi guvernanți români”, și un altul în spatele ușilor închise, în care le-a transmis, diplomatic, celor prezenți și apropiați puterii, că „nu e bine ce faceți dar, dacă tot o faceți cum vă taie capul, măcar aveți grijă cum o faceți”.

Cele ce se întâmplă în ultimele zile în PSD și în spațiul public românesc seamănă cu primele (de altfel, cam singurele) tentative de sindicalizare din presa românească. Pentru că era totuși nevoie de o organizație care să-i apere pe jurnaliști, un director de ziar (unul dintre dinozaurii de azi) și-a chemat finul proaspăt de el cununat, subaltern, și l-a momit să ocupe nișa cu o organizație care, desigur, să fie animalul de companie al mogulariatului din presă.

Asta au înțeles și pesediștii mesajul social-democraților europeni: datul cu gaze în propria populație nu este estetic, e nevoie și de vocile contestatarilor, inclusiv de criticile lor. Așa că pesediștii au fabricat repede un contestatar din rândul lor, vehement, strident chiar, dar fidel; cu tupeu și olecuță de știința vorbitului pe ecran, dar cointeresat în conservarea puterii.

Nivelul „bătăliei” și al „dezvăluirilor” din acest război, oricât de șocante s-ar dori și oricâtă toxicitate ar confirma, nu trece de pragul populismului și al manipulării. „Disidenta” Firea nu face decât să confirme bănuielile sumbre care au generat explozia de revoltă publică. În realitate, Firea și Dragnea transmit, împreună, că au trecut deja de pragul acela până la care le mai pasă de legi, de democrație, de contractul social, de principii, de angajamentele asumate local sau extern. Că a trecut deja faza aia în care mai salvează aparențe. Că bunul lor plac e singura normă acceptată. Și că noi, ceilalți, trebuie să ne supunem și să încetăm dracului odată să le mai încurcăm jocurile, pentru că ei au datorii de achitat și taxe de încasat.

PS: Victor Negrescu spune că Oettinger bate câmpii și asta pentru că noi, în România, nu avem partide de extremă dreapta; cred că ne-am înțeles deja că mai mult de atât nu poate omul care a primit în sarcină pregătirea Președinției românești a Uniunii Europene.


Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL, și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.