Viitorul acestei țări e în mâinile diasporei. Modul cum s-a mobilizat diaspora la alegerile prezidențiale din 2016 a speriat guvernarea. Atunci le-a încolțit ideea schimbării sistemului electoral. Conaționalii noștri, care muncesc în afara țării, au demonstrat că, într-un proces electoral, fie și parțial liber și corect, sunt o forță capabilă să-i arunce pe cei care jefuiesc astăzi această țară, din scaunele moi, direct în pușcărie, prin înclinarea balanței în favoarea forțelor politice sănătoase. Așa că atunci când au trasat circumscripțiile, cei care s-au cocoțat abuziv la pupitrul puterii, în ianuarie 2016, au decis să izoleze diaspora și să-i dea fărâmituri. Au instituit pentru alegătorii din afara țării doar trei circumscripții uninominale. Trei din totalul de 51! Adică, diaspora, care întreține financiar acest stat și care numără peste 1 milion de oameni, va trimite în viitorul Parlament doar 3 deputați.

Conform datelor făcute publice în 2016 de Ministerul de Externe (altele mai proaspete autoritățile refuză să ofere), peste hotarele țării se aflau 805 mii 509 persoane. Având în vedere exodul masiv al tinerilor după victoria lui Dodon la alegerile din 2016, putem presupune că cifra depășește cu mult 1 milion. Conform datelor Comisiei Electorale Centrale, fără cei din regiunea transnistreană, Moldova numără aproximativ 2 milioane 800 de mii de alegători (inclusiv milionul de moldoveni plecați – ei rămân în continuare înscriși în Registrul de Stat al Alegătorilor). Asta înseamnă că cei 1 milion de alegători plecați vor alege doar 3 deputați, iar cei care se presupune că încă sunt în Moldova (1 milion 800 de mii de alegători) vor alege 46 de deputați + 2 deputați din circumscripțiile trasate pentru alegătorii din regiunea transnistreană. Total disproporționat.

Următoarele alegeri parlamentare sunt prea importante pentru Moldova ca să fie tratate cu nepăsare. Este inacceptabil ca un milion de alegători să fie dat la o parte din procesul electoral atunci când se decide soarta acestei țări pentru următorii 20-30 de ani. Dar regulile de joc deja au fost stabilite. Le-au stabilit ei, guvernanții. Mai bine zis PDM și PSRM, asistați de PPEM, atunci când au votat sistemul electoral mixt în iulie 2017. Ei au aranjat „piesele” reieșind din calculele lor electorale prin care urmăresc rămânerea la putere și după alegerile din 2019 prin baronii locali pe care speră să-i împingă în Parlament. Sarcina noastră a tuturor este una grea, dar nu imposibilă – să-i batem pe terenul lor cu regulile lor. Înțeleg, pare o utopie după dezmățul pe care l-am urmărit în justiție când au fost anulate rezultatele alegerilor noi din Chișinău, dar este ultima șansă de a scăpa, pe cale democratică, de acest regim care izolează Moldova și care instaurează dictatura. Și chiar dacă, prin invalidarea lui Năstase, regimul a încercat să ne spună că alegerile nu mai contează și că rezultatele vor arăta așa cum vrea coordonatorul, trebuie să ne agățăm de acest „fir de păr” pentru a ne salva.

Regimul și-a evaluat capacitatea de a frauda, capacitatea holdingului de a manipula, mașinăria de intimidare cu dosare și prin „oamenii trustului” (coordonatori locali) funcționează la turații maxime, și-a evaluat rezervele de hrișcă și tușonkă, a calculat până și modul cum vor fi redistribuite voturile după alegeri… Puse cap la cap, aceste mașinații, conform calculelor pe care le-au făcut ei, ar trebui să ajute detestații să acceadă în Parlament (aproape la limită) pentru a avea din nou spațiu de manevră la formarea coaliției și guvernului – exact ca în 2010, când Narîșkin a venit la Chișinău să-i ajute pe democrați să negocieze cu Voronin o alianță de stânga. Calculele lor le arată că au șanse să rămână în circuit doar în cazul pasivității diasporei, adică doar dacă diaspora se va resemna și va vota, din depărtare, pentru cele trei poziții de deputat.

Iată de ce e nevoie ca niciodată de o diasporă deșteaptă care să le dea planul peste cap. Sunt două modalități. De fapt, ele pot fi aplicate atât separat, cât și simultan. Prima: Moldovenii revin masiv acasă în ajunul scrutinului și votează forțele anti-sistem. A doua: Fiecare reprezentant al diasporei convinge cel puțin trei prieteni sau rude rămase acasă să voteze oameni integri și partide anti-sistem, nu hrișca și tușonka. Repet, aceste două modalități pot fi combinate: veniți acasă, luați-vă rudele, explicați-le cum funcționează lucrurile în lumea civilizată și mergeți împreună la vot.

În paralel, forțele de opoziție și prietenii externi ai Moldovei trebuie să construiască o strategie prin care să se asigure că alegerile vor fi libere și corecte, că votul cetățenilor nu va mai fi aruncat la gunoi așa cum s-a mai întâmplat. O altă strategie a opoziției trebuie să răspundă clar la întrebarea: ce întreprindem dacă gruparea care și-a subordonat instituțiile statului se agață abuziv de putere fraudând și nesocotind votul cetățenilor?

Iar obligația noastă a tuturor este una pe cât de banală, pe atât de importantă: nici un vot partidelor care au nenorocit prin sărăcie această țară și nici un vot baronilor locali care vor să ajungă în Parlament ca să se vândă sau să deservească regimul care ne-a pus pe umeri miliardul de dolari furat din sistemul bancar. Să facem curățenie în politică! Încă mai putem salva Moldova!


Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL, și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.

Comentarii