Viața politică din RM se mișcă spre o nouă intersecție. O intersecție în care diferențele dintre stânga și dreapta par să conteze mai puțin decât conflictul între plutocrați și democrați. Democrații cred în drepturi individuale și toleranță, respect pentru statul de drept și obligații internaționale, în timp ce plutocrații nu cred decât în puterea banului, în seducția marilor pungași și într-o formă hidoasă de ”macho” de tip parohial, amestecat cu un dispreț regal față de drepturile altora. Statul este asediat de DINO (Democrats in name only), care-și revendică puterea pentru a-și servi propriile inresele, pentru a-și conserva impunitatea, îngrădind în fel și chip accesul cetățenilor acestei țări la garanțiile proclamate de Constituție.

Prin mijloace de represiune și propagandă, liderii autoritari vor depune eforturi sporite pentru a marginaliza ori chiar elimina opoziița politică, clonând grupuri politice care-I sunt folositoare pentru a mima un pluralism tolerat. Strategia centrală a regimurilor autoritare moderne este de a captura instituțiile care susțin pluralismul politic și libertatea de gândire.

Ultima dată când Parlamentul și-a dorit să afle opinia procurorilor pe teme de fraudă și corupție un fost Prim Ministru a rămas fără imunitate, iar ulterior a fost și judecat. De atunci, Procurorii nu au mai fost invitați să-și afișeze părerile în audierile cerute de deputați, chiar dacă fraudele și corupția au continuat să bată în toate geamurile justiției. Săptămâna trecută, 52 de deputați au cerut audieri asupra mersului investigației de recuperare a activelor fraudate, invitând la raport Procurorul general, E.Harunjen, alături de șefii CNA și BNM. Menționăm că în luna iunie, fracțiunea PSRM a făcut o tentativă de organizare a unor audieri pe activitățile Agenției pentru Recuperarea Bunurilor Infracționale (ARBI), fără însă a colecta numărul suficient de voturi. Nu s-a uscat cerneala pe cererea deputaților către instituțiile vizate că Procurorul a transmis un refuz oficial de a se prezenta la audieri, chiar dacă anterior, Procuratura a lansat la 27.09.2018 o Strategie de recuperare a banilor fraudați, și pe care experții ne-asociați au numit-o ”un simplu document de comunicare”.

Miercuri, într-un stil de untdelemn spumos, Procurorul General E.Harunjen a transmis deputaților din Parlamentul RM o lungă ”misivă” în care declina orice fel de obligație de a fi audiat de legislatori pe motiv că, ”în statele cu o democrație dezvoltată, procuratura nu se supune controlului parlamentar” și că ”nu I se poate impune obligația de a se prezenta în temeiul unui raport de subordonare sau control politic, decât doar în condiții de colaborare loială între autoritățile statului”. Frumos și așezat spus, dar cu prea multă ipocrizie! De ce oare procurori își aduc aminte de democrațiile dezvoltate numai atunci când își ridică salariile ori refuză să umeze practica audierilor legislative ținute în format public pe subiecte de interes deosebit? Ar trebui să ne imaginăm pentru o clipă ce s-ar întâmpla în statele dezvoltate, la care face trimitere procurorul general, dacă angajații responsabili de rezolvarea unui caz de importanță deosebită ar fi frânat intenționat procesul judiciar mai bine de 4 ani, în mod deliberat și sistematic. Ce li s-ar fi întâmplat în aceste state unor infractori care au rupt în bucăți sistemul bancar, iar astăzi se plimbă de parcă ne-ar fi dat în chirie aceste bănci?

După ”circul” provocat de refuzul categoric al CNA și al Procurorului General de a răspunde la cererea Parlamentului RM de a prezenta un raport privind investigarea fraudelor din sistemul bancar, ai fi putut crede că iată, acesta-i capătul drumului, și că această sfidare a puterii supreme legislative de către niște autorități secundare voinței poporului, exprimate de Parlamentul național, ar fi putut sparge răbdarea proverbială a deputaților, silindu-I să pună la respect procurorii ieșiți de sub control și răspundere publică. Se vede însă că orbirea acestor oficiali este atât de mare încât și de această dată, procurorii se vor simți feriți de orice răspundere, iar agențiile care cheltuie o grămadă de bani din bugetul statului se vor îndeletnici cu ceea ce fac de ani buni, țin locul, păzesc rentele. De câți bani ar mai avea nevoie Procuratura pentru a pune capăt escrocheriilor Grupului Shor și alte grupuri despre care Croll&Steptoe susțin că au furat peste 2.3 miliarde de dolari.

Notăm că în acest moment aproape nu eixstă discuții oficiale cu UE sau SUA la care să nu se ceară rezultate concrete la investigarea deplină a fraudei și pedepsirea vinovaților, astfel încât stilul arțăgos al Procurorului Harunjen de a respinge cererea legitimă a deputaților pare cel puțin sfidător. Ai impresia că acești procurori, numiți politic de către PD, se poartă de parcă ar avea incluse în caietul operațional de sarcini discuții despre ”sexul îngerilor” și nu despre cum ar trebui să aplice legea ori să depună eforturi la pedepsirea infractorilor implicați în furtul băncilor de stat. Să mai amintim aici că procuratura nu s-a descurcat nici în ceea ce privește pedepsirea judecătorilor implicați la splălătoria banilor dn Rusia din 2008-2013, iar unii dintre foștii judecători chiar au revendicat recent compensații regale, ori s-au trezit re-instalați în diverse funcții judecătorești, de parcă li s-ar fi dat premii de consolare pentru profiturile ratate.

Procurorul general nu observă nici riscul infracțional extrem în urma legalizării prezenței unor stații de benzină în regim de ”duty-free” pe teritoriul vămilor moldovenești, în absența uni aviz aprobativ al Guvernului, dar și în lipsa unei expertize anticorupție și a unor dezbateri publice satisfăcătoare pe acest subiect, care ar integra în logica acestei decizii și alte voci decât profitorii direcți ai acestor afaceri „de familie”. Nu vede Procurorul General motive să intervină nici în privatizarea recentă a operatorului național ”Air-Moldova”, făcută în grabă (vara), în condiții obscure și scandaloase în beneficiul unei companii mici, înființate cu doar câteva săptămâni anterior deciziei de privatizare. De ce oare ? Cum ar trebui să explice miniștrii guvernului P.Filip motivele acestei situații stânjenitoare, în care principala companie a statului este transmisă printr-un concurs investițional la care participă o singură companie, 2 interpuși obscuri, assortați de o companie din România, cu aproape aceleași metehne de management ca și compania pe care o privatizează, creând riscuri iminente de a bloca funcționarea acestui operator de curse avia, ceea ce ar putea cere intervenția unor ”grifoni” cu banii gata pregătiți. Se vede de la o poștă că acapararea ”Air-Moldova” este gândită după aceiași metodă prin care, pe timpuri, rușii de la Gazprom au preluat controlul asupra rețelelor de gaze din RM, o greșeală fatală pentru independența economică a statului. Pe unii nici sicriul nu-I îndreaptă.

Cine ar garanta de acum înainte că cea mai mare companie națională de aviație va mai putea opera cursele existente, evitând o criză de management? Cum poți să impui respect pentru lege atunci când deciziile de transmitere a bunurilor supuse privatizării sunt luate înafara guvernului, iar anunțul de privatizare s-a făcut fără proiect special, contrar legislației în vigoare (121/2007), cu un mănunchi de ilegalități și abuzuri în serviciu din partea responsabilor agenției de administrare a proprietății publice. Rămâne în aer concesionarea obscură a Aeroportului Chișinău cu trecerea bunurilor de la un proprietar la altul prin lanțuri de companii offshore anonime. La ce să se aștepte publicul dacă statul pierde în RM sectoare întregi ale economiei, care nimeresc pe mâinile unor escroci și în care nu există nici un fel de urmăriri profesionale din partea procuraturii? Pe timpuri, CNA își găsea timp ”să pieptene” anumite oficii ale guvernului chiar și pentru lucruri mai mărunte, mai puțin acum când încadrarea sa în ”verticala puterii” este completă și de nezdruncinat. Spre deosebire de regimul sovietic, autoritarismul modern tolerează grupuri răzlețe de disidență, dar numai până la punctul în care puterea lor ar dăuna intereselor sale cleptocratice. Regimul plutocratic se reproduce prin gestionarea unui sistem de rente care-I servește rețelei clientelare, în condițiile unui partizanat acerb, păzit de santinele și gardieni, sub forma instituțiilor capturate ale statului.

Crearea recentă a Comisiei parlamentare de investigare a finanțării externe pentru partidele de opoziție este un semn clar al nebuniei generale din RM în care acele busolei politice au luat-o razna și în care, o combinație toxică de control asupra justiției, ”macho-politics” și isteria apropierii alegerilor, fac ca regimul să semene tot mai mult cu un cuib de viespi. Să sperăm că nu pentru mult timp.

 

Comentarii