Clasamentul Doing business elaborat pentru anul 2019 de Banca Mondială atestă faptul că RM a pierdut 3 locuri (de pe 44 pe 47) din 180 state evaluate. Cel mai prost, RM stă la obținerea de autorizații legale pentru construcții (276 zile), cu peste 100 de zile peste media din regiune și cu 28 proceduri solicitate legal. RM stă mai bine la capitolul înregistrarea proprietății (22) cu 5 proceduri și 5,5 zile durata înregistrării, dar cu grave probleme la implementarea contractelor, protejarea proprietăților, aplicarea legilor. Creșterea economică este modestă și total insuficientă pentru dezvoltarea durabilă. Economiei RM îi lipsesc motoare noi de creștere economică, o clasă antreprenorială dinamică și încrezătoare în puterile proprii, ceea ce are efecte profunde asupra investițiilor private și publice.

Sărăcia extremă zdrobește oasele unui popor. Sărăcia desparte familii și crează o stare de nesiguranță acută pentru viitorul copiilor noștri și națiuni. Trebuie să recunoaștem onest că RM este astăzi sinonimă în Europa cu sărăcia și deznădejdea celor care-au emigrat până în prezent, cei care și-au luat un bilet într-o sigură direcție. De acolo de unde se află aceștia, ei se simt rușinați de sărăcia țării lor de origine, se simt trădați de politicieni și guvernele care-au ales să asigure unor lideri de partid averi și faimă nemeritată. Și tot ei se simt insultați de drumurile proaste, de corupția și mizeria pe care au lăsat-o în urmă –  o listă sumară a proatei guvernări condusă de oamenii zilei de ieri, de birocrație care înoată în corupție ca peștele în apă. Sărăcia se ține de populația RM ca un scai, și nu pentru că moldovenii nu sunt talentați, ori că fondul genetic are vreun defect, ci pentru că avem o guvernare necalificată, ipocrită și lasă, pusă pe lucruri rele și chivernisire, orbită de tentația fraudei și a viaței de lux, făcută pe bani furați.

Chiar și faptul că în 4 ani de investigații asupra fraudei bancare nu s-a recuperat nici un ban din miliardul furat susține fiecare literă din ce-am scris mai sus.

În total, maltrapazlâcurile bancare ne-au costat 1,064 mlrd $, bani extrași din rezervele BNM (formate din ersurse externe) ca urmare a garanțiilor date de guvern în anul 2014. Criza bancară a determinat contractarea economiei cu cca 1,432 mlrd $. Complicitatea dintre puterea politică și grupurile care-au preluat controlul asupra celor 3 bănci fraudate nu a fost dezlegată nici astăzi, având principalii săi figuranți încă la libertate și nu la pușcărie, cum au cerut cetățenii din 2015 și până în 2018. Agențiile de stat nu au reacționat la alertele sistemului financiar-bancar, iar compania Kroll a documentat folosirea agențiior de supraveghere și justiției în extragerea resurselor. Singurii bani care s-au recuperat în sectorul bancar provin din vânzarea de proprietăți ale băncii (mașini, tehnică, echipamente și alte obiecte), și sub nici o formă din banii furați direct de pungași cu nume sonore pe care Procuratura Generală pretinde că-i investighează. Nici în cazul acestor proprietăți, tranzacțiile nu au fost transparente, iar BNM nu au raportat public prețurile de vânzare a unor proprietăți bancare, ceea ce ar fi putut fi de natură dubioasă, cu diminuarea prețului. Ca și în cazul ”Investprivatbank”, de vânzările la preț derizoriu au profitat în primul rând cei care au organizat tranzacțiile, altfel spus, noi am plătit un preț suplimentar fraudelor bancare deja relevate de către Kroll în investigațiile fraudelor bancare. Raportul Kroll-2 atestă că cca 270 mil $ din cei furați au revenit de curând în băncile din RM, însă nici BNM și nici CNA, nici măcar faimoasa Procuratura Anti-Corupție nu s-a sesizat pe aceste cazuri. După 8 luni de la publicarea raportului, companiei Kroll i se face chemare în judecată la Londra de către cel mai titrat bancher din raportul adresat BNM, în timp ce în RM, dosarele lui Shor stagnează în instanța din Cahul, acestuia findu-i înlesnite și activitățile politice, și cele antreprenoriale, inclusiv magazinele sociale (ca instrument de corupție politică) și al activităților comerciale în regim duty free – un exemplu de promovare a comerțului fără taxe și accize pe care statul ar trebui să le ridice. Dosarul lui Shor este înghețat în acest moment, și asta după 8 luni de la investigația Kroll, care a afirmat clar că instituțiile statului (RM) nu le-au dat nici un fel de informație solicitată, arătând clar spre BNM și CNA, care nu au răspuns acestor acuzații.

Puterea face totul să saboteze recuperarea banilor și să=și protejeze oamenii implicați care au participat la frauda de 1 mlrd.

Cât timp hoții nu stau la pușcărie nici unul dintre cei plecați în străinătate nu se vor porni să revină acasă. Atâta timp cât unii politicieni se vor plimba cu elicopterele lor private pe la recepții și meetinguri electorale ca niște șeihi arabi, noi ne vom plânge părinții care primesc pensii care nu le ajung nici de o colivă. Fraudele din sectorul bancar a depreciat veniturile populației și ”ușurat” puterea de cumpărare a leului. La rândul său, deprecierea leului a lovit în capacitatea oamenilor de a-și achita serviciile comunale, energia, de a-și procura strictul necesar, orientat spre prețurile internaționale. Doar la începutul anului 2015, factoruile plătite de populație s-au făcut mai scumpe cu 27-35%, iar prețurile au întrecut de câteva ori indexările mici și insuficiente. Țara noastră rămâne cea mai săracă țară după veniturile populației, cu inegalități sociale comparabile cu cele mai sărace state africane. Veniturile populației din mediul rural sunt de 4-5 ori mai mici decât veniturile orășenilor. Cele mai înalte decalaje a veniturile se înregistrează în regiunea de Centru și Sud, iar cele mai afectate de sărăcie orașe sunt Călărași, Basarabeasca, Ocnița, Cimișlia, Telenești, Dubăsari, Taraclia. Statistica BNS arată că 50 primării dintre cele mai sărace cheltuie de 16 ori mai puțin resurse bugetare pe cap de locuitor decât 50 dintre cele mai bogate (1043 lei). Sunt cazuri în care bătrânii noștri sunt înmormântați fără cruce, atunci când nici măcar rudele sau vecinii, și nici măcar primăriile sau eparhiile locale bisericești nu au bani să-i îngroape creștinește. Populația resimte exrem de acut diminuarea veniturilor lor din ultimii ani și, totodată, nu pot găsi locuri de muncă care să le asigure venituri suplimentare. Circa 60% din tinerii din orașe intenționează să emigreze în următoarele 6 luni. Angajații sectorului public abia de-și duc zilele de la un salariu la altul. Fiecare al 3 angajat la stat primește salarii mai mici de 3000 lei pe lună în timp ce unii directori de agenții de reglementare ridică și peste 80.000 lei pe lună. Mai ales în educație, salariilie învățătorilor sunt la limita de subzistență.

Oamenilor le este frică să facă afaceri în RM, unii se tem de preluarea afacerilor, alții de instabilitate bancară, iar alții de lipsa de reguli stabile în stat.

Criza bancară a redus dramatic volumul de credite oferite de bănci agenților economici: de la 44 mlrd lei în 2014 la 33 mlrd lei în 2018, ori de la 17 mlrd la 9 mlrd. Economia s-a contractat, acest lucru se vede și faptul că numai 800 mln au fost oferite pentru inițierea de afaceri, față de 1.8 mlrd lei în 2014. Sectorul privat este firav și puțin ajutat de stat. Consumul e în declin, iar persoanele fizice evită băncile pentru refinanțare, se împrumută în familie, din economia informală, nu din sistemul bancar în care situația rămâne neclară și instabilă. Totodată, Guvernul central oferă 3 mlrd lei sub formă de facilități fiscale care nu produc aproape nici un efect asupra dezvoltării antreprenoriatului, servind mai degrabă ca taxe pentru sistemul clientelar pe care-l patronează. Peste 60% din numărul persoanelor angajate oficial sunt achitați cu salarii de la bugetul de stat. Și asta pentru că cele mai mari întrepridneri  au rămas să fie controlate în ultimele decenii de guvernul central, gestionând defectuos, infracțional, proprietățile publice, altfel spus marile întreprinderi de stat. Multe dintre acestea au fost conduse în mod criminal spre faliment pentru a nimeri în buzunarul unor persoane afiliate puterii. În acest fel am pierdut Air-Moldova, așa a fost concesionat Aeroportul Chișinău, și așa putem pierde și alte proprietăți de stat încăpute pe mîinile mafiei. Și asta pentru sistemul fiscal în RM este dezechilibrat, controlul politic asupra serviciului fiscal servește intereselor unui sistem rentier oligarhic, care privește la antreprenoriat cu dușmănie, ca la un potențial infractor și cu degetul pe trăgaciul de la armă. Micii antreprenori sunt hărțuiți zi de zi cu inspecții, lor li se intentează dosare politice și administrative, și li se cer contribuții la divese și alte presiuni, obligându-l fie să închidă afacerea, fie să devină parte din rețeaua de clientelă. Deși fac 97% din toate companiile, întreprindele mici și mijlocii (IMM) produc în RM mai puțin de 1/3 din PIB, de 2 ori mai puțin decât în orice altă țară asociată UE. Cu mici excepții, investițiile străine directe (ISD) ocolesc RM, iar sectorul privat nu se bucura de un tratament egal din partea statului, inclusiv la achiziții.

Guvernarea coruptă rupe în bucăți RM și ne condamnă pe fiecare în parte, la subdezvoltare, lar salarii mici, servicii proaste și venituri ridicol de joase.

Avem nevoie de o nouă viziune de creștere economică în RM în care dezvoltarea durabilă să reiasă din sporirea investițiilor private și a celor publice, ca factor direct, dar și consolidarea statului de drept, administrarea unor instituții economice inclusive, intensificarea luptei contra marii corupții, asigurarea unei stabilități politici, întemeiate pe practici democratice de consultări publice și de asigurare a integrității procesului de luare a deciziilor în stat.

Într-o nouă politică adresată creșterii economice trebuie să atragem mai multă atenție dezvoltării orașelor și, totodată, zonelor defavorizate, i.e. prin granturi pt inițiere a afacerilor, facilități fiscale generale și facilități pentru areale subdezvoltate, reformarea sistemului de formare vocațională și întroducerea unor failicități orientate spre acțiune (infrastructură și investiții private) în zonele subdezvoltate.

Un stat modern se construiește cu seriozitate și încredere – este timpul să le aducem pe ambele în beneficiul cetățenilor.

 

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •