Un eseu relaxant

Am observat un lucru ciudat,  – chiar și în condițiile erupției tehnologiilor informaționale noi, cei din RM, nu renunțăm la calapoadele de percepere a lumii întregi de pe timpurile când televizoarele arătau în ”alb-negru” – de la Moscova.

În special aceasta se referă la călătoriile Președintelui Igor Dodon, care nicidecum nu poate ateriza fie la Kiev, fie la  București. De, se vede că e preocupat de exercitarea obligațiunilor sale în calitate de  ”comandant suprem al forţelor armate” și, în comunicările lui frecvente cu Vladimir Putin, președintele țării care ne ocupă o parte din teritoriul suveran, încearcă, ca un Știrliț moldovenesc (Vlad Filat așa l-a numit),  să-l descoase pe ultimul de secrete de stat rusești. Ce e drept, nu fără probleme. Deoarece Putin, cu școala lui de ”KGB”, cum numai îl aude pe Dodon, imediat adorme, chiar și în fața camerelor  de luat vederi. Drept urmare, Dodon se întoarce fără secrete, dar cu instrucțiuni de la Kozak.

Dar și-n Rusia atmosfera începe a mirosi a degradare evidentă – ”dodon” trebuie să fii ca să nu-ți dai seama. Experții ruși, cei care nu se hrănesc din laba puterii, constată rezilierea contractului nescris între popor și gașca de la putere – în unele regiuni s-a ajuns până la eșecul transferului de imagine din partea lui Putin asupra candidaților  la funcția de guvernator!

Poporul rus nu este entuziasmat nici de perspectiva oferită de Putin de a ajunge în Rai în urma unui război nuclear. Crimeea anexată burta nu ți-o umple, iar creșterea vârstei de pensionare și strângerea șuruburilor fiscale, pe fundalul dezmățului militarismului,  treptat duce la creșterea presiunii în cazanul spiritelor protestatare. Așa că ”Ziua Unității Naționale” din 4 noiembrie a trecut fără niciun fel de festivități – puterea s-a temut că opoziția va profita de aceste adunări de public și i-a lăsat pe oamenii de rând în pace.

Toate acestea le-am amintit presupunând că, în cazul prostirii alegătorilor din RM cu miracolul putinist, am putea avea un fel de cursă contra cronometru – important este (pentru Dodon) ca alegerile în RM să aibă loc înainte ca în Rusia să se întâmple ceva grav și descurajant pentru adepții ”Lumii Rusești”.

Totuși, dacă renunțăm la perceperea ”ruso-centristă” a restului lumii, observăm mai multe procese înteresante. Unii chiar insistă asupra ruinării întregului sistem postbelic de aranjamente internaționale. Alții trag clopotele în legătură cu venirea Apocalipsei cauzate de încălzirea globală sau în urma poluării Terrei cu plastic.

Mai multă lume așteaptă să se clarifice situația cu ”Brexitul”,  care e tot mai confuză. Mai vin și alegerile europarlamentare din mai 2019, care vor avea ca rezultat un Parlament European cu 705 membri – deja fără britanici. Acest Parlament va fi ”European”, dar cât (mai) există Acordul de Asociere cu RM, va fi nevoit să mai tragă cu ochiul spre RM. Așa că ar putea să ne vizeze și pe noi rezultatul acestor alegeri.

Mai multă lume stă cu ochii pe SUA, unde, pe 6 noiembrie, vor avea loc alegerile intermediare, rezultatul cărora urmează să dea un răspuns la întrebarea – în ce măsură ”fenomenul Trump” este conform spitelor și așteptărilor din societatea americană?

Dar ce să spunem despre Germania, unde Dna Merkel recent a declarat că nu va mai candida pentru funcția de președinte de partid în cadrul congresului partidului CDU, care va avea loc în decembrie, la Hamburg?!

Nimeni n-are dubii cu privire la ”statornicia” lui Putin, devenit ostatic al sistemului creat tot de el. Cred că nici Plahotniuc n-o înțelege pe Merkel.  Pe când perspectiva retragerii, fie și dirijată și etapizată, a Dnei Merkel provoacă mai multe incertitudini în UE, cu repercursiuni evidente asupra zonei unde ne aflăm și noi.

Dar și în vecinătatea imediată e ”vesel”. Nu mă refer la România, chiar dacă acolo poți găsi în câmp valize cu presupusele informații despre unele aspecte din trecutul lui Liviu Dragnea, calificat de Ludovic Orban, cu prilejul aflării la Chișinău, drept ”Plahotniuc al nostru”.

Să ne bucurăm, ca frați, că România mai procură trei sisteme ”Pătriot”, chiar dacă nu avem nici o șansă să nimerim sub umbrela lor – nu merităm, pe noi ne apără ”neutralitatea”…  În rest, cu încăierările lor interne, nici Gabriela  Firea, probabil, nu-și mai aduce aminte cum și cu ce prilej se pupa cu Silvia Radu.

Vorbind despre vecinătate – mă refer la Ucraina, în care turbulențele electoral-prezidențiale interferează cu cele biserico-religioase – s-a ajuns la atacuri necreștinești. Biserica Ortodoxă Rusă se războiește cu Patriarhul de la Constantinopol, ambele părți fluturând cu niște documente din secolul XVII etc.

Kremlinul se angajează să-i apere pe ”ortodocșii de pretitutindeni”!  Același Peskov deja a declarat: ”tot așa cum Rusia peste tot apără interesele rușilor și vorbitorilor de limba rusă, tot așa, și despre aceasta în repetate rânduri a vorbit Putin, Rusia apără interesele ortodocșilor”.

De, vreo zece mii de cadavre – proponderent de creștini-ucraineni, deja le avem. Mai încărcăm sistemele ”GRAD” cu iubirea creștinească întru apărarea ”teritoriului canonic”? Accept să fiu combătut, dar pare-mi-se că acest ”teritoriu canonic” al Bisericii Ortodoxe Ruse se extinde exact până la limita unde a fost înfiptă baioneta eliberatoare ruso-sovietică.

Cât despre alegerile prezidențiale din Ucraina, primul tur al cărora este preconizat pentru 31 martie, ele sunt percepute  inclusiv ca o trambulină spre alegerile în Rada Supremă din 27 octombrie 2019.

Iată acolo va fi ”veselia” mare. Mai ales că sistemul electoral mixt ar putea să-i ofere lui Putin posibilități de a consolida tabăra pro-rusă în Rada Supremă din contul celor care se vor lăsa cumpărați de Putin. Și, nu întâmplător, în ziua de 4 noiembrie, Victor Medvedciuk, fiica căruia a fost botezată de Putin, a fost desemnat ”unanim” în calitate de Președinte al Consiliului Politic al partidului ”Pentru viață” – flancul ”pro-Putin” activează.

Campania electorală prezidențială în Ucraina încă n-a demarat, – e clar că, candidați vor fi mulți și din cei mai diferiți. Dar sociologii îi tot dau zor cu sondaje din care rezultă, printre altele, că Piotr Poroșenko pierde în fața oricărui contra-candidat, dacă candidează și  ajunge în turul doi. Firește,  nu prin sondaje se câștigă, sau se pierd, alegerile. Oricum,  în Ucraina va fi ”vesel” și cu impact direct asupra noastră.

Iar noi, – mici ca dimensiune, fără zăcăminte strategice, cu politiceni lași și corupți și cu un popor care-i tolerează, cu tot cu ”Calea a Patra” anunțată de Plahotniuc în PMAN, – am dispărut din vizorul tuturor actorilor importanți. Pe când așa zisa  importanță ”geo-politică” a noastră este un bluf, inventat de șarlatanii politici autohtoni și înghițit de cei, care au uitat cum arăta globul la lecțiile de geografie din clasele gimnaziale. Doar Putin are nevoie de RM. Dar nu UE, și nici SUA.

În mlaștina politică moldovenească continuă forfota cu înaintarea candidaților în circumscripțiile uninominale. Iată și la Briceni, la 3 noiembrie, PSRM a organizat și ”primeries” și ”miting de protest” – ”într-un păhar”, cum spun moldovenii. Și, drept urmare, Dna Zinaida Greceanîi a fost anunțată drept candidat al PSRM!

Nu cred că Dna Zinaida Greceanîi, fiind născută în regiunea Tomsk în familia unor moldoveni deportați, a fost racolată de KGB încă în clasele primare, înainte ca familia ei să revină în RSSM în 1968. Nu, Dna Greceanîi din sincera pornire sufletească a semnat,  în decembrie 2005, în timpul unei întrevederi cu președintele Gazprom, Alexei Miller, un Acord despre trecerea la „preţuri medii europene” – inclusiv pentru gazul furat nestingherit în Transnistria –  vă dați seama de când Rusia lui Putin ne împinge pe noi în UE?!

Și tot Dna Greceanîi, din sincera pornire sufletească,  l-a dădăcit pe Igor Dodon și i-a deschis, zice lumea, ușile în turlele Kremlinului. Dar și Igor Dodon, fiind un urmaș vrednic al lui Ștefan cel Mare și Sânt – ”statalist” și ”luptător pentru ortodoxie”,  nu este un nesimțit, calificând-o drept „o adevărată Margaret Thatcher de Moldova”. Așa că așteptăm să vedem entuaziasmul celor de la Briceni cu catapultarea  ”adevăratei Margaret Thatcher” în Parlament.

Totodată,  nici Igor Dodon nu este atotputernic, chiar dacă se vede cu Putin aproape în fiece săptămână. Iată, la Congresul PSRM din 18 decembrie 2016, un oarecare Oleg Horjan, venind direct din ”sovietul suprem” de la Tiraspol,  a rostit un speech fulminant, mărturisind, cum ”poporul Transnistrean” s-a implicat în victoria lui Igor Dodon! Și la ce i-a servit acel speech, dacă n-a avut minte și i-a supărat pe cei de la ”Sheriff”?!

Acum Dodon, cu care ”rebelul” condamnat s-a pupat la congres, tace mâlc, iar Horjan, cetățean al RM cu acte-n regulă (!), s-a ales cu 4 ani și jumătate de detenție reală.

Iar când îmi aduc aminte cum se cuprindeau Horjan și Dodon la acel Congres, zău – în fața ochilor de parcă-mi  apare tabloul ”Sărutul lui Iuda”, pictat de Ilia Sergheevici Glazunov, firește!

Dar și cu cetățeniile pe ambele maluri ale Nistrului lucrurile s-au încurcat rău de tot – sunt sigur că toți angajații activi ai ”ministerului securității de stat” de la Tiraspol, în frunte cu un oarecare Ghebos, născut în raionul Ungheni, dețin pașapoarte biometrice moldovenești!

Și mai mult! Dacă e să-i dăm crezare deputatei Maria Ciobanu, în Parlament avem 64 cetățeni români! Vă imaginați cât de frumos și impunător ar fi arătat ”Hora Unirii”, dansată de ei! Însă, ceva nu merge – cei cu pașaportul român nu dansează, ci manipulează electoratul cu ”lupta acerbă” în jurul denumirii limbii!  De, ce poți să-i reproșezi contingentului unui bordel politic privatizat?

Totuși, am promis un eseu relaxant – viața-i plină de motive pentru bucurie!

În primul rând, putem scoate pălăriile în fața curajului civic al lui Mihai Ghimpu care s-a asociat cu compania  #MeToo (în sensul hărțuielii cu ispita coruperii).

Sper că Igor Dodon, aflându-se la Comrat, la 4 noiembrie, cu prilejul ”Zilei Vinului”, i-a cântat Irinei Vlah că:”Bun îi vinul și gustos, când îl bei cu-n om frumos”.

Pe când (o parte din) poporul entuziasmat l-a felicitat cu împlinirea frumoasei vârste de 40 de ani pe Renato Usatîi! Da, da, pe acel Renato care l-a susținut pe Dodon la alegerile prezidențiale din 13 noiembrie 2016, așa, dezinteresat, la sugestia ”tovarășilor” din spate.  După aceea, s-a pocăit și s-a retras, sărmanul, în turnul său de fildeș de pe Rubleovka, ca și Troțkii, pe timpuri, în Mexic.

Rămâne să-i dorim ca ”tovarășii” să-l protejeze, pentru ca Renato să nu pățească ca Troțkii, și nici să nu să se descarce vreo cisternă cu fecale la poarta conacului lui Renato, cum s-a întâmplat la sediul PLDM pe timpuri, când Renato îl critica pe Filat. Ar fi grav de tot, dacă acest miros l-ar fi deranjat pe Grigorii Karamalak – vecinul ocazional al lui Renato. În rest, sper că Renato, în duet cu Gherman Gorbunțov, ne vor  bucura în continuare cu destăinuiri, demne de pana inspirată a Agathei Christie.

Am reușit să particip la evenimentul din 3 noiembrie din Teatrul „Satiricus” cu prezentarea celor cinci angajamente ale viitorului bloc creat de Platforma DA, PAS și societatea civilă. Evident că-n sală era mult mai puțină lume decât în PMAN în ziua de 21 octombrie.

Vreau să fiu înțeles corect – cine sunt eu, ca să pun la indoială elanul sincer celor  veniți,  de voie – de nevoie, în PMAN? Or, dacă e să comparăm motivația participanților la aceste două evenimente, e cerul și pământul. Rămâne de văzut ce valorează mai mult – sinceritatea celor de la lansarea ”ACUM”, sau ”sinceritatea” celor din PMAN – din tribună, în special.

Ludovic Orban, președintele PNL România, a vorbit frumos, adresându-se din scena Teatrului ”Satiricus” cetățenilor RM: „Sunteți alături de Maia Sandu și Andrei Năstase la începutul unui drum care nu se poate încheia decât cu o victorie a fiecărui cetățean al RM, o victorie fără de care Moldova poate să se ducă nicăieri, fără de care poate să rămână pe pământul nimănui, care să nu ofere nicio șansă de viață nici celor în vârstă, nici celor tineri.

Guvernanții au nevoie de cât mai multă frică dobitocească, cât mai multă fățărnicie și docilitate – garanția că nu ne vom abate de la a ”Patra Cale”, pe când Maia Sandu și Andrei Năstase, alături de ceilalți vorbitori, apelau la demnitate și curaj civic.

Cât despre cei care consideră că au uzurpat puterea pe vecie, sfidându-i și pe propriii cetățeni și restul lumii – le recomand să citească un crâmpei din înțelepciunea poporală din ”Peripețiile bravului soldat Svejk”, rostit de un teterist, ajuns în stare de arest: ”Înfumurarea precede decăderea. Toată gloria s-a spulberat în vânt. Icar şi-a ars aripile. Omul se crede gigant — şi nu-i decît un căcat, dragul meu…”

Puțin filozofic e spus, dar sensul e clar.


Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL, și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •