Oazu Nantoi// Ecuația moldovenească
”Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic”
PIB-ul Republicii Moldova în raport cu cel al Uniunii Europene este de 0,043%, iar cu cel al SUA – 0, 0419%. În lipsa oricăror altor factori, cam atât valorează ”importanța” Moldovei pentru acești doi actori.
SUA și-au dat seama de existența Republicii Moldova doar în urma destrămării URSS. Până atunci, alături de alte țări, SUA tratau Țările Baltice drept teritorii ocupat de URSS în 1940, pe când ”problema Basarabiei” era ”o chestiune internă a URSS”. Or, din momentul colapsului URSS, SUA, fiind o țară generoasă și bogată, a deschis Amabasada la Chișinău și a început să ne acorde asistență prin diferite programe standarde în limitele determinate de comportamentul nostru.
Pe când UE, cât a putut, a evitat orice implicare în problemele RM. De abia la 27 februarie 2003, împreună cu SUA, UE a introdus interdicții de circulație (”travel ban”) pentru 17 indivizi de la Tiraspol făcându-i ”țapi ispășitori” în urma deciziei celor de la Kremlin de a bloca procesul de casare a munițiilor de la depozitul de la Colbasna. De, aderarea României la UE deja se prefigura-se și UE nu era fericită să se trezească cu depozite de muniții și trupe rusești în vecinătatea imediată.
Programul ”Parteneriatului Estic”, lansat la Summitul UE din 7 mai 2009, la Praga, presupunea securizarea frontierei de Est a UE prin aducerea țărilor din acest program, dacă ele vor dori, la standardele civilizației europene. Respectiv, UE n-a trimis tancuri nici în Belorusia, și nici în Armenia, care, fiind inclusă în Programul Parteneriatului Estic, la 3 septembrie 2013, și-a declarat intenția de a intra în Uniunea Vamală.
Cu alte cuvinte, valorea Republicii Moldova pentru UE și SUA nu poate fi mai mare decât valoarea Republicii Moldova în viziunea propriilor cetățeni.
Comportamentul ”ne-aleșilor” noștri, cu uzurparea puterii de către gruparea care s-a autoîntitulat ”PDM„, este atât de tranșant și univoc, încât acești doi actori, SUA și UE, au șters Moldova de pe lista țărilor cu care este posibil de menținut un dialog civilizat.
Însă, după anunțarea ”Căii a Patra”, nici pe râul Bîc nu vor apărea portavioane nucleare americane, nici ”Bundeswehr”, la comanda doamnei Merkel, nu va lua cu asalt sediul ”PDM” – vezi % de la începutul articolului. Sau puteți căuta, cu lupa, Republica Moldova pe globul geografic.
Totodată, devine evidentă resuscitarea interesului Rusiei putiniste față de Moldova – după anexarea Crimeei și eșecul proiectului ”Novorossia”, Rusia a trecut la politica de ”transnistrizare” a Ucrainei – așa zisele ”alegeri” în teritoriile ocupate din regiunile Donețk și Lugansk, din 11 noiembrie curent, fac parte din acest scenariu.
Respectiv, Putin, care dorește să iasă din izolarea internațională și să scape de sancțiuni, consecințele cărora doar Dodon se preface că nu le observă, intenționează să folosească RM în calitate de cobai, pentru a se prezenta în calitate de ”pacificator, care a reușit să rezolve cu succes un conflict înghețat timp de aproape treizeci de ani!”
…Pentru ca, ulterior, acest ”model de soluționare cu succes” a conflictului Transnistrean să fie impus Ucrainei, cu întoarcerea ”benevolă” și garantată a Ucrainei și RM sub controlul păpușarilor de la Kremlin – orb și prost trebuie să fii ca să ignori mesajul lansat de Putin la 1 martie 2018, cum că ”În urma destrămării URSS, Rusia …, dacă de vorbit despre frontierele noastre naționale, a pierdut 23,8% din teritoriu, 48,5% al populației”.
Pentru aceasta, sub bagheta lui Putin, are lor consolidarea forțelor politice revanșarde din Ucraina în perspectiva alegerilor dinn Rada Supremă la 27 octombrie 2019 – ”haosul dirijat” în Ucraina este scopul lui Putin, în condițiile căruia Ucraina va deveni ”mai receptivă” la rețetele magice ale păcii, impuse în prealabil în RM.
Pentru aceasta a reapărut Dmitrii Kozak. Pentru aceasta, cu riscul de a adormi în fața camerelor TV, Putin mimează interesul față de logorea de sclav din gura lui Dodon.
Și Plahotniuc mai are nevoie de Republica Moldova, pe care, asemenea lui Putin, o vede drept un teritoriu acaparat, fără niciun risc de a pierde puterea în urma așa ziselor ”alegeri” – ”Calea a Patra” se numește. Anume pentru aceasta, în cârdășie cu Dodon, a fost modificat sistemul electoral.
Or, aici, paralelele între Plahotniuc și Putin se termină – Plahotniuc, spre deosebire de ”Țarul” rus, este nevoit să se ascundă după brandul ”PDM” și, în urma alegerilor parlamentare din 24 februarie 2019, (probabil) și-a propus să atingă cel puțin cinci scopuri:
- Să nu să se ajungă la nerecunoașterea rezultatelor alegerilor de comunitatea internațională – ”alegerile” cu rezultate recunoscute de restul lumii sunt necesare lui Plahotniuc pentru a se prezenta, în urma lor, în calitate de Prim-ministru (de exemplu) legitim;
- Ca PSRM în frunte cu Dodon să nu obțină majoritatea absolută de mandate – așa, vreo 30-35 maxim;
- Ca ”PDM” să obțină un rezultat ”onorabil” – 25-30 de mandate – ”pachet de control” se numește;
- Opoziția (blocul ”ACUM”) să fie prezentă în Parlament, – dar așa, la nivel de 15-20 de mandate, în calitate de opoziție decorativă, gălăgoasă și neputincioasă;
- Să mai fie în Parlament vreo grupare de ”independenți” (”șoricei” etc.) – 15-20 de mandate, care o să-i stea la îndemână lui Plahotniuc fie pentru votări mai puțin populare, fie pentru cele ”constituționale”.
Cert este că între Dodon și Plahotniuc (să nu să se supere Ilan Șor) totuși există concurență. Primul dorește să scape de sub controlul lui Plahotniuc (veniturile personale cu certitudine vor crește) și, pentru atingerea acestui scop (prin obținerea unei majorități în Parlament) se face preș în fața lui Putin, angajându-se în realizarea scenariului cu Transnistria.
Pe când Plahotniuc, prin gura lui Candu în special, îl umilește demostrativ pe Dodon. În umilirea lui Dodon (prin filiera Plahotniuc- Gușan) este asmuțită și marioneta Krasnoseliski – ”omologul” lui Dodon, care refuză demonstrativ să se întâlnească cu ultimul, trântindu-i în nas ”lipsa de competențe”.
Iar Ilan Șor îi dă zor cu ”vârsta de aur” și ”magazine sociale” în scopul de a mai rupe ceva de la Dodon și de a-i pune pe tava puterii lui Plahotniuc.
Plahotniuc nu poate da peste cap situația cu anti-raitingul personal și cu raitingul dezastruos al ”PDM”. Prin urmare, pentru Plahotniuc vor fi decisive alegerile în circumscripțiile uninominale, unde, la înțelegere cu Dodon, vor fi lansați candidați ”indepedenți”, iar împotriva opoziției vor fi utilizate mijloacele cele mai mârșave și va fi pusă la cale fraudarea cinică.
Cred că e suficient – am clarificat că Putin și Plahotniuc au nevoie de RM, și e lesne de presupus că ”Calea a Patra” se încadrează perfect în scenariul dorit de Putin. Pe când nici Ilan Șor nu arată convingător în calitate de ”luptător cu tancurile lui Putin”.
Totuși, dacă nu renunțăm la optimism – povestea aici de abia începe, fiindcă CEC afirmă că ”Numărul total de cetățeni cu drept de vot înscriși în Registrul de Stat al Alegătorilor (RSA), la data de 31 martie 2018, este de 3 259 025”.
Cam straniu arată această cifră (chiar cu excludearea celor din Transnistria) pe fundalul satelor pustiite și exodului continuu și masiv al cetățenilor – să admitem că RSA menține relații telepatice cu toți cei înscriși.
Oricum, există întrebarea – câți dintre acești cetățeni sunt conștienți de anormalitatea situației în RM și, cel mai important – sunt aceștia deciși să se implice personal, măcar la nivelul participării la scrutin, în schimbarea ei?
Firește, mobilizarea cetățenilor va depinde și de cum va arăta ”taraba politică” moldovenească în perspectiva alegerilor din 24 februarie. Putem presupune că, sub presiunea fricii impuse, în societate ”s-a copt” potențialul protestatar, chiar printre cei care astăzi îi jură credință ”coordonatorului” – problema este ca acest protest să fie maximalizat și canalizat prin oferirea societății derutate a unei alternative credibile.
La prima vedere – situația e simplă – blestemul alegerilor într-un tur în circumscripțiile uninominale nu lasă spațiu de manevră pentru cei care se declară ”în luptă cu regimul” și dacă cu adevărat se dorește preluarea puterii și ruperea statului din captivitate, se cere imperios ca blocul ”ACUM”, constituit din punct de vedere juridic de partidele ”PAS” și Platforma ”DA”, să devină un singur mecanism supra-partinic de consolidare și mobilizare a celor, care încă mai cred în perspectiva existenței RM ca stat al cetățenilor.
”ACUM” urmează să devină un ”brand” politic cu un mesaj strident, pe înțelesul celor mulți și mai puțin inițiați în doctrine politice și care, în mare măsură, încă n-au uitat cum au fost trădați de afaceriștii politici ”pro-europeni”.
”ACUM” trebuie să lanseze candidați integri și competitivi în majoritatea circumscripțiilor uninominale și să se prezinte cu o listă ”simpatică” de candidați pentru jumătatea de Parlament, aleasă în baza sistemului proporțional.
”ACUM” trebuie să iradieze convingerea în propria victorie, și să se manifeste ca o forță, care știe cum să procedeze din prima clipă, fiind ajunși la guvernare.
Pe de altă parte, e naiv să ne așteptăm că buletinul electoral să fie atât de clar structurat pentru alegătorul mai puțin inițiat – la Ministerul Justiției avem, dacă nu greșeșc, 45 de partide înregistrate. Avem o groază de pretinși ”lideri” cu ambiții, fie și în lipsa altor aptitudini.
Ce ne facem cu cei, care privesc la campaniile electorale ca la o posibilitate de a mai face un ban? Ce ne facem cu ”spoilerii” de toate culorile, fără ca să-i arătăm de azi cu degetul? Ce ne facem cu factorul fricii ticăloase, devenit un instrument de sugrumare a demnității civice?
Cu alte cuvinte, în pofida faptului că avem Acordul de Asociere cu UE, și semnat, și ratificat, avem toate șansele de a ne prăbuși în hăul unui regim autoritar, dacă cetățenii RM nu se vor trezi ”din somnul cel de moarte”.
În rest, sclavii nu cunosc ce este rușinea, iar lista statelor falite nu este închisă, chiar dacă Plahotniuc, pentru perpetuarea la putere, trebuie să atingă cinci scopuri, iar ”ACUM” – unul singur: să-l înlăture de la putere.
Cu ”importanța” RM pentru UE și SUA ne-am clarificat în primele rânduri. Rămâne de văzut ce valoare reală are statul RM pentru propriii cetățeni, la 24 februarie 2019.
Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL, și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.
Comentarii