Vitalie Călugăreanu // Maimuța Moldovei, выключятелю’ și coordonatorul coordonatorului

Astăzi vorbim despre maimuțe. Ca să le prindă vii, vânătorii din Africa recurg la un șiretlic: pun o piatră de mărimea unui ou într-o scorbură cu diametrul de vreo 6 centimetri. Maimuțele îl urmăresc de la distanță și sunt tare curioase să afle ce a băgat vânătorul acolo. Când acesta se îndepărtează, imediat apare o maimuță care bagă mâna în scorbură. Simte că acolo e un obiect şi încearcă să-l scoată. Dar diametrul scorburii este prea mic. Maimuța își poate scoate mâna din scorbură în orice moment, dar pentru aceasta trebuie sa dea drumul pietrei… să renunțe la ea. Frica de a pierde „comoara” pe care o ține în mână, în scorbură, o ține pe loc. Vânătorul se apropie şi bagă maimuța în sac.

Mulți dintre noi, fiind copii, am procedat ca maimuțele. Eu, de exemplu, am dormit cu prima mea bicicletă vreo trei zile după ce mi-au cumpărat-o părinții. Da-da, am luat-o în pat lână mine și chiar am învelit-o să nu-i fie frig. Mă temeam să nu mi-o fure cineva în timp ce dorm.

Cine urmărește atent procesele politice din Republica Moldova își poate ușor da seama cine este Maimuța Moldovei. Cine este vânătorul – ne lămurim mai spre final.

Comportamentul celor care controlează astăzi puterea devine tot mai ciudat. Pe măsură ce ies tot mai mult la lumină și rămâne tot mai puțină plapumă cu steluțe europene peste ei, acești oameni devin isterici, derutați, panicați… Le este teamă că ar putea pierde totul într-o secundă și devin incontrolabili. Se contrazic pe sine înșiși, mint de pocnesc pietrele, mereu sunt în căutarea țapilor ispășitori cărora să le pună în cârcă efectele incompetenței și hoției lor și, cel mai grav, devin iraționali, având tentația de a decide inclusiv cine să mai trăiască și cine nu.

Fobia este diagnoză. În lumea medicală, ea se stabilește după o vechime de 6 luni, iar unul din testele la care recurg psihoterapeuții pentru a stabili diagnoza este inducerea pacientului în starea în care el conștientizează că a pierdul acel bun foarte valoros pentru el (de exemplu: bicicleta). Dacă devine isteric – omul primește certificat și i se recomandă aer curat, să asculte cum cântă păsărelele, cum curge apa cristalină, etc.

Deci, când frica devine irațională, obsedantă și incontrolabilă – avem de a face cu fobia, care, repet, e boală.

Nimeni nu stăpânește puterea de a se uita în ochii unui individ și a-l eticheta pe bune dacă respectivul este avar sau nu, dacă va reuși să rămână lucid după ce va avea atâta putere câtă nici nu-și imagina că există atunci când, de exemplu, făcea comerț cu mașini la mâna a doua. Și, iată, acest chip de om lacom, dominat de frustrările generate de lipsurile de cândva, s-a pomenit în fața unui pupitru de la care comandă cu oricine – apasă pe un buton și Petic este arestat și umilit, mai apasă pe unul și alegerile din Chișinău sunt anulate, activează un reostat și este privatizată compania „Air Moldova”, mai apasă un buton și 74 de servitori din Parlament votează sistemul electoral mixt. E tentant să stai la un asemenea pupitru, nu-i așa?

Numai că la un moment dat maimuța curioasă de la pupitru a început a se plictisi. Vrea adrenalină. Și începe să apese butoane la nimereală să vadă ce o să iasă. Și așa apar legile și deciziile absurde, iar noi, oamenii de rând, trăim senzația că cel de la pupitru trăiește într-o altă constelație, că a luat-o razna.

Ultima rezoluție a Parlamentului European a debusolat DJ-ul. Acesta a simțit cum, brusc, niște butoane au început să nu-l mai asculte. Și trăiește sentimentul că mâine, când se va trezi, alte zeci de butoane vor fi defecte. Își convoacă slugile, chelnerii și coafeza… Se uită nervos în ochii lor încercând să-l descopere pe cel care a umblat la butoane. Cheamă tehnicianul și îi ordonă să rezolve problema, dar acela îi spune că pentru a repara butoanele trebuie să deconecteze întregul sistem. Maimuța turbă de mânie. Este conștientă că tot confortul cu care s-a obișnuit depinde de un singur întrerupător care este în mâna tehnicianului. Riscă. Lasă pupitrul defect și mai trage o liniuță să se calmeze.

Dar vânătorul se apropie cu sacul. Maimuța intră în agonie. Cum? Cum să ajungi să ții în mână „comoara” din scorbură și să fii nevoit să desfaci mâna și să o lași ca să poți scoate mâna?.. Ca să te salvezi? Chelnerii, bucătăreasa, slugile – toți strigă la maimuță să lase dracului piatra aia și să fugă. Dar disperarea ei e atât de mare încât nu aude pe nimeni.

Vânătorul e sub scorbură. Și are sac.