În agitația internă legată de „vânătoarea de vrăjitoare”, de identificarea „trădătorilor de Patrie” și de alte găinării ale guvernării oligarhice foste „pro-europene”, iar actualmente „pro-Moldova”, la nivel internațional s-a produs un lucru care poate schimba în curând situația la nivel global, regional și implicit a noastră proprie.

La 6 noiembrie 2018, în Statele Unite au avut loc alegeri intermediare pentru Congres, primele în timpul mandatului președintelui republican Donald Trump, în dispută fiind 35 dintre cele 100 de locuri din Senatul Statelor Unite și toate cele 435 de locuri din Camera Reprezentanților.  În urma alegerilor, Partidul Democrat, care în America este altceva decât „Pedeul” nostru, a câștigat controlul asupra Casei Reprezentanților și a obținut mai multe victorii la nivelul statelor, în timp ce Partidul Republican și-a extins majoritatea în Senat.

Victoria democraților în Camera Reprezentanților a pus capăt controlului unificat al Congresului și al președinției pe care Partidul Republican le-a obținut în alegerile din 2016, fapt ce relevă schimbarea percepției americane față de Donald Trump și trasează linia unei reveniri a Americii în politica globală.

Degringolada americană

Alegerile au arătat o mobilizare a alegătorilor foarte înaltă, participarea la vot a atins cel mai înalt nivel observat în alegerile intermediare din 1914. Problemele majore dezbătute în timpul campaniei au inclus imigrația, avortul, Actul privind sistemul medical din 2017, impozitele și Actul privind locurile de muncă din 2017, deficiențele administrației Trump, controlul armelor, politica energetică și presupusa ingerință a Rusiei în alegerile prezidențiale, considerată a fi la moment cea mai importantă problemă a politicii interne americane, cu repercusiuni directe la nivel global.

Părerile față de rezultatele acestor alegeri sunt divizate, ambele părți reclamând victorie, mai puțin optimistă pentru republicani, dar opinia publică, presa și mass-media presimt schimbări majori ale politicii americane odată cu victoria democraților în aceste alegeri.

Cu fiecare săptămână care a trecut de la alegerea președintelui Trump, dovezile privind interferența Rusiei în alegerile prezidențiale din SUA din 2016 – și în politica și societatea americană în general – au crescut constant.

S-a constatat că din 2014, într-un efort de a influența alegerile și de a submina încrederea în democrația din SUA, Rusia a spart computerele private ale cetățenilor și organizațiilor americane pentru a fura informații; a difuzat aceste informații în moduri menite să afecteze rezultatele electorale și să divizeze americanii; a organizat dezinformarea planificată și diseminată în mass-media socială din SUA prin propriile sale rețele media-controlate și cele controlate de către propriul stat și prin angajarea a zeci de mii de bloggeri și troli; a colaborat cu americani, inclusiv cu membrii staff-ului electoral a lui Donald Trump, pentru a discredita adversarul lui Trump în alegeri; și a probat sisteme informatice în alegerile din mai multe state.

Pe fundalul acestei destabilizări produse în Statele Unite, mai ales în ceea ce privește instituția prezidențială, Rusia a obținut mai multe avantaje geopolitice în regiune și la nivel global.  Din momentul revenirii lui Vladimir Putin la președinție în 2012, Moscova a invadat și a anexat Crimeea; a ocupat zonele din estul Ucrainei; a desfășurat forțe militare substanțiale și a întreprins mai multe campanii de bombardament în Siria pentru a-l susține pe președintele Bashar al-Assad; a extins semnificativ forțele sale armate; desfășoară exerciții militare menite să intimideze guvernele est-europene; a intervenit în sistemele politice est-europene; și a amenințat că va întrerupe livrarea cu gaze către statele europene cele mai dependente de energia rusă.

Pe acest fundal s-a produs decapitarea vectorului de integrare europeană a R. Moldova, înlăturarea principalelor partide pro-europene și unioniste, toate pregătind calea pentru alegerea lui Igor Dodon ca președinte desemnat al Moscovei și pentru instaurarea unui regim autoritar, controlat de Rusia.

Prin urmare, trebuie să înțelegem că situația în care ne-am pomenit după 2016 este legată mai puțin de agenda internă a R. Moldova și are explicație prin prisma marilor transformări la nivel global, prin reculul și debusolarea Americii și expansiunea geopolitică evidentă a Rusiei în acest spațiu.

Având în vedere gravitatea situației și consecințele intervenției ruse, răspunsul SUA a fost extrem de inadecvat. Administrația Obama a fost lentă pentru a realiza complexitatea întregii operațiuni ruse și, atunci când a făcut-o, a fost reticentă să reacționeze, anunțând doar un set restrâns de măsuri de represalii (în primul rând sancțiuni împotriva unor companii ruse selectate) după încheierea alegerilor.

Administrația Trump a făcut chiar mai puțin. Departe de a răspunde la intervenția Rusiei, Trump a refuzat chiar să recunoască faptul că aceasta ar fi fost, numind în repetate rânduri acuzațiile „o farsă”. De-a lungul campaniei și președinției sale, din motive greu de explicat, Trump a demonstrat o afinitate curioasă pentru Rusia în general și pentru Putin în special, lăudându-l adesea și rar contestând pozițiile sale politice.

Deși atitudinea implicită a lui Trump față de aproape orice altă țară din lume este extrem de critică, el a demonstrat în mod constant simpatia față de perspectivele rusești.

Având în vedere inacțiunea administrației prezidențiale, Congresul a trebuit să preia inițiativa politicii externe. În iulie 2017, acesta a adoptat Protocolul (Actul) de combatere a atacurilor asupra Americii prin sancțiuni din 2017 (CAATSA), care a codificat prin lege sancțiunile impuse de administrațiile anterioare, împiedicându-l pe Trump să le ridice fără consimțământul Congresului.

Protocolul a autorizat, de asemenea, impunerea unor noi sancțiuni  ca răspuns la intruziunile cibernetice; restricții extinse asupra firmelor rusești de energie; a adăugat la lista sancționabilă și alte sectoare ale economiei ruse; și a impus sancțiuni împotriva celor care ajută Rusia să submineze securitatea informatică a oricărei instituții democratice.

Simptomele unei noi „îngrădiri” a Rusiei

Discuțiile din cercurile politice americane după alegerile din 2018, și preferințele exprimate prin vot, ne indică decizia de a reveni la practica americană de „îngrădire”, experimentată deja în perioada Războiului Rece. „Doctrina îngrădirii” (sau „îndiguirii”) a fost teoretizată de G. Kennan la sfârșitul anilor 1940 – începutul anilor 1950 și a presupus trasarea unui perimetru de rezistență a Statelor Unite și aliaților săi, contra oricărei forme de extindere a influenței sovietice.

Drept rezultat, deși n-au luptat în mod direct, cele două supra-puteri, URSS și SUA, și-au disputat întâietatea globală printr-o serie de războaie și conflicte „prin procură” („proxy wars”), fiecare dintre ele susținând una din părțile combatante. În așa fel, Coreea de Nord era susținută de sovietici, iar cea de Sud de americani; așa cum a fost și în Vietnam; în Afganistan americanii au susținut și întreținut mișcarea de rezistență a talibanilor, dar această rivalitate poate fi observată în majoritatea conflictelor existente la nivel global în acea perioadă.

Prin lansarea unui atac major asupra pilonilor democrației americane, în încercarea de a submina pacea socială în Statele Unite și în Europa și în contradicție cu politicile americane din întreaga lume, Rusia a demonstrat că nu va fi partener strategic sau tactic pentru americani în viitorul apropiat. Ca un jucător de calibru global, Putin a înțeles că subminarea din interior a lumii occidentale este unul din cele mai importante instrumente ale menținerii supremației Rusiei la nivel regional și internațional.

Acest lucru se pare că l-au înțeles nu doar opozanții lui „Trumputin”, dar chiar și proprii săi susținători republicani, pentru care această ipostază este penibilă. Începând cu 3 ianuarie 2019, președintele Trump se va confrunta cu o nouă realitate: o Cameră a Congresului, controlată de partidul de opoziție.

Confruntarea cu o Cameră Democrată a Reprezentanților ostilă va fi o palmă de trezire pentru un președinte care a încercat cu orice preț limitarea autorității sale. În primii doi ani ai președinției sale, Trump s-a confruntat cu puțină rezistență din partea Congresului controlat de republicani, în timp ce încerca să perturbe ordinea internațională stabilită. Republicanii au asistat impasibili  când Trump s-a retras din acordurile internaționale vitale, s-a îmbrățișat cu regimurile autocrate și a tratat cu răceală aliații europeni,  s-a folosit de Twitter pentru a amenința prietenii și dușmanii, și a renunțat la democrație și drepturile omului ca valori fundamentale ale politicii externe a SUA.

Guvernarea liberă a lui Trump s-a terminat. Acum, când democrații au preluat puterea în Camera Reprezentanților, Congresul are șansa de a influența politica externă a administrației prezidențiale. Constituția conferă Congresului mai multă autoritate asupra afacerilor externe decât oamenii simpli o pot înțelege.

Are puterea banului, fiindcă decide bugetul, puterea de a declara război și puterea de a reglementa forțele armate, comerțul și imigrația. Într-un cuvânt, Congresul are capacitatea de a urma un imperativ crucial: să apere interesele și valorile democrației de un președinte periculos, care le-a sfidat în întreaga lume.

Ce ne facem când cei mari se ciocnesc?

Capacitatea Rusiei de a distorsiona agenda internă a R. Moldova de la traseul de integrare europeană a fost ușurat pe de o parte de slăbiciunea lumii occidentale, bulversată de dificultățile funcționale ale Uniunii Europene, dar și de rezultatul alegerilor din SUA, iar pe de altă parte de caracterul fragmentat al societății moldovenești și a clasei sale politice, care sunt de mult timp instrumentalizate de Moscova pentru a impune aici atât partide pro-ruse, care se manifestă deschis în favoarea integrării eurasiatice, cât și partide „proeuropene” mascate, care au avut menirea mimării traseului de integrare europeană pentru propriul beneficiu și interesele ruse.

Acest regim nu va avea scrupule în instaurarea „modelului rusesc” de putere. Să fie clar acest lucru prin prisma acțiunilor care le-a întreprins până în acest moment.

Uniunea Europeană se pare că s-a trezit la realitate, repudiind regimul lui Plahotniuc și susținând opoziția de la Chișinău, la Washington e clar că se produce o schimbare care oferă posibilitatea unei repoziționări americane la nivel global și regional, iar Camera Reprezentanților din Congresul SUA trebuie să devină principalul nostru sprijin în pledarea cauzei pro-occidentale.

Dar pentru toate acestea este nevoie de o mobilizare totală a societății împotriva regimului oligarhic, susținerea plenară a opoziției, care devine unica alternativă politică pentru occidentali și pentru R. Moldova în dorința salvării naționale și revenirii în cărțile integrării europene.

Cel puțin avem o claritate a situației, știm ce e alb și ce e negru, unde este minciună și unde-i adevăr, iar, în ultimă instanță, ce alegere este bună și care este fatală pentru viitorul nostru.

 

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here