Atenție, editorialul nu are strop de romantism. Când eram mic, mama plantase de jur împrejurul gardului, trandafiri. Muulți trandafiri. La un moment dat, a observat că vreo câțiva, care se nimerise la colțul casei vecinului, erau permanent uzi, iar cu timpul se uscau. Mama îi înlocuia, iar ei din nou se uscau. Până când s-a pus la pândă cu o cană de uncrop în mână. Când a venit vecinul să-i ude trandafirii printre gard, mama, ascunsă după un copac, a avut cu el un dialog scurt:

  • Bună seara, bade Petre! Da’ ce faci matale aici – îmi uzi trandafirii?
  • Eu? Ăăăăăă… Ai-a-ia-ia-iaaaa!

Și trandafirii electorali au nevoie de udeală. Chiar și iarna. De multă udeală. Alegerile transformă politicienii în niște boscari – Serioja își roade blugii în genunchi punând pavaj pe la gospodari prin curte, cară mortar cu roaba și își face poze cum „ajută poporul”. Și, bineînțeles, pune pozele pe Facebook. O deputată (tot din PDM) a pus și ea, săptămâna aceasta, niște poze pe Facebook. O familie a primit de la fundația oligarhului televizor, frigider și niște sacoșe, iar deputata scrie în postarea care însoțește pozele că asta e isprava „echipei de guvernare”.

Când iubirea politicienilor (față de popor) e mare, nu e jenant să fie ridicoli, așa că atunci când se apropie alegerile, politicienii își pierd, din dragoste, mințile, contactul cu realitatea şi sunt gata să contrazică logica şi matematica în încercarea de a-i convinge pe oameni să le mai dea o dată votul. Pensiile și salariile cresc, pe drumuri se așterne, din dragoste, un strat subțire de asfalt care să țină exact până după alegeri, iar pe la porțile gospodarilor au început să bată niște „oameni albaștri”, încălțați în adidași, cu trei trandafiri în piept. Parcă ar umbla cu sorcova. Se ițesc printre poartă și întreabă gospodarul: „Ați udat trandafirii?”. Dacă gospodarul se întinde după o coadă de lopată și le „vorbește” mai îndesat despre mamă, Dumnezeu și Biserică, băieții fug de le sar adidașii. Dar dacă se nimerește vreo unu mai amărât, în șlapi de gumă și flămând, îi primește în ogradă și se alege, din partea „echipei de guvernare”, cu o pomană electorală – un sac cu varză sau sfeclă roșie. Băieții în adidași sunt obligați să facă poză cu fiecare pomană electorală lăsată gospodarilor – de data asta pentru „отчёт”, nu pentru Facebook. Ei, dar se mai întâplă ca unele să nimerească și în spațiul public.

Nebunia asta cu sacii cu varză abia începe. Sunt încă trei luni până la alegeri. Doritorii de a ferici poporul moldovenesc „sortuiesc” merele, mai șantajează niște producători agricoli cerându-le să „contribuie” cu câte o remorcă cu morcov la victoria partidului… Altul se „înarmează” cu tușonkă, iar al treilea – pune la bătaie pensia părinților pentru afișe electorale.

Aceste grupări împart acum Moldova în sectoare și micro-sectoare și se pregătesc să pornească „lucrul cu alegătorii” indeciși. Nu-și vor pierde vremea cu alegătorii care îi detestă și care știu deja sigur pentru cine vor vota. Sau cel puțin știu sigur pentru cine nu vor vota. Se vede asta din hârtiile pe care le-am obținut de la o soră medicală dintr-un sat din Fălești, care s-a pomenit, fără voia ei, „responsabilă” de un micro-sector din sat, iar partidul i-a cerut să facă, deocamdată, pe acest micro-sector, un „sondaj”.

Despre „sectorizarea” la care recurge PDM am aflat, prima dată, în urmă cu 3 luni, de la un primar care a fost cu verzii, dar a trecut cu albaștrii. Mi s-a părut ireal ca un partid să-și permită să împartă țara în micro-sectoare a câte 50 de oameni și să întrețină în fiecare din ele câte un responsabil care „să aibă grijă” ca cei 4 (deciși să voteze PDM) din 50 să nu alunece spre alte partide și să atragă și alți potențiali votanți. Dacă acești oameni sunt plătiți (iar eu mă îndoiesc că cineva face asta gratis), atunci este vorba de sume uriașe care cu siguranță nu se vor regăsi în rapoartele financiare ale formațiunii.

Al doilea aspect care merită atenție maximă sunt cerințele față de responsabilul de micro-sector. Acesta trebuie să cunoască despre oamenii care locuiesc în micro-sectorul său „absolut tot”: data nașterii, căsătoriei, telefonul fix/mobil, adresa electronică, dacă folosește Skipe sau rețelele de socializare, dacă „are de lucru”, câți copii are și unde se află aceștia, ce probleme personale are, ce mănâncă și ce bea, cine sunt rudele și unde locuiesc/lucrează, ce persoane au influență asupra lui, ce privește la TV, etc (vedeți lista integrală în poză). Mai ceva ca la recensământ.

E ceva de neimaginat. Deci, în următoarele luni, mii de indivizi trimiși de partid (responsabili de mini-sectoare) vor colecta ilegal date cu caracter personal de la oameni – o metodă de intimidare fără precedent în istoria Moldovei independente. De ce ar avea nevoie PDM să știe, bunăoară, unde lucrează rudele unei bătrâne de la Cioara? Ca să-i amenințe cu demisia? Să-i loializeze prin șantaj? Dar Legea vizând protecția datelor cu caracter personal în cazul PDM nu funcționează? Sau ea a fost scrisă doar pentru a îngrădi accesul jurnaliștilor la informațiile de interes public, despre averile și păcatele penale ale baronilor care se vor deputați?

Dacă această sectorizare s-a făcut deja și dacă responsabilii de sectoare și micro-sectoare au început deja colectarea datelor conform acestor cerințe partinice, alegerile din februarie deja pot fi considerate fraudate.

Să ne răspundă instituțiile statului! În caz contrar, la alegeri udăm trandafirii – florile iubirilor neinspirate.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •