„Vreau să rămân ceea ce sunt”. Această inscripție de pe balconul unei case din orașul Luxemburg, mi-a transformat profund percepția asupra legăturii între identitate, limbă și prosperitatea unei națiuni. Dacă am porni de la primele două premise, care par definitorii și indispensabile pentru un stat, atunci cu siguranță Luxemburgul ar fi trebuit să fie o țară înapoiată și lipsită de coeziune. Poate chiar inexistentă.

Din cele treizeci și opt de state pe care le-am vizitat, Marele Ducat al Luxemburgului mi-a lăsat senzația unică a performanței statale fără identitate națională.

Are o populație de 600 mii oameni, dintre care doar 55,5 % sunt luxemburghezi, 16,4 % portughezi, 6,6 % francezi și restul un amestec de peste 100 naționalități, printre care circa 5 mii români și câteva sute de moldoveni.

Orașul Luxemburg are 100 de mii de locuitori, iar luxemburghezii abia ajung la 40 % din populația urbei, o chestiune care pentru realitățile noastre ar părea catastrofală. Dar nu și pentru Luxemburg, care afișează o încredere greu de înțeles în afara acelui spațiu.

Marele Ducat este, de fapt, mic. O țară fără ieșire la mare în Europa de Vest, flancată de Belgia la vest și la nord, de Germania spre est și de Franța spre sud. Cu o suprafață de 2 586 km², este mai mic decât orice județ al României, cu excepția județului Ilfov.

Tocmai acest fapt și este amăgitor, pentru că primul lucru care trebuie să-l înțelegem despre această țară, util poate și pentru noi, este că proporțiile fizice nu contează. Capitala sa, orașul Luxemburg, împreună cu Bruxelles și Strasbourg, este una dintre cele trei capitale oficiale ale Uniunii Europene și sediul Curții Europene de Justiție, cea mai înaltă autoritate judiciară din UE.

Cultura, popoarele și limbile sale sunt foarte strâns legate de vecinii săi, făcându-l, în esență, un amestec de cultură franceză și germană, așa cum reiese din cele trei limbi oficiale ale națiunii: franceză, germană și limba națională, luxemburgheză (uneori considerată, mai ales de vecinii teutoni, drept un dialect german). Invazia repetată a Germaniei, în special în cel de-al Doilea Război Mondial, a dus la voința puternică a țării de mediere între Franța și Germania și, printre altele, a condus la întemeierea Uniunii Europene.

Are un PIB de 64 miliarde de dolari, care repartizat pe cap de locuitor îl proiectează pe locul 2 în lume (110 mii dolari pe cap de locuitor), cu un salariul minim pe economie de 2 000 Euro.

Un pic de istorie

O țară de țărani, jonglată pe rând de francezi, germani, olandezi și spanioli, Marele Ducat și proclamat independența de cinci (!) ori: din Imperiul Francez și descindere în Marele Ducat al Luxemburgului (15 martie 1815);  Independența în Uniune personală cu Țările de Jos (Tratatul de la Londra, 19 aprilie 1839);  Reafirmarea Tratatului de Independență de la Londra (11 mai 1867); Sfârșitul uniunii personale cu Regatul Țărilor de Jos (23 noiembrie 1890); din Reichul German (1944/1945). Pentru ca în cele din urmă să devină membru fondator al NATO în 1949, apoi la Uniunii Europene, când a semnat actul constitutiv de la Roma (1957), împreuna cu Franța, Germania, Italia, Belgia și Olanda.

Odată cu accederea în Comunitatea Economică Europeană, de fapt, începe marea transformare a micului Luxemburg. Creând un cadru juridic și fiscal favorabil și unic, Marele Ducat a devenit o oază a sistemului bancar european și mondial, unde actualmente se regăsesc peste 160 de bănci.

A doua explicație a acestei transformări fundamentale este sistemul său politic. Luxemburg este o democrație parlamentară condusă de un monarh constituțional. În conformitate cu constituția din 1868, puterea executivă este exercitată de Marele Duce și de cabinetul său.

Marele Duce are puterea de a dizolva legislativul bicameral, caz în care trebuie să aibă loc noi alegeri în termen de trei luni. Cu toate acestea, începând cu anul 1919, suveranitatea a rămas Națiunii, exercitată de Marele Duce în conformitate cu Constituția și legea. Instituția Ducatului este cheia de boltă a construcției statale luxemburgheze care-i oferă stabilitate, respect și recunoaștere internațională.

Luxemburgul menține o armată foarte mică de aproximativ 800 de soldați și 100 de funcționari publici în apărarea sa și în NATO. Cu toate acestea, după toate tiparele și caracteristicile, este țara cea mai sigură din lume, iar capitala cea mai securizată urbe.

De asemenea, Luxemburgul nu dispune de o forță aeriană, deși cele 17 avioane AWACS NATO sunt înregistrate ca aeronave din Luxemburg. În conformitate cu un acord comun cu Belgia, ambele țări au acordat finanțare pentru un avion de transport militar A400M.

Curios poate pentru unii, Luxemburg nu are sistem de învățământ superior, tinerii mergând la facultățile din țările vecine – Franța, Germania, Belgia sau Olanda. Universitatea din Luxemburg, deschisă acum douăzeci de ani, este unica bazată în țară.

Puțină economie

În 2011, potrivit FMI, Luxemburg a fost a doua cea mai bogată țară din lume, cu un PIB pe cap de locuitor pe baza parității puterii de cumpărare (PPP) de 80,119 USD. Luxemburg se situează pe locul 13 în Indicele Libertății Economice a Fundației Heritage, pe 26 în Indicele Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Umană și al 4-lea în Indicele Calității Vieții din Economist Intelligence Unit.

Sectorul industrial, dominat de producția de oțel până în anii 1960, s-a diversificat pentru a include substanțe chimice, cauciuc și alte produse. În ultimele decenii, creșterea în sectorul financiar a compensat mai mult declinul producției de oțel.

Serviciile, în special bancar și financiar, reprezintă majoritatea producției economice. Luxemburg este cel de-al doilea cel mai mare centru de investiții din lume (după Statele Unite), cel mai important centru bancar privat din zona euro și cel mai important centru european al companiilor de reasigurări.

În plus, guvernul luxemburghez a urmărit să atragă start-up-uri pe Internet, iar Skype și Amazon sunt două dintre numeroasele companii de internet care și-au schimbat sediul regional în Luxemburg.

În aprilie 2009, a apărut îngrijorarea referitoare la legile privind secretul bancar din Luxemburg, precum și reputația sa de paradis fiscal, care au dus la adăugarea sa pe „listă gri” a națiunilor cu aranjamente bancare discutabile de către G20. Ca răspuns, țara în curând a adoptat standardele OCDE privind schimbul de informații și a fost ulterior adăugată în categoria „jurisdicțiilor care au implementat în mod substanțial standardul fiscal convenit la nivel internațional”.

În luna martie 2010, Sunday Telegraph a raportat că cea mai mare parte a conturilor secrete ale lui Kim Jong-Il, în valoare de 4 miliarde de dolari, se află în băncile din Luxemburg. Amazon.co.uk beneficiază, de asemenea, de avantajele fiscale din Luxemburg prin canalizarea veniturilor substanțiale din Marea Britanie, raportate de The Guardian în aprilie 2012. Luxemburg s-a clasat pe locul al treilea în Indexul de Securitate Financiară pentru 2011 al Tax Justice Network din cele mai importante paradisuri fiscale mondiale, iar în 2013, Luxemburg este clasat pe locul al doilea ca fiind cel mai sigur paradis fiscal din lume, în spatele Elveției.

Marele Ducat are relații comerciale și financiare deosebit de apropiate cu Belgia și Țările de Jos, iar ca membru al UE se bucură de avantajele pieței europene deschise. Cu 171 miliarde de dolari în mai 2015, țara se situează pe locul al unsprezecelea în lume în exploatațiile titlurilor de trezorerie din S.U.A.

Paradoxuri luxemburgheze sau ce putem învăța de la Marele Ducat

Istoria Luxemburgului a fost până recent una vitregă, din teritoriul său istoric rămânând doar a treia parte. Un fel de Basarabia în calea tuturor relelor, părți din țară au furat francezii, germanii și belgienii, un lucru pe care luxemburghezii, chiar dacă prietenoși cu aceștia, nu-l uită. La intrarea în Catedrala catolică Notre – Dame din Luxemburg este afișată o hartă cu „Luxemburgul Mare” în care se arată cine și ce teritorii le-a luat. Adică iertăm, conlucrăm, dar nu uităm. Este adevărat nici vecinii nu uită, iar cei mari, Franța și Germania, au semnat tocmai la Schengen, o localitate aflată la intersecția celor trei state, acord de spațiu fără frontiere, pentru a arăta că securea războiului, frontierelor revizuite și revendicărilor teritoriale este definitiv îngropată.

Proiectul european a salvat țara de la sărăcie, modernizând-o profund într-o perioadă foarte scurtă, dintr-o societate rurală, agrară și rustică, aceasta devenind una din cele mai dinamice economii ale lumii. Cu aluzie evidentă că integrarea europeană este unica direcție spre care poate merge o țară ca R. Moldova.

Luxemburg ne învață cum poți să ai securitate și siguranță fără să ai armată și cum poți să ai performanță economică, socială și culturală fără să ai propriu sistem universitar. Să ai încredere să-ți dai copii la facultate în alte țări fiind sigur că aceștia vor reveni acasă pentru că sunt patrioți, iar țara are ce să le ofere în schimb.

Cu o populație eterogenă, în care luxemburghezii abia reprezintă majoritatea, iar în oraș chiar 40 %, cu franceza și germana dominând contextul cultural și lingvistic, țara nu-și face griji pentru identitate, mizând pe existența unui stat de drept funcțional, pe instituția ducatului și viabilitatea instituțiilor statului care oferă tuturor protecție, bunăstare și viitor.

Este adevărat, nu poți obține cetățenie fără să cunoști limba luxemburgheză, un lucru care volens-nolens obligă toți cetățenii să cunoască această limbă vorbită mai mult în mediul rural. Într-un cuvânt, sunt uneori lucruri mai importante decât bătăliile identitare în care ne pierdem adeseori energii, resurse și speranțe. Doar că acest lucru nu pare a fi înțeles curând în R. Moldova. Cu atât mai puțin realizat.

La fel ca și faptul că, în Luxemburg, cei 5 mii de români și circa 400 moldoveni reprezintă o comunitate relativ omogenă, merg la aceleași evenimente, se regăsesc firesc la Ambasada României din Marele Ducat, care este o gazdă primitoare pentru aceste comunități.

Am constatat acest lucru cu ocazia ambele vizite din această țară, una la 27 martie, alta chiar de 1 decembrie, unde spiritul Unirii și Anul Centenarului au avut efectul magic al regăsirii într-un tot întreg al românilor de pe ambele maluri ale Prutului.


Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL, și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •