Există tot mai multe semnale că Vladimir Plahotniuc și Igor Dodon pregătesc un proiect de federalizare plămădit la Moscova, acesta urmând a fi pus în aplicare în urma alegerilor din 24 februarie, în cazul în care opoziția pro-europeană nu va câștiga alegerile. Care mai sunt mizele scrutinului parlamentar de peste trei luni, ce șanse are blocul „ACUM” în fața binomului Plahotniuc-Dodon și ce ar sta în spatele așa-zisei convenții euro-unioniste, ne spune analistul politic Dan Dungaciu. 

Cotidianul: Domnule Dungaciu, nu am mai vorbit de ceva vreme, iar evenimentele de la Chișinău se precipită. Sunt multe de discutat, să începem cu o chestiune pe care ați anunțat-o recent, respectiv planul de federalizare al R. Moldova. Despre acest plan a vorbit recent la Chișinău și unul dintre liderii Blocului ACUM, Andrei Năstase.

Federalizarea, sau cum îi spun rușii acum „statutul special”, este fundalul pe care trebuie să așezăm toate evenimentele sau jocurile de putere de la Chișinău, toate cârdășiile, alianțele aparent contra-naturii, cum ar fi Binomul Plahotniuc Dodon, cedările, refuzul limbii române, anularea integrării europene și ideea de „pro-Moldova” și, nu în ultimul rând, tăcerea guvernului față de inițiativa lui Igor Dodon. Premierul, Ministerul de Externe, Biroul pentru reintegrare, Parlamentul – toate aceste instituții tac în legătură cu acest subiect, nu se îngrijorează, nu pun întrebări, nu au neliniști… Deci, sau documentul nu există, e o invenție, și cineva trebuie să spună asta explicit, sau totul este de fapt un joc rusesc la care au consimțit, fie și prin tăcere, instituțiile de la Chișinău. Iar Igor Dodon este doar emisarul, cel care trimite plicul. Cum se poate să ignori așa ceva? Cum să te faci că nu vezi? Unde sunt instituțiile republicii „independente și suverane”?

Și aici nu e vorba doar despre Dodon sau partidul de guvernare. Dacă te uiți în jur vezi cum au reapărut pe scena publică și chiar politică actori principali din vremea Memorandului Kozak, de acum 15 ani, îi auzim iar pe heralzii „civismului moldovenist”, îmbrăcați „europenește”, cum fac apologia identității civice, preambulul identitar al oricărui proiect de…reintegrare. Căci așa numita reintegrare în forme rusești, federaliste, înseamnă în primul rând o anulare identitară a majorității românilor moldoveni. Aceștia devin, ca pe vremea sovietică, cetățenii fără culoare identitară a unei noi patrii civice.

Cotidianul: De ce ar trebui să fie lumea îngrijorată?

Pentru că R. Moldova așa cum am știut-o din 1991 încoace va dispărea prin federalizare. Proiectul de statut pe care l-a lansat Dodon este de fapt proiectul de îngropare a R. Moldova, livrarea ei la pachet Rusiei, va fi un Kozak 2, chiar dacă nu se vorbește în document explicit de forțele militare ruse, care oricum vor rămâne în republică. Nu va fi nicio „reintegrare”, va fi o lipire a Transnistriei la R. Moldova, ca doi subiecți egali, Constituția se va modifica, Transnistria va rămână așa cum este, sub controlul total al elitelor politice și financiare de acolo, deci sub controlul total al Moscovei. Oricum, de la diplome, numere de înmatriculare, comunicații etc. au primit tot sau vor primi. Reprezentanții regiunii separatiste vor scăpa neatinși, vor fi prezenți în toate structurile de conducere și toate instituțiile de decizie din republică. Pasul doi va fi resuscitarea Găgăuziei, care va cere ceva similar și cine știe cine va mai face revendicări, Taraclia, Bălți etc. Repet, R. Moldova așa cum o știm astăzi nu va mai exista. Va deveni un șvaițer politic. Majoritatea românilor moldoveni va deveni dependentă de decizia unei minorități strategice, a unei minorități imperiale care va avea puterea să țină republica în buzunarul regimului Putin. R. Moldova nu va mai fi a cetățenilor ei majoritari, în acest sens R. Moldova se va de-suveraniza în integralitatea ei, nu doar pe malul stâng al Nistrului, cum avertiza dl Vladimir Socor cu ceva vreme în urmă.

Să înțelegem bine contextul: nu e vorba despre un joc strategic dedicat exclusiv Moldovei, căci nu e Chișinăul important, de fapt nu e important pentru nimeni, și asta e principala vulnerabilitate, e însă util pentru Moscova că stă în coasta Ucrainei și poate fi un exemplu pentru Kiev. Dacă reușește federalizarea în republică, Putin o va scoate din buzunar și o va pune pe masa Kievului și în fața altor parteneri europeni forțând Acordul de la Minsk în litera lui.

Cotidianul: Dar ce va face Ucraina? Credeți că va accepta așa ceva, adică federalizarea R. Moldova?

În primul rând, dacă „cele două părți din conflict”, adică Chișinăul și Tiraspolul (căci așa se gândește în toate discuțiile și documentele internaționale, Rusia, cu acordul tacit al Chișinăului, a impus formula asta) vor accepta o soluție, cine se poate opune? Pe ce temei? Cu ce argument? Evident că Ucraina în acest moment este îngrijorată, dar, pe fond, prea multe nu poate face să oprească asta. Dacă asta e voința părților?

În al doilea rând, vă referiți la Ucraina de acum sau la Ucraina de după alegeri? Vor fi două rânduri de alegeri în Ucraina anul acesta, prezidențiale și parlamentare. Și s-ar putea să fie două lucruri diferite, complet diferite, Ucraina de acum și cea de după prezidențiale. Cine știe în ce situație va fi atunci, cu cine știe ce președinte, cu parlament fragmentat, cu o conducere mult mai dispusă la compromisuri… Nu știm. Dar, oricum, e ridicol să invocăm o necunoscută, adică Ucraina după alegeri, și să nu facă Chișinăul ceea ce se cuvine să facă. Înainte de a ne gândi la Kiev, să ne gândim la ce facem noi. Or, din ce se vede, Chișinăul este dispus la compromisuri care, cu adevărat, compromit.

Cotidianul: Cum vedeți evoluțiile electorale? Ultimul Barometru de opinie dădea rezultate favorabile pentru PSRM și socialiști, care se apropie de 50%, Blocul ACUM nu a crescut…

Stați o clipă… Un sondaj este o fotografie a momentului, nici mai mult nici mai puțin. În primul rând, uităm destul de repede lecția alegerilor locale de la Chișinău, unde ceea ce oamenii răspundeau în sondaje nu s-a corelat aproape deloc cu votul final. Eu îmi aduc bine aminte cum o majoritate covârșitoare de comentatori, analiști, la Chișinău, Iași sau la București, chiar și sondajele o dădeau câștigătoare pe Silvia Radu, și nu a ajuns nici măcar în turul al doilea… Eșecul estimărilor sociologice de atunci a fost spectaculos. În starea actuală de teamă, instaurată în R. Moldova, chiar dacă cercetările ar fi corecte, este de bun simț să plecăm de la ipoteza că poate exista un răspuns dat în sondaje diferit de cel din urma de vot. Eu nu aș neglija acest aspect. În al doilea rând, Blocul ACUM nu a fost măsurat în ultimul sondaj de opinie. Au fost măsurate, separat, partidele din acest bloc. Or, se știe că un bloc mobilizează la vot mult mai bine decât fiecare partid în parte. În plus, și dimensiunea Blocului sau alianței va conta… Cu cât mai mulți cu atât mai bine. Și încă speranțele ca Blocul să fie cât mai extins și cât mai reprezentativ există. În al treilea rând, datele Barometrului au fost culese în luna noiembrie, s-a încheiat cam pe 20 noiembrie, iar dinamica politică din republică este în accelerație. Ultimul eveniment semnificativ, adică discuția despre documentul lui Igor Dodon, cu siguranță că va avea un impact electoral. În ceea ce privește regiunea transnistreană lucrurile stau așa: lumea nu se gândește la problemă, nu o interesează, până e zgândărită. Dacă o zgândări, interesul crește brusc și poate deveni inclusiv motiv de scoatere a oamenilor în stradă. Cum  fost de altfel în 2003… Aici depinde enorm de reacția actorilor internaționali, UE, SUA sau România. Intervenția lor pe această chestiune ar putea influența rezultatelor și scorurile partidelor. În al patrulea rând, revin la ideea că un Bloc ACUM cât mai reprezentativ, la care se alătură și alte partide, are șanse să fructifice un potențial real, pe care încă nu l-au fructificat. Să vă dau un singur exemplu. Când măsoară opțiunea de vot, din total populație, ultimul Barometru de opinie spune că 49,4% nu se pronunță, nu au opinie sau sunt nehotărâți, dar din restul ar fi cam 15% care se duc la Blocul ACUM. Dar, mai departe, Barometrul de opinie pune o întrebare legată de faptul că Andrei Năstase nu a mai fost numit în funcția de primar de Chișinău. Întrebați cum văd acest lucru, cum se raportează la această situație, 48,4% spun că „negativ și totalmente negativ”. Asta în condițiile în care 37% nu se pronunță. Deci hai să comparăm acum, atât cât e permis, cele două scoruri. Eu cred că nimeni nu poate să își imagineze că cei care consideră greșită și totalmente greșită anularea alegerilor din Chișinău ar vota cu partidele lui Dodon sau Plahotniuc! Să presupunem că ar fi și rătăciți din aia, dar realitatea este că există un potențial mare de vot protestatar, undeva spre 50%, anti-sistem, anti-Binom, care vede abuzurile guvernării, nu este de acord cu ele, dar care încă nu a fost convins să voteze cu Blocul ACUM. Dar potențial electoral există și este deocamdată nefructificat. E acolo, trebuie scos la suprafață și transformat în vot. Pentru asta e nevoie de un front al opoziției cât mai cuprinzător.

Cotidianul: Cum vedeți discuțiile care se poartă acum în jurul coagulării și participării opoziției la vot?

De bun augur. Să așteptăm rezultatul. În campaniile electorale, mai ales în cazul R. Moldova, de polarizare masivă, dimensiunea contează. Ceea ce sperie Binomul Plahotniuc-Dodon, și s-a văzut asta clar, este o coaliție amplă, în jurul Blocului ACUM, respectiv PAS, DA, PLDM și PL. Nu aspectele formale sunt fundamentale aici, cât mesajul către populație. Această alianță ar avea semnificații simbolice mai ample, ar fi un consens care acoperă, practic, toate opțiunile pro-europene, pro-Vest, indiferent de forma în care se manifestă sau de intensitate. Adică de la cei care votează unionismul, la cei care sunt împotriva Rusiei lui Vladimir Putin. Este cel mai amplu spectru pe care ni-l putem imagina. De asta puterea actuală se teme de el. Potențialul de a aduce la vot nehotărâții doar o asemenea construcție o are. Împotriva Binomului Plahotniuc-Dodon a coaliției PDM-PSRM, care guvernează acum republica, trebuie să se răspundă cu un Bloc cât mai cuprinzător. Doar el îl poate opri, restul e pierdere de vreme sau joc dublu.

Repet: cu cât Blocul ACUM va fi mai reprezentativ, cu atât șansele să colecteze voturi din rândul nehotărâților este mai mare. Și aici vorbim inclusiv despre un tronson unionist, necesar Blocului nu doar electoral, dar și simbolic. Sper că asta a înțeles toată lumea.

Cotidianul: Apropo de asta, acum două luni de zile ați anunțat în paginile Cotidianului constituirea unui bloc așa zis euro-unionist. Iată că el s-a anunțat recent….

Era de așteptat, era previzibil, era evident să puterea nu va abandona acest proiect al unionismului plahotnicist, adică o formă de unionism „cu voie de la poliție”, controlat, menit nu să ia voturi suficiente ca să ajungă în parlament, dar ca să ia voturi de la Blocul ACUM. Despre asta e vorba, până la urmă… Momentul în care unul dintre liderii blocului s-a scăpat cu alianța cu partidul lui Vadimir Plahotniuc este, firește, demn de tot râsul, dar mai grav e altceva. Liderii acestei construcții nici măcar nu au invocat faptul că actuala guvernare este cea care a refuzat introducerea limbii române în Constituție, nu a organizat niciun eveniment de Centenar consacrat Unirii tuturor românilor, i-au refuzat cetățenia fostului președinte al României Traian Băsescu și tot actuala putere este cea care, prin vocea dlui Lupu, face distincția între „integrarea europeană” și aderarea la UE! Adică așa cum dl Lupu făcea pe vremuri distincția între denumirea politică a limbii și denumirea academică a limbii pe care o vorbește… E un spectacol trist aici, păcat de unii dintre ei, oamenii de bună credință, care s-au lăsat implicați în această farsă. Căci dacă nu spui nimic despre lucrurile astea, te faci că nu le vezi, nu ești nici european nici unionist. Dar mă rog, e și un pic jenant să vorbești despre asemenea construcții. Se spune că ridicolul ucide, dar în politică se pare că nu…

Cotidianul: Ce previziuni electorale faceți pentru alegerile din 24 februarie?

E mult prea devreme să vorbim despre asta. Nu trebuie să uităm niciodată că pentru unii de la Chișinău bătălia politică nu e doar politică, e existențială: dacă pierd alegerile pierd puterea, iar dacă pierd puterea pierd și libertatea… Asta e logica de la Chișinău în acest moment. Și asta e important pentru că ne spune că, indiferent de angajamentele mieroase pe care cineva și le ia în acest moment, ele nu vor valora doi bani dacă puterea simte, de pildă, că Maia Sandu și Andrei Năstase ar putea ajunge la pentru 50% la alegeri. În acel moment orice este posibil, inclusiv eliminarea lor din cursă.

Să înțelegem un lucru fundamental. La alegerile din 24 februarie, europeniștii, stataliștii, unioniștii, anti-putiniștii etc. au un scop comun: oprirea federalizării republicii și punerea ei 100% la dispoziția lui Vladimir Putin. Dacă asta se va întâmpla, nici proiectul statalist, nici cel de integrare europeană, nici cel de unire cu România nu vor mai fi posibile nici măcar teoretic. De aici și logica firească, strategică, a unei participări cât mai ample, mai coerente și mai unite a Opoziției la lupta împotriva Binomului Plahotniuc-Dodon.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •