Oazu Nantoi// Moldovenii și piramida Maslow

Nu trebuie să fii Shakespeare pentru a prezice reacția unui om normal când observă că i s-a furat portmoneul în troleibus. Dar trebuie să fii Eugen Ionesco ca să descrii cum gândește și votează, în Republica Moldova, un ”om normal” după ce i se fură viitorul copiilor, când i se fură țara, și când el este împins și blocat în capcana sărăciei.

Știm că modelul cu ierarhizarea necesităților umane, prezentat prin piramida propusă de Abraham Maslow,  a fost supusă multiplelor critici. Însă, pentru noi, cei din Moldova, nu este important cum Maslow l-a criticat pe Sigmund Freud, și de cine a fost criticat el, la rândul său, deoarece realitățile moldovenești se cam încadrează în ea.

Dacă răsfoim proaspătul Barometru al Opiniei Publice (BOP), apare o presupunere vagă, că multă lume din RM este blocată în capcana sărăciei la primele  nivele ale acestei priramide, fiind preocupată de satisfacerea necesităților fiziologice primare.

Din 25 februarie 1990, tot alegem Parlamentele noastre. Însă, și-n toamna anului 2018, 83,7% din concetățenii noștri nu cred (p.58) că ”RM este guvernată de voința poporului”! Oamenii au încredere (p.44) în Biserică, și tratează cu mefiență totul ce se identifică cu statul și democrație.

Pe lista ”eroilor ale zilelor noastre” (p.87) îi găsiți și pe Igor Dodon alături de Vlad Țepeș, și pe Ilan Șor alături de Vladimir Vonin, și pe Iosif Stalin și Vladimir Putin alături de Ștefan cel Mare.

Și, în pofida tuturor altercațiilor în jurul sistemului electoral (votat de ”binom”), – 57,5% nu cunosc (p.15) ”ce înseamnă  vot uninominal pentru alegerile parlamentare”. Dar dacă, eventual, se vor mai adăuga și cele două buletine cu ”referendumurile consultative” – vă imaginați, câte înjurături vor răsuna în secțiile de votare! Mai ales din partea celora, cărora ultimul păhărel li se va turna (agitație electorală permisă!) chiar la poarta secției de votare!

Din alte studii sociologice rezultă că oamenii sunt cu adevărat stresați de exodul tinerilor, de sărăcie și se simt nedreptățiți la ei acasă. Însă, mai nimeni nu cunoaște nici atribuțiile Parlamentului ce urmează a fi ales la 24 februarie, nici rolul lui în raport cu celelalte instituții ale statului.

De regulă, ei nu cred că ”votul lor contează”; nu înțeleg care este relația între votul lor și actul guvernării, și nici nu înțeleg de ce ajung să se simtă amăgiți după fiecare exercițiu electoral național.

”Cei de sus” – sunt calificați cei de la putere, fără a face vreo distincție măcar printre parlamentari. E de prisos să menționezi că mai nimeni nu se identifică cu vreun partid și, în cel mai bun caz, nu greșesc cu numele liderului.

Oamenii au auzit despre ”miliardul furat”, dar ar fi bucuroși dacă ”li s-ar da și lor!”

De, logica de la ”Orhei-land”: ”A furat! Dar ne dă și nouă!”. Pe când în ”pedepsirea hoților” nu crede mai nimeni.

La întrebarea: ”Cine după părerea Dvs. se face vinovat de faptul că alegerile primarului General de Chișinău au fost anulate?” – doar 26,3% (p.84) au răspuns: ”PDM și Vladimir Plahotniuc, care controlează justiția din RM”. Pe când 48% nici nu știu ce să răspundă.

Cam asta este ”rodul” existenței statului RM, care cu atâta entusiasm și-a proclamat independența în frumoasa zi de 27 august 1991.

Toate acestea le-am expus nu de dragul bocetelor  – acesta este situația reală în RM, dacă facem abstracție de ”nuanțele” ce țin de desfrâul banditesc al clanului de la guvernare.

Și nu pentru ca să ne lamentăm cu banalități de genul: ”Guvernarea coruptă este cointeresată în plecarea celor tineri și competitivi, cu demnitate și gândire critică. Și este cointeresată în creșterea cât mai mare a procentului celor umiliți de sărăcie și manipulabili”.

Din moment ce nu ”mergem până la capăt”, ci ne lansăm în campania electorală, în condițiile dictate de  Plahotniuc and Co, trebuie să pornim de la acel material uman, pe care-l avem.

Drept urmare, – rămân trei direcții prioritare în comunicarea cu cetățenii RM:

• Mobilizarea maximă a cetățenilor conștienți;
• Convingerea și scoaterea la vot a celor derutați, dar care vor accepta să-și investească votul în schimbarea dorită tot de ei;
• Descurajarea celor care se lasă manipulați de ”binom” + Șor.

E ușor de formulat ”direcții” – mai rămâne ca blocul ”ACUM”  să fie înregistrat, iar brăndul ”ACUM” să devină simbol al unității și spreranței pentru cei necăjiți, chiar dacă majoritatea din ei ”nu cred în nimeni și-n nimic!”.

Ca în circumscripțiile uninominale brandul ”ACUM” să devină o busolă pentru cetățenul derutat.

Ca cei care doresc să scoată țara din captivitate șă-și lase ambițiile și să învețe a fi eficienți în concurența cu ”binomul”, atât în comunicarea cu concetățenii precum și sub aspectul luptei pentru puterea politică!

Și nici Trump, nici Klaus Iohannis nu ne vor sări în apărare – urmează să ne consolidăm și să ne autoapărăm de slugoii regimului noi înșine.

Speranța este că cei din sfera bugetară, care au acceptat să fie mânați ca vitele la mitingul cu ”Calea a Patra”, măcar în cabina de vot vor dori să se răzbune pentru umilința trăită (dacă au simțit-o).

Speranța este că ”Combaterea corupției” și ”Schimbarea conducerii țării” (p.13) sunt în topul (57,7% și 54,1%) acțiunilor,  percepute de concetățenii noștri drept condiții-cheie ”pentru a îmbunătăți situația social-economică din țara noastră”.

Organismul statal al RM este adus în starea de comă. SMURD-ul ne se ocupă de asemenea probleme. Resuscitatea poate fi realizată printr-un ”PAS” spre ”Demnitate și Adevăr”.  Să ne transformăm dintr-un proiect al lui Stalin într-o țară a cetățenilor conștienți. Sună puțin naiv și patetic, dar eu așa vreau să fie.

În caz contrar, nivelul superior al piramidei Maslow, cel cu ”Autorealizarea, dezvoltarea personală”, în condițiile RM, va fi accesibil numai în calitate de membru al grupării mafiote de la putere.

Pentru ceilați ”alternativa” va fi univocă, – fie – prima treaptă a piramidei Maslow, fie – pribegia.

Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL, și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.