Igor Munteanu// Cu ochii pe Alianța Vestului

Săptămâna trecută, 4 primari grei ai Regiunii de Vest a României au semnat actele de înființare a unei alianțe de orașe sub numele de ”Alianța Vestului” (AVE). Scopul acesteia este, potivit edililor care i s-au asociat, Gheorghe Falcă (Arad), Emil Boc (Cluj), Ilie Bolojan (Oradea) și Nicolae Robu (Timișoara), de a spori gradul de coeziune și prosperitate regională, care ar trebui să atingă o mai bună convergență a Transilvaniei cu cele mai importate regiuni ale Uniunii Europene.

La conferința de lansare, primarii au ținut să sublinieze că ”ei pledează pentru mai multă descentralizare și nu separatism teritorial”, definind scopurile lor ca fiind ”orientate spre atragerea de fonduri pentru dezvoltare, investiții străine, crearea de proiecte de infrastructură și consolidarea de capacități tehnice superioare de absorbire a fondurilor UE”.

În opinia lor, ”România are nevoie de mult mai mult dinamism economic și de o creștere reală a prosperității reginilor sale pentru a stopa emigrația românilor în Occident și aducerea acasă a celor plecați la muncă, accentuându-se poziția principială a autorilor inițiativei de a pleda pentru o descentralizare mai largă și nu contra Guvernului de la București”, pe care și-l doresc ca partener.

Acestea fiind spuse, ar trebui să ne dumirim și noi, cei din Republica Moldova, despre ce este vorba în cazul Alianței Vestice și în ce fel ne-ar servi eventual drept model în scopul europenizării orașelor basarabene?

Să examinăm de la început ce-și propune Alianța Vestului ca proiecte concrete.

Scopurile Alianței. În cadrul conferinței din 8 decembrie, 2018, cei 4 edili fondatori ai Alianței au declarat că –și propun să: (1) îmbunătățescă radical mobilitatea între orașele lor, (2) să accelereze proiectele de autostrăzi Transilvania, Via Carpathia, Timișoara-Belgrad, (3) să dezvolte o rețea de trenuri de mare viteză în Transilvania, (4) să dezvolte cu fonduri europene o nouă rețea de transport public inter-regional și intra-regional, (5) să crească mobilitatea ecologică în zona metropolitană prin proiecte de tip tren, tramvai, troleibuz, autobuz electric, metrou metropolitan, (6) să ajusteze legea parteneriatului public privat (PPP) la proiectele de infrastructură propuse și să (7) să atragă finanțări externe la construirea unui spital regional la Cluj și la Timișoara.

Obiectivele sunt mundane și nu conțin nimic ieșit din comun, doar că ar trebui să notăm faptul că la această etapă lipsesc proiecte care ar putea fi finanțate de UE. Rata de absorbție mediocră a fondurilor UE stimulează critici incisive în adresa guvernului actual.

Cel mai bun exemplu în acest sens e servit de modul în care România folosește banii alocați de Comisia Europeană pentru investiții strategice (FEIS). Amintim că FEIS a fost lansat de Comisia Euorpeană pentru a stimula investițiile directe în statele membre ale UE la inițiativa președintelui Comisiei Europene Jean Claude Juncker cu o valoare totală de 335 mlrd euro.

Până astăzi, România a aprobat finanțări de 430 mln euro pentru accesarea a 1,8 mlrd euro din partea UE, ceea ce o plasează în cadrul FEIS pe locul 22 în cadrul UE, adică cu mult sub media de țări europene. În primele 6 luni din 2018, România a putut absorbi doar 188 mln euro, fonduri structurale și de coeziune – ori doar 0.8% din suma alocată de UE pentru execițiul financiar 2014-2020. De la debutul exercițiului 2014-2020, România a luat de la UE fonduri structurale de 2,8 mlrd, sau 12,5% din suma alocată de 22,5 mlrd euro, ceea ce reprezintă un grad de absorbție sub cel înregistrat în primii ani ai exercițiul financiar (2007-2014) de 13,2%.

Cel mai des, motivele gradului redus de absorbție a fondurilor UE se explică prin birocrația excesivă, lipsa co-finanțării și instabilitatea regulilor care privesc achizițiile și alte domenii vitale pentru administrarea fondurilor europene. În timp ce Polonia este considerată a fi lider absolut la absorbția de fonduri europene cu rate de până la 90% din fondurile alocate, România reușește abia să țină pasul cu 13,29% din fondurile europene de investiții (FESI) în perioada 2014-2020 sau 11 mlrd de euro, care înseamnă efectiv că România a primit de la UE doar 4 mlrd euro, dacă extragem 6,88 mlrd euro contribuția sa individuală la bugetul UE. Prin comparație, în aceeași perioadă de programare (2014-2020), Polonia a primit 85 mlrd euro de la UE sau de 2 ori mai mult decât oricare altă țară din UE. Comparația sugerează un handicap pe care liderii Alianței Vestului nu mai doresc să-l tolereze.

Ideile. Motivul pentru care Alianța Vestului vine ca o surpriză este pentru că ea îi aduce la aceeași masă pe cei mai importanți primari din Transilvania. Conduse de primari PNL, cele mai de succes orașe din Ardeal și Banat: Cluj, Timișoara, Arad și Oradea, au trezit din amorțire un grup mult mai larg de primari, care-și doresc să le urmeze exempul.

La câteva zile de la conferința de lansare a AVE, Alba Iulia, Iași, Sibiu, dar și alți primari din regiuni care nu fac parte din patrulaterul original al alianței au declarat public că sunt interesați să i se alinieze. În replică, Nicolae Robu, Primarul Timișoarei, a declarat că Alianța Vestului rămâne deschisă, dar nu ”de-a valma” pentru că platforma va rămâne concentrată pe obiective concrete”.

Prin această reacție, liderii Alianței Vestului au transmis semnalul că-și doresc să se concentreze pe proiectele care pot aduce bani și creștere economică, și nu doar să tracaseze guvernul de la București ori presa de scandal.

Totuși, Moise Guran vede în acțiunile lor apariția unui ”pol de putere distinct în cadrul PNL” – un grup de oameni influenți care-și poate revendica mai departe dreptul de a fi ascultați în cadrul partidului (PNL), dar și de Președintele Iohannis, care-și va dori voturi în spațiul patrulaterului ardelean. Odată lansat, proiectul ar putea genera cutremure și în alte partide românești.

Alianța Vestică ar putea disloca segmente de alegători maghiari dezamăgiți de modul în care UDMR și-a negociat mai tot timpul locuri de coaliție cu PSD fără ca acest lucru să aducă beneficii reale comunităților din secuime. În PNL, inițiativa primarilor ar putea fi asociată cu ideea de reforme interne și re-echilibrări de reprezentare politică.

Cel mai puternic ar putea fi afectat PSD, dezinteresat în mod constant de orice discuție pe teme de subsidiaritate sau reorganizări administrative teritoriale. Ridicând drapelul subsidiarității  (”deciziile trebuie să fie luate de către autoritatea publică cea mai apropiată de cetățean și de nevoile lui”), Alianța și-ar dori să definească o cauză comună, înlocuidn progresele slabe ale regionalizării prin crearea unei platforme care să aibă toate contactele deschise la Bruxelles și care să devină un sinonim absolut pentru bună guvernare, acces la finanțări directe din partea UE, dar și protecție contra clienteleismuli politic, aflat astăzi sub răspunderea directă a PSD și influenților săi patroni sub-naționali.

Nimeni nu ar putea astfel ignora crearea unei alianțe de orașe în România. Apărută ca reacție la inadecvarea tot mai accentuată între nevoile de dezvoltare ale țării și capacitatea administrativă meidocră de atragere a fondurilor europene, de tăiere a investițiilor și de păstrare a clientelismului politic sub răspunderea directă a PSD, Alianța Vestului face o mișcare inteligentă și crează un spațiu în care orice actor politic va trebui să se poziționeze.

What next? Fără niciun dubiu, publicul din Republica Moldova privește cu mult interes la procesele politice și administrative din orașele de succes ale României. Aderarea de la 1 ianuarie 2007 la UE a schimbat esențial modul în care sunt finanțate orașele și comunitățile locale în România, chiar dacă anumite decalaje regionale și piedici în calea dezvoltări de infrastructură modernă rămân numerose.

Contactele dese între primari legate de semnarea unor declarații simbolice în anul Aniversării Centenarului au creat o anumită admirație față de ideea de dezvoltare urbană accelerată, față de conceptul de ”orașe inteligente”, proiecte comune în infrastructură, care s-au lovit uneori de o inflație de festivism, întrecut poate numai de lipsa cronică de resurse și deficitul de proiecte comune.

Asta explică de ce există atât de puține investiții comune în economia locală din spațiul transfrontalier (lunca Prutuli) sau în infrastructura de servicii, iar comparația cu Polonia nu este nici în acest caz în favoarea României. Există și excepții de la regulă, dar acestea sunt puține și anonime, adeseori.

Aducerea conceptului de ”orașe inteligente” la Chișinău s-a remarcat, în lunile iunie și octombrie, prin conferințele desfășurate la Chișinău de IDIS și FNTM, dar și conferințele FNTM din toată România de la Alba Iulia la Iași, Călărași, București și Oradea. Din păcate, proiectele concrete gândite pentru RM s-au blocat lamentabil în urma invalidării rezultatelor alegerilor locale – un derapaj democratic fără precedent, penalizat aspur de către UE și alți parteneri internaționali, care au suspendat imediat sprijinul financiar către RM până la remedierea acestui derapaj. Derapajele democratice au avut costuri atât imediate, dar și pe termen lung.

Senzația acută a prietenilor noștri din România a fost că liderii PD de la Chișinău confundă guvernarea cu autostopul și încurcă de cele mai multe ori ambreiajul cu frâna, stricând și mașina și plăcerea călătoriei. Nu ne-ar ajuta prea mult însă dacă lucrurile pe care nu le-am făcut s-ar datora numai adversarilor noștri politici.

Personal, eu sunt convins că exemplul Alianei Vestului ar trebui să mobilizeze primarii responsabili din RM de merge în întâmpinarea acestei ințiative, de a lua poziții și de a semnala interesul orașelor noastre de a îmbrățișa subsidiaritatea în scopul dezvoltării orașelor, creării de parteneriate urbane pentru a înlesni bunăstarea socială și economică, alături de cei mai buni dintre cei buni.

Orașele din România beneficiază în acest moment de o asistență generoasă și deosebit de prețioasă pentru revitalizarea tezaurului urban. Orașele din Republica Moldova trebuie să urmeze aceiași formulă de angajament instituțional și adaptare la standardele Uniunii Europene. Orașele pot dezvolta proiecte de transport intra-regional și inter-regional, pot crește mobilitte ecologică și crearea de clustere regionale, chiar și atunci când acestea fac parte din state politic asociate la UE.

Mă aștept astfel ca primarii responsabili din RM să urmeze în scurt timp angajamentul public pe care-l demonstrează în acest moment colegii noștri ardeleni de la Cluj, Arad, Oradea și Timișoara, aliniindu-se exempluli lor de mobilizare și încredere în parteneriatul cu Uniunea Europeană.

O Alianță Vestică extinsă peste Moldova istorică și Republica Moldova ar putea ajuta orașelor noastre să identifice mult mai ușor, dar și strategic, proiecte și resurse necesare pentru a crea o mobilitate sporită în transportul feroviar și rutier, aerian și local, dar și la proiecte de îmbunătățire a calității vieții, educație conectată la viitor, cultură și dezvoltare urbană.

Și noi, în Republica Moldova, putem pune în valoare potențialul uriaș al UE orientându-ne spre cei mai buni, iar ei deja se găsesc printre cei care au dat startul unei Alianțe Vestice, o alianță care poate servi idealului național de devoltare și prosperitate la nivel local și regional, în spiritul principiului de subsidiaritate.