Am scris acum ceva timp un editorial – Teroarea Albastră – în care am arătat că partidul de guvernământ a instituit pe față un regim al terorii de tip totalitar. Apoi am mai scris alt editorial – Găinarii, în care am arătat cine sunt sculele lui Plahotniuc în realizarea acestei terori, de la ministru Jizdan la Cavcaliuc, Pânzari și diferiți comisari Vrănescu, care sunt prin toată republica.

Mă întrebam de unde vin veleitățile acestei „terori albastre”, când trăim în secolul XXI, într-o societate profund schimbată și aparent descătușată, iar partenerii occidentali au vegheat pas cu pas fiecare acțiune a guvernării „proeuropene”?

Explicam prin condiția noastră genetică, conturată istoric în multitudinea moștenirilor nefericite ruso-turcești; prin moștenirea comunistă și sovietică, vie și persistentă în fiecare Homo Moldovanus, care-l fac în continuare un om de țarc; prin intrigile și strategiile războiului hibrid pe care Rusia îl poartă împotriva Occidentului și care au făcut vulnerabilă Republica Moldova, la pachet cu alte state din acest areal.

Și mi-am adus aminte, apropo, cum s-a construit această republică sovietică după anexarea sovietică, pentru că lucrurile de atunci seamănă izbitor cu cele care vreau să vi le povestesc astăzi. Poate o asemenea perspectivă va lămuri mai multă lume asupra lucrurilor care ne așteaptă.

Basarabia de ieri, Republica Moldova de azi

Anul 1944. Satul Nimereuca (actualmente raionul Soroca). Dosarul nr. 665, care cuprinde acuzația contra lui Constantin Sicorschi și alți patru „inculpați”- Tofan Anton, Arteni Petru, Zubco Matfei și Panfil Petru – toți din satul Nimereuca, raionul Vertiujeni, județul Soroca, judecați în baza articolului 54-1 „a” Codul Penal al RSS Ucraineană.

Studierea dosarului relevă un context absolut unic al confruntării dintre simpatizanții celor două moduri de viață și a celor două regimuri, românesc și sovietic. Pe de o parte „grupul Sicorschi”, români, anti-comuniști și adepți ai administrației românești, iar pe de altă parte „grupul Starîș”, după numele lui Silvestr Starîș, numit în 1940 președinte al Sovietului Sătesc din Nimereuca, și în care mai intrau Diaur Leon și Leontia, Cebotari Zaharia și Severean Ion, care au servit regimului sovietic în perioada 1940-1941.

Regimul sovietic i-a folosit pe aceștia din urmă ca instrumente ale terorii, în urma căreia „Grupul Sicorschi” a fost judecat la 25 mai 1945,  Tofan Anton, Arteni Petru, Zubco Matfei și Panfil Petru find condamnați la 10 ani de GULAG, ultimii doi murind la scurt timp în Karaganda.

Soarta lui Sicorschi a fost și mai tragică, el fiind expus unor chinuri de Inchiziție, care au ajuns și la urechile membrilor familiei – bătut, strâns degetele în ușă, scoase unghiile – astfel încât, un om un sănătos cum era, va muri subit la 10 mai 1945 în subsolurile NKVD de la Soroca.

Venirea sovieticilor în 1940, apoi revenirea administrației românești în 1941 și reîntoarcerea puterii sovietice în 1944 au fost de un dramatism deosebit pentru locuitorii satului Mereni, Anenii Noi, care de asemenea a cunoscut o confruntare dintre simpatizanții celor două moduri de viață și a celor două regimuri.

Odată cu venirea sovieticilor, președinte al sovietului sătesc va fi numit Mojenco, care era activ susținut de komsomoliștii Nirca Ivan, Racu și Toma Gheorghii. Ca rezultat al activității acestor indivizi, mai mulți săteni vor fi arestați, deportați sau represați în 1940-1941 în baza acuzațiilor de colaboraționism și „trădare de Patrie” sau pentru că erau considerați „culaci”: Baciu Andrei, arestat în 1941 și decedat în 1942; Baciu Chiril, arestat în 1940 și dispărut fără urmă; Barbăroșie Vasile, deportat în 1940; Ciorchină Ion, arestat în 1940; Nuță Andrei, deportat în 1940; Pascaru Emilian, arestat în 1941 și deportat în Sverdlovsk, ulterior împușcat în timpul anchetei; Priscop Ion, condamnat în 1941 la 5 ani de închisoare, etc.

La revenirea armatei și administrației românești în 1941, ura oamenilor a fost atât de mare încât, la mitingul convocat de autorități, sătenii au decis executarea lui Mojenco, Nirca, Racu și Toma, precum și condamnarea unor alți activiști din sat care au colaborat cu autoritățile sovietice.

La întoarcerea trupelor de ocupație sovietice, 26 de săteni, în frunte cu primarul satului Fiodor Ermurachi, vor fi arestați și în perioada 26 noiembrie-5 decembrie 1945 vor fi judecați de Tribunalul Militar al Căii Ferate Chișinău, care constata complicitatea acestora la executarea, maltratarea și represarea activiștilor sovietici în perioada 1941-1945, cât și colaborarea intensă a acestora cu „autoritățile de ocupație românești”.

Drept rezultat, cinci dintre aceștia: Ermurachi Fiodor, Platon Maftei, Begleț Mihail, Postica Iacov și Nuța Petru, vor fi găsiți vinovați conform articolului „54-1” al Codului Penal al RSS Ucraineană și condamnați la moarte. Restul vor primi de la 5 la 10 ani de închisoare și confiscarea averii personale.

Satul Costuleni, Ungheni. La întoarcere, în 1941, autoritățile române constatau că zeci de oameni au fost deportați, dintr-un sat ce număra atunci circa 2 000 de oameni, iar pentru clarificarea situației legate de activitățile sovietice aici, la fel ca și în restul Basarabiei, conform ordinului MAI nr. 6733/1941 și nr. 127/1941 al Prefecturii Lăpușna, transmis autorităților din plasa Nisporeni, a fost întocmit un tabel de cetățeni din Costuleni, care în perioada 1940-1941 „au lucrat contra intereselor cetățenilor și statului român”: Munteanu Spiridon – informator sovietic; Prepeliță Gheorghe – agitator și uneltitor contra statului român; Plahotniuc Andrei – președintele Sovietului Sătesc, agitator și informator; Nadahovschi Petru – informator hulind statul român; Cibotaru Teodor – uneltitor împotriva statului român; Ciocan Dumitru – informator, agitator, etc, în total optsprezece persoane. Revenirea autorităților române a radicalizat satul și atitudinile anti-sovietice printre oameni, mulți dintre aceștia colaborând cu autoritățile pentru identificarea persoanelor vinovate de deportări, exproprieri și atitudine abuzivă pe parcursul perioadei sovietice.

Acest lucru nu a liniștit lucrurile în sat, pentru că, odată cu întoarcerea frontului și revenirea autorităților sovietice în 1944, cei care au fost huliți de sat, condamnați și marginalizați au redevenit oamenii regimului comunist, iar în baza depozițiilor lor s-au întocmit mai multe liste de oameni care au colaborat cu autoritățile române și urmau a fi condamnate: Cebotari Afanasie și soția Efimia vor fi acuzaţi de  „colaboraţionism” şi deportaţi în 1949 în regiunea Irkutsk. La fel s-a întâmplat cu Iasinschi Nicolae și  întreaga sa familie, soția și patru copii, deportați în 1949.

Loghin Efim va fi condamnat pentru „colaborare cu regimul român”  în 1945,  iar familia sa, compusă din cinci membri, va fi deportată în 1949 în regiunea Irkutsk ca membri ai familiei unui „colaboraționist”. Au urmat și alții, deportați și condamnați pentru tentative de trecere ilegală de frontieră, „culaci”, „activiști antisovietici”, în total alte 17 familii, adică circa șaizeci de persoane. Mulți dintre ei au murit în deportare, alții nu s-au mai întors în sat, iar cei care au revenit, la fel ca și în înalte circumstanțe circumscrise timpului, fie au devenit „exemplari” și „docili”, fie s-au înstrăinat sau au fost înstrăinați, preferând o izolare.

Așa s-a născut această republică. Din rivalitatea și impasibilitatea  mai multor elemente sociale: călăii sovietici, care în masa lor au eliminat elementele indezirabile și „neloiale” regimului; victimele acestora, „naționaliștii moldo-români”, expuși constant unei „vânători” și supravegheri din parte autorităților; colaboraționiștii și turnătorii, cei de lângă semenii lor, care au fost cooptați și s-au pus în slujba noii puteri, un prim element din care s-a construit noua identitate „moldovenească”; restul populației locale, speriată, indiferentă (ca mulți dintre voi), expusă inițial procesului de educare prin teroare, apoi prin mecanismele clasice de modelare a lui Homo Moldovanus Sovietic.

„Troika” de la Ungheni

Credeți că astăzi, în secolul XXI, lucrurile stau altfel în Republica Moldova? Greșiți. Nu suntem prea departe. Spre exemplu, la Ungheni acționează o „troikă a terorii”, care cu siguranță se regăsește și în alte părți ale republicii.

Este un anume Petru Gherasimov, șef al Oficiului Teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat, adică un fel de „upolnomocenîi” a lui Plahotniuc pe Ungheni. Omul a fost cercetat penal pentru luare de mită în 2009, pe când era șeful secției Evidență și Înmatriculare a Transportului, a fost șef al nodului de cale ferată Ungheni și fost vicepreședinte al raionului Ungheni, chiar dacă nu avea nicio boabă experiență de administrare publică.

Dar, ca și acum 70 de ani în urmă, tocmai de asemenea lepădături are nevoie regimul. Mai este o tovarășă Iulia Pancu, Șefa Direcției Educație Ungheni, care părea de treabă, cel puțin în timpurile în care am cunoscut-o. Acum a ajuns principalul instrument al regimului de terorizare a profesorilor și directorilor de școală, pentru că este bine cunoscut faptul că anume mediul pedagogic și universitar simpatizează Blocul Electoral „ACUM”.

Și, în sfârșit, este principalul NKVD-ist al Ungheniului, tovarășul comisar Igor Vrănescu, care în loc să se ocupe de treburile poliției, urmărește ca în filme liderii opoziției prin Ungheni și pune polițiștii să intimideze simpatizanții opoziției.

Și acum acțiunile concrete ale acestei „troici”, care vreodată poate vor intra în manualele de istorie:

  1. Arestarea lui Gheorghe Petic, liderul PPDA de la Ungheni, sub acuzația falsă de „viol”, pregătirea minuțioasă a acestui scenariu și organizarea lui la comanda regimului Plahotniuc;
  2. Hărțuirea și intimidarea lui Corneliu Prepeliță, profesor de istorie la Liceul „V. Alecsandri” și specialist principal în Direcția Educație, liderul PAS de la Ungheni, la moment suspendat din funcție. La 16 octombrie, orele 18.00, acesta a fost vizitat la domiciliu de 2 polițiști sub motivul că ar desfășura recensământul în bloc, fără a prezenta un document de la șeful Inspectoratului de Poliție Ungheni care să confirme așa zisul recensământ.

Anterior, în anul 2016 în biroul de serviciu C. Prepeliță a fost amenințat și intimidat de cetățeanul Vartolomeu Andrei, prietenul lui Petru Gherasimov, să nu particip la proteste din Chișinău. La acel moment a fost anunțată Președinta raionului, Guzun Ludmila și șefa Directiei Educație – Pancu Iulia. La 29 iulie 2018, în cadrul protestului de la Ungheni, fratele acestuia, a fost amenințat de un cetățean Proca din anturajul lui Petru Gherasimov, că va fi bătut până nu va fi recunoscut de nimeni și după care va urma Prepeliță Corneliu. Acesta are un copil invalid la îngrijire, care-i necesită prezență lângă el și îngrijire specială, dar cu toate acestea, Gherasimov și Pancu au intervenit la Centrul Medicilor de Familie pentru verificarea veridicității eliberării certificatului medical pentru îngrijirea copilului;

  1. În luna noiembrie 2018, Boian Maria, profesoară de limba și literatură română la Liceul „M. Eminescu” a fost eliberată de la serviciu fără nici un motiv. Ulterior, Boian Maria s-a angajat la gimnaziul din satul Unțești unde a fost supusă repetat unor verificări adiționale cu caracter de intimidare din partea șefei adjunct a Direcției Educație a raionului Ungheni, Motivul ar fi participare la acțiunea de protest din 29 iulie a Mișcării de Rezistență în or. Ungheni.
  2. La 5 decembrie 2018, Cerimpei Gheorghe, membru PAS din s. Florițoaia Veche, a fost avertizat de polițistul de sector din sat sa nu mai participe la distribuirea pliantelor de informare a cetățenilor despre crearea blocului ACUM;
  3. La 7 decembrie2018, Mitriniuc Nadejda, susținătoare PAS din s. Cioropcani a fost contactată telefonic de polițistul de sector din sat, un anume Drobot, și somată să nu mai participe la distribuirea de pliante. Concomitent aceasta a fost contactată cu aceeași solicitare de polițistul Gaitur Igor din Ungheni;
  4. Membrul PAS din satul Unțești, dl. Gh. Gorencu, a fost intimidat și amenințat de reprezentantul guvernului, Petru Gherasimov;
  5. Directorul gimnaziului Cornova, Ion Bodrug, pe parcursul anului de învățământ 2017-2018 a fost supus verificărilor permanente, ca formă de intimidare de către reprezentanții Direcției Educație.
  6. Directoarea gimnaziului din satul Gherman, dna Tolocica a fost eliberată din funcție în urma intimidărilor și scrisorilor anonime scrise de reprezentanții Partidului Democrat din localitate.
  7. Proprietara restaurantului „La Costea” din satul Pârlița, Caliga Rebeca, a fost supusă la multiple verificări din partea diferitor instituții ale statului și amendată după ce dna Maia Sandu, Liliana Nicolăescu- Onofrei și alți membri PAS au luat masa în acest local;
  8. Membrii și susținătorii PAS din satul Todirești, după distribuirea ziarului PAS în data de 01.07.2018 au fost intimidați de directoarea gimnaziului Maria Savciuc, care la rândul său ar fi fost intimidată de șefa Direcției Educație cu somația de ce profesorii distribuie ziarele opoziției;
  9. Doamna Maria Calchei , directoarea Casei pentru Toți, a fost eliberată din funcție, iar Scripcaru Vitalie, membru biroului PAS a fost eliberat din funcția de conducător artistic de către Direcția Cultură și reduse numărul de ore în cadrul Centrului de excelență.

Așa s-a construit RSS Moldovenească în anii 1940/1944, așa se clădește regimului lui Plahotniuc în R. Moldova anului 2018.

Din călăi, victime, satrapi și colaboraționiști, dar și restul populației, care asistă impasibilă la această teroare, care în curând vă va intra în ogradă.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here