Octavian Țîcu// Perla Moldovei

Neșansa localităților aflate la răscruci de drumuri este că, în graba călătorilor de a ajunge spre alte destinații, rareori devin loc al cunoașterii profunde și nuanțate. De obicei se servește o cafea sau se ia un prânz, se fac câteva poze prin centru și se pleacă mai departe. Cam așa au stat lucrurile și în cazul meu cu orașul Piatra Neamț, prin care, de-a lungul timpului, am trecut de zeci de ori.

Orașul este traversat de șoseaua națională DN15, care o leagă spre sud-est de Bacău și spre vest de Toplița, Târgu Mureș și Turda. Din acest drum, la Piatra-Neamț se ramifică șoseaua națională DN15C, care duce spre nord la Fălticeni și spre Suceava, iar din acest drum, la rândul său, se ramifică șoseaua națională DN15D, care duce spre est la Roman, Iași și Vaslui, iar de acolo spre Republica Moldova.

Într-un cuvânt, prin Cheile Bicazului leagă Moldova de Transilvania, iar într-un sens mai larg – Europa de Est de Europa Centrală.

Motivul unei prezențe mai speciale la Piatra-Neamț în aceste zile a fost proiectul „Maluri de Prut – Basarabia Necunoscută”, inițiat și implementat de jurnalista Ina Guțu de la Radio România Chișinău, care are ca scop aducerea realităților din R. Moldova mai aproape de înțelegerea nemțenilor.

Dacă anul trecut mergeam acolo împreună cu regizoarea Violeta Gorgos de la TVR Iași și jurnalista Lucia Tăut de la TVM, pentru a face cunoscută acolo fața deportărilor din Basarabia prin prisma Expedițiilor Memoriei, de această dată a fost un eveniment unic găzduit de Biblioteca Județeană „G. Kirirleanu” (director Mihaela Mereuță), care a adunat mai multe personalități de excepție ale vieții culturale, intelectuale și artistice ale R. Moldova, prezente pe parcursul anilor 2017-2018 la Piatra-Neamț în cadrul acestui proiect.

Lumea culturii Cucuteni

Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni a fost inaugurat pe data de 24 iunie 2005, de Ziua municipiului Piatra-Neamţ, în preajma aniversării a 120 de ani de la descoperirea staţiunii eponime a culturii Cucuteni şi a 70 de ani de la înfiinţarea Muzeului de Istorie şi Arheologie.

Muzeul Cucuteni reprezintă practic îndeplinirea dezideratului mai multor generaţii de arheologi şi – în acelaşi timp – o recunoaştere a eforturilor constante depuse timp de peste şapte decenii de către Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ, care constituie principala instituţie de profil din România ce a contribuit la cercetarea şi valorificarea patrimoniului cultural cucutenian prin numeroasele manifestări cultural-ştiinţifice interne şi internaţionale (sesiuni, colocvii, simpozioane, conferinţe), precum şi prin publicaţiile (reviste, culegeri, monografii, sinteze, repertorii, cataloage, broşuri, pliante), realizate integral sau în colaborare, astfel încât, în prezent, cultura Cucuteni este civilizaţia preistorică europeană cea mai intens studiată.

Cultura Cucuteni, una dintre cele mai vechi civilizații din Europa (care a trăit din 5.200 până în 3.200 î. e. n.), și-a primit numele după satul cu același nume din apropierea Iașiului, unde în anul 1884 s-au descoperit primele vestigii.

Cultura Cucuteni a precedat cu câteva sute de ani toate așezările umane din Sumer și Egiptul Antic. Cultura Cucuteni se întindea pe o suprafață de 350.000 kilometri pătrați, pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova și Ucrainei. Ceramica din cultura Cucuteni este unică în Europa, găsindu-se unele asemănări, destul de pregnante, doar între ceramica Cucuteni și o ceramică dintr-o cultură neolitică din China. Între cele două culturi este o distanță de timp foarte mare, cea din China apărând după circa un mileniu față de cea de la Cucuteni.

Muzeul de Istorie şi Arheologie din Piatra-Neamț a creat şi un cadru organizatoric oficial, unic în ţară, destinat exclusiv cercetării şi valorificării patrimoniului cultural cucutenian – Centrul Internaţional de Cercetare a Culturii Cucuteni, al cărui sediu se află chiar în incinta noii instituţii muzeale.

Imobilul care adăposteşte această expoziţie de excepţie este înscris în Lista Monumentelor Istorice şi se află chiar în centrul istoric al municipiului Piatra-Neamţ, în imediata apropiere a ctitoriilor muşatine (Curtea Domnească, Biserica „Sfântul Ioan Domnesc” şi turnul-clopotniţă al acesteia), dar şi a altor instituţii muzeale importante, ce fac parte integrantă din Complexul Muzeal Judeţean Neamţ (Curtea Domnească, Muzeul de Artă şi Muzeul de Etnografie).

Clădirea, cea mai spectaculoasă din punct de vedere arhitectonic din Piatra-Neamţ, a fost ridicată între 1928-1930 de către antreprenorul Carol Zani, după un proiect al fostului arhitect-şef al capitalei, Roger Bolomey.

Construită pe cinci niveluri, aceasta a aparţinut în perioada 1930-1948 primei bănci private din Piatra-Neamţ – Banca Petrodava. Ulterior, după naţionalizare, ea a trecut în proprietatea Băncii Naţionale a României, până în anul 2004, când a fost inclusă în domeniul public al judeţului Neamţ, iar din anul următor a devenit muzeu.

File din istoria orașului de sub Pietricica

Muntele Pietricica este cartea de vizită a orașului Piatra Neamț, în jurul său gravitând în timp concepția urbanistică a localității. Dar cele mai vechi urme de locuire umană — ce datează din Preistorie — se regăsesc pe teritoriul actual al orașului în așezarea de la Poiana Cireșului (pe culmea Cernegura – spre gura de vărsare a pârâului Bâtca Doamnei), datată din mezolitic (cca. 12.000 î.e.n.). Antichitatea este reprezentată inițial prin fragmente de ceramică, obiecte de piatră și silexuri aparținând civilizației Cucuteni (cca. 3.600 – 2.600 i.e.n.) și epocii bronzului (mileniul II i.e.n.), descoperite în Ciritei, Lutărie, Văleni – zona Bolovoaia.

La Bâtca Doamnei, Cozla și Dărmănești s-au evidențiat elemente aparținând civilizației geto-dacice (sec. II î.e.n. – II e.n.), căreia îi aparține un segment semnificativ al istoriei locale. Așezările fortificate de la Bâtca Doamnei și Cozla (sec. I i.e.n. – I e.n.) sunt marca existenței unui centru politic, economic și spiritual, cetatea Petrodava fiind menționată chiar și în Geographica lui Ptolemeu. După cucerirea romană, rolul de punct fortificat a dispărut, dar continuarea locuirii pe teritoriul orașului s-a menținut.

Evul Mediu începe cu un nivel de locuire al așezării de la Lutărie – datat din secolele V-VI – când influența popoarelor migratoare, dar și cea a civilizației romane sau romano-bizantine, a dus la apariția culturii Costișa-Botoșana (secolele V-VII e.n.). Pentru perioada secolelor VIII-IX, este semnificativă așezarea limitrofă de la Brășăuți-Dumbrava Roșie, care aparține culturii Dridu.

Informațiile privitoare la primele două secole ale mileniului II sunt insuficiente. În schimb, se cunosc elemente legate de populația din secolului XIII, dar mai ales despre așezările medievale de la Piatra-Neamț – Bâtca Doamnei și Pietricica.

Astfel, primele mențiuni scrise despre Piatra Neamț se întâlnesc în Cronica rusească (cca. 1387-1392) sub numele de Kamena (Piatra), în Lista orașelor valahe de la Dunăre și în documentele asociate cu expediția regelui maghiar Sigismund de Luxemburg în Moldova în anul 1395.

În actul din 31 iulie 1431 prin care Alexandru cel Bun a dat Mănăstirii Bistrița două prisăci, este menționată și o „casă a lui Crăciun de la Piatra”. Dreptul de târg este atestat din evul mediu, însă statutul de târg domnesc îl primește doar în anul 1453.

Cu timpul, Târgul Piatra capătă o mai mare importanță, aceasta și datorită constituirii aici (estimată a fi între 1468-1475) a unei Curți Domnești (menționată ulterior în mai multe rânduri – 1552, 1570, 1594), de către Ștefan cel Mare.

Aceasta a exercitat o puternică influență atât în plan economic, politic, cât și administrativ, chiar dacă ea nu a fost decât o casă voievodală. Actualmente Curtea Domnească constituie un superb monument istoric și arhitectural, un loc preferat de pelerinaj pentru oricine vizitează orașul.

Odată cu modernizarea din secolul XIX, la 8 noiembrie 1841, la Piatra apare prima „moară” de hârtie din Moldova (deschisă de Gheorghe Asachi), iar din 1852 aici a funcționat fabrica de postav și sumane Grulich.

În 1864, la numele de Piatra se adaugă cuvântul Neamț, măsura necesară pentru a deosebi orașul de Piatra din județul Olt. La 15 februarie 1885 este construită calea ferată Piatra-Neamț – Bacău. Se deschide și filiala locală a Băncii Naționale, în 1832 apare prima școală publică, iar în 1871 este construit primul teatru.

Curiozități nemțene

Pe parcursul aflării mele la Piatra Neamț am aflat mai multe curiozități despre oraș și proximitățile sale. Spre exemplu, la mănăstirea Bistrița este înhumat domnitorul Alexandru cel Bun cu soția sa, dar și cronicarul Grigore Ureche.

În august 1904 la Piatra se deschide Parcul zoologic.

În onoarea acestui oraș, numele lui a fost atribuit asteroidului cu indicativul 100897 de către Alfredo Caronia (care actualmente trăiește în Piatra Neamț), atunci când asteroidul a fost descoperit la San Marcello, Italia în 1998.

Supraviețuind domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la Piatra Neamț și-a petrecut ultimii ani de viață Elena Cuza (Elena Doamna). Acolo s-a stins la 2 aprilie 1909, fiind înmormântată la Solești.

Tot pe tărâmuri nemțene și-a găsit sfârșitul la 2/3 august 1889 o altă mare româncă – poeta Veronica Micle (1850-1889), care s-a retras la mănăstirea Văratec (40 km de la Piatra) la două săptămâni de la înmormântarea poetului Mihai Eminescu.

Basarabia este legată de Piatra Neamț în două feluri. Una din străzile centrale ale orașului se numește „Orhei”, oraș cu care Piatra Neamț este înfrățit. Pe de altă parte, intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial l-a găsit pe mareșalul Ion Antonescu la Piatra Neamț, din gara orașului mareșalul rostind cunoscutele cuvinte: „Soldați, vă ordon treceți Prutul”, moment în care a pornit operațiunea de eliberare a Basarabiei de sub ocupația sovietică.

Moldovenii din dreapta Prutului au o istorie fascinantă, pe care mai mulți dintre adepții „moldovenismului” stupid în frunte cu președintele-economist ar fi bine să o cunoască pentru a înțelege că această istorie este și a noastră.

Pentru că, în esența lor istorică, moldovenii de pe ambele maluri ale Prutului sunt parte a unui mare popor, care acum o sută de ani s-a regăsit firesc într-un singur stat românesc.