Din 2015, obișnuiesc să-mi închei publicațiile anuale de editorialist cu o Poveste de Crăciun. Îmi plăcea să fac acest lucru pe paginile Timpului, care era ziar pe vremuri, până anul trecut, când, supărați pe critica adusă guvernării, redacția n-a mai răbdat și a sistat colaborarea. Și această Poveste de Crăciun este un capăt de drum, pentru că, oficial, este ultimul editorial pentru Cotidianul. În curând, intru în campania electorală și nu voi mai putea scrie o perioadă, atât din lipsă de timp, cât mai ales din dorința de a lăsa Cotidianului libertatea de a fi o voce independentă în perioada alegerilor.

Profeții despre trecut

În anul 2018 s-au întâmplat cele mai grave abateri și au avut loc cele mai mari încălcări ale ordinii democratice instituite în R. Moldova după 1991. Unii ar putea opina că în toți acești treizeci de ani nici n-am avut democrație. Parțial este adevărat, dar prevederile constituționale și construcția instituțională funcționau după principiile democratice. Mai ales am crezut asta după 2009. Alții ar reproșa că abateri au fost și anterior, în perioada agrarienilor sau a comuniștilor lui Voronin. Și asta este adevărat, doar că ele erau rezultatul unui vot exprimat de moldoveni, care singuri și-au făcut această alegere. Iar puterea, chiar în forma abuzată de Voronin și anturajul său, a respectat aparențele față de instituțiile statului și cele ale justiției, iar când a venit momentul, a recunoscut voința politică a alegătorului, așa cum a fost în 1998 sau 2009. În anul 2018, puterea oligarhică a Partidului Democrat, care nu este nici reprezentativă, nici democratic aleasă, a invalidat un scrutin electoral important, folosind instituțiile de drept pentru a le fura cetățenilor orașului Chișinău votul. Un vot liber exprimat, prin care Andrei Năstase a devenit primar general al capitalei.

Prin această decizie, regimul Plahotniuc s-a sinucis, pentru că acest fapt a înrăit societatea moldovenească, a întărit opoziția și a determinat izolarea internațională a R. Moldova. Este bine că această invalidare s-a produs cu un an înaintea alegerilor parlamentare, deoarece acum și noi, și alții știm cu siguranță la ce să ne așteptăm.
Problema lui Plahotniuc este ambiția, orgoliul și frica sa. Ambiția de a arăta că el poate face ce vrea în țara asta, orgoliul împotriva celor care-l critică și înfruntă și frica de a pierde totul și a fi încătușat. Sau mai rău chiar. Frământat de aceste dileme, anul trecut, regimul lui Plahotniuc a trecut la centralizarea instituțiilor statului, prin inițierea unei reforme ample și ambițioase a administrației publice centrale. Concentrarea ministerelor a însemnat în 2017 concentrarea banilor și resurselor administrative. Prin urmare, concentrarea puterii, pe care a folosit-o deșănțat în anul 2018.

Confruntat cu protestul societății, rezistența opoziției și izolarea externă, regimul oligarhic a devenit în 2018 autarhic, invocând o nouă direcție – „Pro Moldova”, care, de fapt, înseamnă pro Plahotniuc și camarila sa. Pentru supraviețuirea politică și prevenirea șocului unei eventuale răsturnări ca rezultat al alegerilor, Partidul Democrat a procedat la sfârșitul anului 2018, ca și anul trecut, la remanieri spectaculoase în sistemul de justiție și în instituțiile statului, toate lipsite de legitimitate: Armașu a fost numit guvernator la Banca Națională, Chetraru – la Curtea de Conturi, Gurin și Apolschii – la Curtea Constituțională. Așa s-a acționat și anul trecut, când s-a făcut remanierea guvernamentală, prin numirea lui Gaburici, Leancă și Tănase ca miniștri, pe care Plahotniuc a decis să o anunțe personal, umilind și lăsând suspendate instituțiile statului, dar, în primul rând, pe premier. Prin aceste decizii, regimul se pregătește pentru orice scenariu neplăcut sie la 24 februarie 2019, poziționând Curtea Constituțională, controlată prin câinii fideli, ca instanță supremă în deciderea sorții alegerilor.

ACUM sau niciodată

Din mai multe puncte de vedere, 2018 a fost anul lui Dodon-suspendatul, al lui Șor-brigadirul și al lui Plahotniuc-moașa. Primul va intra în istoria umanității probabil ca cel mai suspendat președinte al unei țări, acceptând de fiecare dată să joace rolul boului cuminte care este dus la abator. Cel de-al doilea, din dorința de supraviețuire și din servilism, a ajuns să facă și colhozuri, numai să scape de pușcărie. Asta după ce a fost folosit succesiv de Plahotniuc împotriva opoziției, dar și contra socialiștilor lui Dodon, nostalgici după timpurile sovietice și pentru care ideea de colhoz mai este atractivă. Și Plahotniuc a experimentat o nouă ipostază, de „Moașa Republicii”, după ce a împânzit R. Moldova cu panouri în care face cadouri la fiecare copil născut într-o țară furată, jefuită și umilită chiar de el.

Ca și anul trecut, avem în ajunul alegerilor configurate trei masive de putere și susținere politică. Primul este cel creat de Plahotniuc începând încă din perioada lui Voronin, care a adunat în jurul Partidului Democrat oameni de varii interese și preocupări, de la doctori în științe și profesori universitari, la bandiți și gangsteri cu moacă criminală, care s-au înhămat la jugul său odios, cu tentacule în sistemul executiv, legislativ și de justiție, transformând R. Moldova definitiv într-o dictatură. Dacă în 2017 mai respecta aparențele de integrare europeană pe care le-a speculat cu abilitate, în acest an, PDM s-a dezis de acest curs, preferând să-și deconspire esența sa de partid euro-asiatic. Anul trecut, Plahotniuc s-a gândit să revină în politica moldovenească, pentru a salva viitorul copiilor noștri și a parcursului european printr-o „terapie de șoc”. Parcă nu era de ajuns cât ne-a șocat până atunci. În acest an ne șochează cu a „patra cale”, care ne va duce la cimitir.

Cel de-al doilea pol de putere este reprezentat de Igor Dodon și Partidul Socialiștilor, unul de „stânga”, pro-rus, minoritar, protestatar, deopotrivă statalist și anti-statalist, anti-european și românofob, anti-guvernamental și anti-sistemic, dar în esență încă sub controlul lui Plahotniuc. Dar nu se știe pe cât timp, pentru că Dodon tot are așteptările sale de la 24 februarie 2019. Desigur, Plahotniuc l-a alungat pe Usatâi la Moscova, pentru că Usatâi îi încurcă lui Dodon, dar Dodon îi trebuie mai mult acum regimului. Usatâi e bandit de calibru, de care Plahotniuc se teme, iar Moscova îl ține la sân pentru ca în momentul oportun să-l proiecteze în R. Moldova. Poate în locul lui Dodon, poate în locul lui Plahotniuc propriu-zis. În plus, Partidului Democrat îi trebuie doar Dodon, gălăgios și anti-occidental, ca regimul să pară unica garanție pentru viitorul european al R. Moldova. Și Șor îi este necesar lui Plahotniuc, are partid și poate rupe voturi de la Dodon, ca acesta să nu obțină majoritate în alegeri. Iar dacă intră cu noroc în Parlament, Șor îl poate ajuta cu multe pe Plahotniuc.

Anul 2018 a adus și o veste bună. În sfârșit, s-a cristalizat o alternativă de guvernare la toate aceste găinării și găinari. Două partide politice – PPDA și PAS, împreună cu societatea civilă și oamenii acestei țări, care vrem un trai decent, bunăstare și ne vedem cu toții în spațiul de civilizație euro-atlantic, s-au organizat în mișcarea de rezistență ACUM, devenită o platformă electorală pentru 24 februarie 2019. Am câștigat alegerile pentru Primăria orașului Chișinău, ne-am regăsit în formele de protest continuu pe care le-am organizat pe tot parcursul anului 2018, am făcut regimul oligarhic să tremure și am determinat comunitatea europeană să adopte sancțiuni împotriva acestuia. Am devenit unica platformă politică care a îndrăznit să înfrunte regimul oligarhic și care poate realiza înstrăinarea sa prin alegerile parlamentare din februarie, dar, cel mai important, suntem unica alternativă de construcție a unei guvernări post-Plahotniuc.

Profeții pentru 2019

Există câteva scenarii pentru alegerile care ne așteaptă în anul care vine. Prima variantă este că PDM ar intra în parlament cu PSRM și Blocul „ACUM”. Evident că ambele ipostaze de eventuală alianță sunt complicate pentru Partidul Democrat: cu PSRM este jenantă și ar îngropa ambele partide, iar cu ACUM este imposibilă. Plahotniuc va încerca să ia de la PSRM cât mai mulți deputați, lucru deja experimentat în cazul PCRM și PLDM, pentru a face o guvernare minoritară și a conduce din nou anti-constituțional. A doua variantă este că va reuși să bage vreun satelit-doi prin Parlament, vreun Șor sau Leancă, cu care să facă vreo alianță pentru guvernare, care la fel va fi minoritară și anti-constituțională, pentru că majoritate pentru o asemenea guvernare nu va exista.

Ceea ce ne convine nouă, majorității cetățenilor acestei țări, este ca opoziția ACUM să obțină o majoritate în aceste alegeri, pentru că doar astfel putem scăpa de Dodon-Suspendatul, Șor-Brigadirul și Plahotniuc-Moașa și evita scenariul unor alegeri repetate.

Sunt mai multe lucruri de făcut pentru a realiza acest lucru. În primul rând, coalizarea tuturor forțelor anti-oligarhice în jurul Blocului „ACUM”, stigmatizarea celor care se fac complici la guvernarea actuală și taxarea tuturor care nu vor intra sub această umbrelă drept complici ai oligarhiei. Nu avem timp de jucat de-a unioniștii, stataliștii sau europeniștii, toate sunt o iluzie cât nu demontăm acest regim. Uniți-vă în sate și orașe, susțineți peste tot candidații blocului de opoziție și nu dați niciun vot altor partide, ele vor fi un vot pentru regimul oligarhic!

Doi: trebuie să stimulăm revenirea diasporei acasă. Câteva zile în ajun și mai ales în ziua alegerilor, moldovenii să vină acasă într-o vacanță în R. Moldova, să-și vadă neamurile, să mai bea un pahar de vin și să voteze. Astfel veți putea contribui la mobilizarea vecinilor și a oamenilor din comunitate, veți putea asigura un vot masiv, dar, cel mai important, la 25 februarie 2019 vom putea sta împreună, sute de mii, în PMAN, pentru ca regimul să nu ne fure din nou votul. Cu o astfel de prezență în centrul orașului – regimul nu va îndrăzni, altfel, va fi răsturnat violent.

Am un mesaj special pentru studenții basarabeni din România. Sunteți o armată de peste 20.000 de tineri, nu stați acolo liniștiți că lucrurile se vor rezolva de la sine, veniți acasă în ziua alegerilor și contribuiți la mobilizarea semenilor voștri. Prezența și votul vostru sunt mai importante aici decât în România, pentru că altfel, după 24 februarie 2019, nu veți mai avea la ce reveni acasă. Iar noi nu vom avea pentru ce să mai rămânem.

Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
control_parental_starnet

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here