Sursă foto: privesc.eu

Am văzut ieri oameni buni, cu intenții sincere, manifestându-și nemulțumirea față de decizia Maiei Sandu, de a candida în circumscripția din Europa. Unii au spus că președinta PAS și-ar fi ales „cea mai ușoară circumscripție”, alții că „ar fura un mandat diasporei”.

De unele dintre ieșirile acestor oameni a profitat din plin trustul lui Plahotniuc, care a și făcut „știri” în stilul cu care deja ne-a obișnuit. „Maia fuge din țară”, a titrat trustul într-un material care a durat 4 minute și în care președinta PAS a avut o intervenție de 5 secunde.

Nemulțumirea n-au întârziat să și-o exprime și unii dintre candidații care au anunțat deja că-și vor încerca norocul în Europa, dar chiar și simpatizanții unor partide de stânga.

Iar trustul are grijă să pară că de peste tot apar aceleași refrene, „Maia ne fură mandatul”, „Maia nu are curaj”, etc. Iar la aceste manipulări, așa cum deja am menționat, din păcate, au căzut pradă și unii oameni de bună credință.

Dar dacă am sta să analizăm lucrurile la rece, decizia Maiei Sandu, deși controversată, este totuși cea corectă. Astăzi în Europa, în țările cuprinse de circumscripția 50, potrivit statisticilor oficiale, s-ar afla în jur de 250 de mii de oameni. Cifra reală e cu siguranță de cel puțin două ori, dacă nu chiar trei ori mai mare. Iar asta ar însemna un potențial de alegători egal cu cel al Chișinăului. Sigur, imposibil de mobilizat măcar în proporție de peste 50%, dar asta nu înseamnă că nu trebuie depus maxim efort pentru a aduce cât mai mulți oameni la vot.

În alegerile prezidențiale din 2016, în țările care cuprind circumscripția unde va candida Maia Sandu, au votat peste 100 de mii de oameni. Iar asta în condițiile în care în zeci de secții de vot din Marea Britanie, Italia, Germania sau Franța s-au format cozi uriașe și foarte multă lume nu a mai reușit să-și exprime intenția. În secțiile din Londra buletinele de vot se epuizaseră încă de la prânz, situații similare înregistrându-se și în alte țări de pe la 17:00. Atunci se făcuseră unele calcule că încă cel puțin 20 de mii de oameni nu au putut vota din cauza că nu au mai rezistat să stea la cozi sau pentru că s-au epuizat buletinele de vot.

Și aici am mai putea adăuga și faptul că în Europa de Vest s-au deschis mult prea puține secții de vot, unii moldoveni fiind nevoiți să facă sute de km pentru a putea ajunge la urne.

Așadar, există un potențial de cel puțin 100 de mii de voturi, dar care ar putea crește chiar până la 120-130 de mii. Și în proporție covârșitoare, de peste 95%, aceste sufragii pot merge la blocul „ACUM”, așa cum s-a întâmplat și în prezidențialele din 2016, când diaspora europeană a votat masiv pentru Maia Sandu.

Sigur că numărul voturilor contează mai puțin pe circumscripție, deoarece aduc un mandat și o mie de oameni și o sută de mii, dar vor cântări greu la rezultatul pe liste. 120 de mii de voturi pot însemna 8-9 puncte procentuale pe circumscripția națională, care vor furniza 5 deputați.

Iar ăsta este raționamentul de care, sunt convins că s-au condus și cei din „ACUM”, atunci când au înaintat-o chiar pe Maia Sandu anume în diaspora. Pentru că dacă ar fi fost altfel, președinta PAS n-ar fi avut nicio problemă să-și ia o circumscripție din Chișinău pe care, la fel, ar fi câștigat-o lejer.

„Mandatul aparține diasporei” și „diaspora se mobilizează și fără Maia”

Am auzit și argumente gen „mandatul aparține diasporei”. Da, este adevărat, poate că acest mandat aparține diasporei. Doar că atunci când acest argument vine din gurile celor de la putere sau a trollilor lor, care au format o singură circumscripție pentru cel puțin 500 de mii de oameni (dacă țineam cont de proporționalitate, ar fi trebuit să fie cel puțin 8 sau 9) atunci nu prea mai ține.

Plus că acest mandat, la fel cum am arătat mai sus, cu o mobilizare bună, mai poate aduce 4 sau 5 pe liste. Sigur, aici ar apărea un alt argument văzut ieri, cum că „diaspora se mobilizează și fără Maia”. Nu aș fi atât de sigur, pentru că pe site-ul CEC, la secțiunea înregistrare prealabilă, avem doar 6400 de oameni înscriși până acum în circumscripția 50 și mai sunt doar câteva zile la dispoziție. E adevărat, în comparație cu 2016, când am avut doar 2500 de înregistrări, e un număr semnificativ mai mare, asta însemnând că există și un potențial mai bun.

Dar pentru a mobiliza la potențial maxim acest electorat era nevoie de un candidat foarte puternic. Iar Maia Sandu, existând deja precedentul alegerilor din 2016, este cu siguranță cea mai potrivită persoană.

Și nu doar făcând act de prezență. Este obligată să ajungă în cât mai multe orașe din Europa, să-i mobilizeze pe cei care țin în viață acest stat prin miliardele de euro pe care le trimit anual acasă și care, în proporție covârșitoare, încă își doresc să se întoarcă în Moldova.

Și se poate întoarce doar dacă aici ar avea loc o schimbare adevărată. Una care dacă nu e făcută la 24 februarie, mă îndoiesc că se mai poate realiza prea curând. Iar acest lucru ar trebui să conteze cel mai mult. Mult mai mult decât orgoliile personale care, exprimate la fierbințeală, duc la unele ieșiri necalculate.

Alex Cozer

PS: Hai să facem un mic exercițiu de imaginație. Să zicem că ar fi fost ales un oarecare Ion Ionescu din…Siena. Chiar credeți că orgolioșii noștri moldoveni ar fi fost mai mulțumiți? Pe lângă faptul că Ionescu nu ar fi fost cunoscut de peste 95% din potențialii alegători, sigur ar fi apărut cei din Padova sau Milano cu nemulțumiri, că-n comunitățile lor din Italia îs mai mulți moldoveni. Apoi cei din Franța ar spune că ei sunt o comunitate cu mai mulți intelectuali, cei din Germania că sunt mai muncitori, iar cei din Marea Britanie că sunt pur și simplu mai buni și că ar trebui ei să fie reprezentați. Maia Sandu nu-i mulțumește pe toți, mai ales pe cei de la guvernare, dar sunt convins că e cunoscută și apreciată de cei mai mulți dintre oamenii noștri plecați în Europa.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
control_parental_starnet

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here