Dorin Galben // La noi ambulanța ajunge atât de greu, încât doar constată decesul

Autor: Redacția , in Editorial / Populare / 1 februarie, 2019, 13:30

În noaptea de 30 spre 31 ianuarie, răcnetul disperat al unei mame a omorât liniștea care domina pe coridoarele Spitalului Clinic Municipal pentru Copii nr. 1, de pe strada Serghei Lazo din Chișinău. Aceasta a fost reacția unei mame care a aflat că bebelușul ei de patru luni s-a stins din viață. Așa reacționează o mamă care a așteptat ambulanța două ore, stând cu copilul în brațe și încercând să-l mențină viu. De două ore au avut nevoie cei de la Urgență ca să trimită o echipă specializată în pediatrie. Și da, ca de obicei, a fost prea târziu.

Istoria e simplă. Copilul avea febră și alergie pe gât. Mama lui s-a îngrijorat și a sunat la Urgență. Acolo apelul ei s-a dovedit a fi cu numărul 39. Femeia a fost nevoită să aștepte ca medicii să le acorde ajutor pacienților care, în viziunea lor, se aflau într-o stare mai gravă. Într-un final, ea a încercat singură să-și salveze bebelușul și i-a administrat un medicament pentru ca să-i scadă febra. Până a ajuns echipa specializată în pediatrie, copilul era practic mort. La spital medicii au încercat să-l resusciteze, dar fără succes și au fost nevoiți să constate decesul.

După cum spun cei de la Urgență, în cazul celorlalte 38 de solicitări tot era vorba de copii, iar mama pruncului, care ulterior a decedat, nu a anunțat despre gravitatea situației. Mereu auzim aceleași scuze. Mereu aflăm că de fapt cei de la Urgență și medicii nu au nicio vină, iar responsabilitatea cade pe umerii rudelor pacientului. Fie au sunat prea târziu. Fie n-au explicat suficient de clar în ce stare se află persoana. Fie au administrat medicamente care nu trebuie administrate în acele situații. Fie erau multe alte solicitări mai importante. Fie nu sunt destule mașini. Acum mă întreb: lor nu le este rușine să repete de fiecare dată aceleași scuze ieftine?! Când oare reprezentații sistemului nostru medical, în special cel de Urgență, vor recunoaște că acesta este grav bolnav și trebuie tratat de la rădăcini?! Să le spună cineva că oamenii simpli nu au de unde să cunoască gravitatea situației în care se află bolnavul. Această sarcină îi revine operatorului de la 112, iar consecințele ulterioare trebuie să și le asume. La noi oamenii mor așteptând ambulanța, iar asta a devenit o „tradiție” națională, care este transmisă cu sfințenie din generație, în generație.

Autoritățile se laudă la posturile lor TV, cu toate coardele vocale, că au cumpărat zeci de ambulanțe noi, dar mașini oricum sunt insuficiente. Se vorbește atât de mult despre reformarea sistemului medical, despre faptul că avem tehnologii noi și specialiști de calitate, dar până la urmă totul se împotmolește în operatorul care răspunde la apelurile parvenite la 112. Poți să ai cele mai moderne aparate și cei mai pregătiți medici, dar dacă operatorul este un cetățean care numără minutele până i se termină tura, ca să plece mai repede acasă, atunci nu avem nicio șansă reală să ieșim din mocirla în care ne-am pomenit. Iar copiii nevinovați vor continua să moară, așteptând ambulanța două ore.

Istoria se repetă: aceleași scuze ieftine, același sistem bolnav…

Acest caz nu este nici de departe unicul. În septembrie 2018 un bărbat s-a simțit rău mergând pe stradă. A căzut, iar martorii au sunat imediat la 112. Atunci ambulanța a ajuns în 40 de minute de la primul apel, iar bolnavul între timp decedase sub privirile a zeci de persoane care îl urmăreau cu neputință cum își dă ultima suflare. Reprezentanții de la Serviciul Unic de Urgență 112 au declarat ulterior că acel caz nu era de cod roșu, altfel una dintre ambulanțe ar fi făcut cale întoarsă de la alte solicitări. Faptul că martorii sunau din cinci în cinci minute și spuneau că bărbatul dă tot mai puține semne de viață, pentru cei de la 112 nu înseamnă cod roșu. O fi crezut că e un boschetar și că nu merită atenție.

Au urmat și alte scuze ieftine, folosite de obicei: ambulanța a ajuns, de fapt, mai repede, nu erau mașini, erau multe alte solicitări mai importante etc. Cei care lucrează în sistemul medical mereu ies basma curată. Poate e timpul ca cineva să fie pedepsit pentru iresponsabilitatea ce a cauzat decesul unei persoane și restul se vor responsabiliza?! Poate e timpul să scriem, să vorbim și să strigăm în gura mare că ne este frică să trăim în acest stat, unde ambulanța ajunge în două ore și doar constată decesul unui copil?! Azi, mâine sau poimâine, fiecare dintre noi poate fi în locul acelei mame care răcnea disperată pe coridoarele spitalului. Nu ne mai omorâți copiii, părinții, prietenii sau buneii, ați depus jurământul lui Hippocrate, așa că respectați-l, la mama dracului – salvați-ne viețile, nu ne băgați în mormânt cu zile! Și da, cei care v-ați fript degetul la bucătărie sau v-ați lovit cu piciorul de colțul ușii, nu mai sunați la Urgență! Din cauza apelurilor voastre banale, unii oameni mor așteptându-și rândul.

Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.