L-am văzut aseară, la un post de televiziune de opoziție, pe un analist politic respectat, spunând că-i este frică. Că a ajuns în această campanie electorală să se autocenzureze, să nu mai fie la fel de incisiv, deoarece nu știe ce se va întâmpla după alegeri.

M-au întristat aceste cuvinte, venite din partea unui analist respectat, pentru că pe fondul unei frici generale instalate de regim, de multe ori artificială, să vii și tu să torni apă la moara acestui trend este cel puțin neproductiv.

***

În ultimele zile am fost contactat de mai mulți consăteni de-ai mei, dintr-un sat din raionul Nisporeni, acolo unde teroarea lui Plahotniuc e mai amplă decât oriunde. Mi-au spus că ei și-ar dori să voteze un alt partid decât PDM, dar că nu ar avea cum să facă asta. La întrebarea mea „De ce?”, am primit un răspuns care m-a întristat profund. Cică primarul din localitate, care nu poate fi membrul altui partid decât PD, le-ar fi transmis că sunt instalate camere de luat vederi în fiecare cabină de vot. Atenție!, cabină, nu secție de vot, și că el și oamenii săi vor sta toată ziua în fața monitoarelor pentru a-i vedea cu cine votează.

Mi-au spus că astfel nu pot vota decât pentru PD, deoarece se tem că dacă o vor face altfel urmează să fie bătuți de către primarul fost polițist și grupările din anturajul său, înjurați, umiliți și batjocoriți.

Aceste relatări nu m-au șocat prin tupeul de care dă dovadă primarul lui Plahotniuc. Acești indivizi sunt în stare de orice pentru a-și atinge scopurile. M-a amărât însă nespus frica și lipsa de informare de care dau dovadă niște cetățeni de la care totuși aveam așteptări mai mari.

***

Acum câteva zile, la Călărași, Candu a adunat toți medicii dintr-un spital, i-a băgat într-o sală de ședințe și a început să facă propagandă cu ei. Se întâmpla în orele de lucru, cu zeci de pacienți așteptând în fața cabinetelor medicilor în timp ce aceștia ascultau umili gogoșile electorale ale finului lui Plahotniuc.

Niciunul nu a avut curajul să refuze această convocare. Mai mult decât atât, atunci când un reporter i-a întrebat de ce se află în acea sală în timp ce pacienții lor așteaptă-n coridoare, toți au răspuns prin…tăcere și capete plecate.

***

De-a lungul timpului, dar cu precădere în ultimele luni, primesc foarte multe mesaje, direct sau prin sms, chat-uri, intermediari, de la oameni care se plâng. Se plâng pe tot felul de ilegalități la care sunt supuși. Despre ce ce se întâmplă în școli, grădinițe, universități, spitale sau chiar la locurile lor de muncă.

Dar aproape toți mă roagă să nu le divulg numele sau nici măcar instituția în care s-au petrecut abuzurile. Atunci când le zic că efectul ar putea exista doar dacă ei vor dezvălui aceste abuzuri, refuză să o facă pentru că le e frică. Un fel de „spune tu, că noi o să mai rezistăm cu capetele plecate”.

De ce vă temeți, fraților!? De ce vă temeți?

Fenomenul ar avea o explicație. Într-adevăr, e periculos astăzi să vorbești, să te ridici împotriva regimului, a abuzurilor la care ești supus, mai ales într-o campanie electorală. Dar paradoxul e e că pericolul vine tocmai ca o consecință a fricii.

Cu cât există mai mulți oameni cărora le e frică, cu atât cei care abuzează devin mai puternici, respectiv suferința „fricoșilor” va crește și mai mult.

Eu chiar nu pot să înțeleg absolut deloc de ce un analist politic, cu câteva zile înainte de alegeri, la o oră de maximă audiență, într-o emisiune cu specific electoral, spune că se autocenzurează pentru că-i este frică. Un om care se bucură de o deplină libertate financiară, care nu depinde cu absolut nimic de actuala guvernare… Un om care are o notorietate extraordinară și căruia dacă i se va întâmpla ceva, orice, ar exista reacții chiar la scară internațională.

Poate mai puțin de neînțeles este și frica medicilor de la Călărași. Dar nici pe aia nu prea o pot înțelege. Păi dacă se găseau măcar cinci (din aproximativ 30-40) care refuzau să meargă la umilirea publică în fața lui Candu, respectau legea și obligațiunile lor de serviciu și-și primeau pacienții, chiar ce li se întâmpla? Pentru că ei nu făceau nimic altceva decât să respecte legea, jurământul pe care l-au depus după mulți, mulți ani de studii și rezidențiate.

De ce tu, un om care doar pentru a obține dreptul de a activa în acel spital ai studiat mai bine de 10 ani, ai o diplomă, recunoștința poate a mii de oameni pe care i-ai tratat, să te temi de-un Candu? Te va da cineva afară? Să încerce, în condițiile în care e lipsă de mii de medici în toată Moldova. Să încerce, în condițiile în care dreptatea e de partea ta, iar în ajutorul tău va sări presa de opoziție, ONG-urile și proprii pacienți.

Pe undeva de înțeles poate fi teama consătenilor mei. Ei totuși sunt oameni simpli, mai puțin informați, de la țară, cu sărăcia și grijile lor zilnice. Ei nu au stabilitatea financiară și notorietatea analistului, nici anii de studii sau respectul de care se bucură medicul.

Dar chiar și așa, nu vă va putea face nimic acel primar, fie el și fost polițist înconjurat de indivizi periculoși.

În primul rând pentru că nu are cum, niciodată, să știe cum votați voi. În al doilea, chiar de-ar ști, nu vă va bate niciodată și nu-și va permite să vă facă nimic dacă veți fi măcar o sută, două sute, în acel sat. Iar în al treilea, și cel mai important, pentru că chiar lângă voi, în satul vostru, există zeci de oameni cărora nu le e frică și spun, cu fruntea sus, cu cine vor vota și ce gândesc.

Frica voastră, una care nu prea are niciun temei de cele mai multe ori, este cel mai mare atu al celor care vă fură, abuzează și umilesc de atâția ani. Cu cât veți fi mai mult înfricoșați, cu atât veți avea mai mult de suferit.

Duminică, în cabinele de vot, sunteți doar voi și propria conștiință. E cel mai mic gest de demnitate și curaj pe care îl poate face un om. Acolo nu trebuie să vorbești public despre abuzuri, nu e nevoie să ieși în fața unei camere de filmat pentru a spune ce te doare, nici măcar să înfrunți un primar corupt și tupeist. Tot ce trebuie să faci este să votezi în așa fel încât să te ajuți, pe tine însuți, să scapi de umilința, sărăcia și mizeria la care ești supus.

Ridică fruntea sus, nu-ți fie frică!

Alex Cozer

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •