Alegerile s-au terminat, însă praful de pușcă ars în campanie mai plutește în aer. Dovadă face și insistența cu care este promovată o coaliție cu PSRM și care, indiferent dacă unii o numesc ”coaliție ad-hoc”, alianță ”situativă” sau orice altă formă de co-guvernare, mi se pare indecentă. Este uluitoare strădania autorilor de a crede că demontarea regimului cleptocrat poate fi făcută cu PSRM – un partid aflat sub ”telecomanda” directă a PD și ale cărui instincte nu sunt cu mult diferite de cele ale defunctului PCRM din care își trag originile cu toții.

Ipoteza care scârțâie

Autorii pornesc de la ipoteza că PSRM chiar își dorește eliberarea statului captiv de oligarhi, uitând niște lucruri esențiale. În primul rând, ei ignoră faptul că PSRM este la fel de toxic ca și PD, iar supoziția că și-ar dori alegeri libere și justiție independentă este la fel de naivă ca și narativul de a fi socialist și bogat în același timp.

Ipoteza scârțâie din punct de vedere ideologic, dar și istoric. PSRM s-a găsit continuu în serviciul oligarhilor din PD și a votat toate legile de care aceștia au avut nevoie. Deși răspunsul liderilor DA-PAS a fost clar făcut prin vocea copreședinților blocului ACUM, A.Năstase și M.Sandu, după care ”nu se va face niciodată coaliție cu hoții”, câțiva dintre ”nașii” acestui plan de ”coaliție situativă” susțin în continuare că ar exista ”toate condițiile necesare pentru a da o lovitură mortală actualului regim oligarhic” și că ”doar lipsa de voință a blocului electoral ACUM ”ar lipsi electoral anti-oligarhic de realizarea celor mai importante scopuri cerute de majoritatea alegătorilor”.

Problema cu această argumentare este că nu-i credibilă.

Autorii ”coaliției situative” au o memorie scurtă și selectivă. Pe de o parte, ei se fac a uita că există un angajament public asumat de candidații ACUM (21.02.2019) de a nu face nici un fel de alianțe cu partidele pro-oligarhice (PD, PSRM, Șor, PN). Pe de altă parte, tot ei ar dori să elimine orice referință la maltrapazlâcurile făcute de tandemul PSRM-PD din ultimii ani, legate de votarea unor legi toxice – trecerea la sistemul electoral mixt în 2017 și adoptarea unor legi cu caracter vădit infracțional: ” amnistia de capital” și ” investiții contra cetățenie”, altminteri încurajând traseismul și concreșterea sistemului oligarhic al PD cu statul capturat.

În sfârșit, autorii uită de existența unui puternic ”cordon ombilical” între PSRM și anumite cercuri moscovite, care poziționează PSRM pe poziții vădit ”pro-Kremlin” în RM și care permite intereselor rusești să folosească cu multă eficiență această relație de subordonare geopolitică pentru a menține RM într-o zonă gri, dominată de grupuri oligarhice conectate la banii și modelul rusesc de guvernare (verticala puterii).

Ignorarea acestor aspecte cheie din profilul PSRM vorbește clar despre manipulare.

Notăm în context că autorii ”coaliției situative” sunt, în temei, aceleași persoane care se pronunțau în 2018 contra participării ACUM la alegerile parlamentare pe motiv că, ”orice participare într-un scrutin organizat după regulile sistemului mixt ar contrazice lupta fără compromis contra statului capturat”. Scorul obținut de ACUM (26,4%), al 2 după PSRM (31,3%) și peste rezultatele PD (23,8%), arată că participarea celor 2 partide (DA-PAS) a fost necesară și corectă și că, în rezultatul unui efort solidar, opoziția a avut de câștigat.

Nu este clar ce ar fi putut câștiga DA-PAS dacă ar fi ascultat aceste sfaturi atunci și la ce i-ar fi servit un boicot electoral în condițiile în regimul înfățișat de PD ar fi scos oricum ”la muncă de campanie” zeci de partide-satelit, candidați-clone și alte trufandale, care-i servesc la hărțuirea opoziției și menținerea regimului unipartid. Ipoteza nu stă în picioare nici prin alternativele pe care acești sfătuitori le-au propus: blocarea instituțiilor de stat și declararea unei greve nelimitate – scopuri tratate cu multă prudență și de public (sondaje) și de partidele ACUM.

Unii comentatori au numit rezultatele scrutinului”ne-concludente ca scor”, dar strategic relevante.

Alegerile au întărit pozițiile opoziției democratice în RM, oferindu-i o șansă de a trece efectiv de la agenda de ”flashmoburi” la o agendă sistemică de contestare a puterii oligarhice din RM. Deși OSCE-ODIHR crede că alegerile au fost ”competitive, iar drepturile fundamentale au fost în general respectate”, există mii de dovezi invocate de observatorii naționali și concurenții electorali, care indică aspura caracterului sistematic  al ilegalităților electorale, hărțuirea opoziției politice prin demisii și amenințări cu demisia, utilizarea unor scheme vaste de mituire electorală și corupere a alegătorilor prin presiuni administrative și folosirea abuzivă a resurselor statului.

Este imposibil să nu vezi cine a comis aceste ilegalități și cine a avut cel mai mult de profitat de pe urma acestora din poziția sa de actor dominant al scenei politice. Cine are memorie scurtă, ar trebui să știe că ceea ce numește PD ”continuitate la guvernare” înseamnă exact promisiunea de a frauda fără scrupule și pe viitor regulile democratice, în tandem cu partidele satelit, mai mici sau mai mari, care-au fost ulterior strangulate și înghițite cu lejeritate.

Și UE susține că lupta contra corupției și a intereselor obscure, care ar conduce la eliberarea justiției și la depolitizarea statului, conform obligațiilor asumate de RM prin Acordul de Asociere, este singurul format acceptat de UE și SUA pentru a-și continua sprijinul lor pentru RM. Pentru UE, rămânerea PD la guvernare se datorează exclusiv deciziei comune PSRM-PD din 2017 de a schimba sistemul electoal – decizie care a permis PD să exploateze fără scrupule resursa administrativă, să corupă și să manipuleze alegătorii. Vastele rețele de magazine sociale ale partidului Șor și pomenile populiste ale PD au cumpărat o anumită formă de loialitate mai ales în zonele extrem de sărace din mediul rural. Acest lucru a influențat și scăderea dramatică a participării la vot în 2019 – 49% față de 57.28% în 2014.

Cine are nevoie de alianțe post-electorale în RM?

Deși a obținut cele mai multe mandate de deputat, PSRM este secătuit de hărțuiala din ultimele luni și lipsit de busolă. Spre deosebire de PSRM, încă buimăcit de scorul obținut la scrutin mult sub așteptările sponsorilor săi de la Moscova, PD și-a încărcat armele și a pornit la vânătoare de deputați.

PD știe cu certitudine că formarea unei alianțe politice formale cu PSRM nu ar garanta reluarea finanțărilor externe, ceea ce ar fi un cost pe care PD nu și l-ar putea asuma. PD realizează totodată că invitarea PSRM la guvernare ar însemna automat și pierderea unui puternic instrument propagandistic, folosit în raport cu anumiți actori extern (i.e. SUA și România), care ar dezgoli adevărul gol-goluț că, de fapt, PD nici nu prea se teme de amenințările Rusiei și că viziunile sale sunt amplu împărtășite de socialiști. În acest fel, chiar dacă PD vede în PSRM un partener fidel și testat anterior la diverse tranzacții politice, într-o strategie minimax acesta ar fi al treilea ca preferință.

Imediat după 24 februarie, PD a lansat o amplă acțiune de învăluire și seducție în scopul formării unui guvern care să-i convină intereselor sale de moment. Astfel, vicepreședintele PD a afirmat că potențialii parteneri ai PD ar trebui să fie ”pro-Moldova”, notând ritualistic apetența de a îndeplini obligațiile Acordului de Asociere, iar liderul PD V.Plahotniuc a transmis scrisori celor 2 partide ale blocului ACUM, anunțând că ”este gata să lase deoparte supărările pentru a face împreună o guvernare comună în numele continuității la guvernare și a bunăstării promise cetățenilor”.

Este evident că stilul bombastic și plat al scrisorilor PD maschează graba și iritarea vădită a PD de a discuta cu cei pe care, anterior, i-a acuzat de ”trădare de patrie”. Poziția principială a blocului ACUM de a respinge orice ”târguri cu hoții” este sprijinită de programul politic și votanții săi.

În aceste condiții, PD este forțat să caute parteneri de coaliție, care ar fi suficient de vulnerabili pentru a-i îndeplini ordinile și ar accepta integral sistemul existent de ”guvernare prin interpuși” (proxies). Între timp, reprezentanți docili ai PD au solicitat noi interpretări din partea Curții Constitționale, pe motivul evitării unui ”vid de putere în condițiile în care nu s-ar reuși formarea unui guvern funcțional”.

Deși sugerează un șantaj contra unor parteneri incomozi, sesizarea ar putea da naștere unui răspuns cu totul neașteptat din partea Curții Constituionale. Ete clar că PD se pregătește de situația în care ar dori să păstreze controlul tehnic asupra guvernului, evitând însă alegerile anticipate. Numirea politică a noilor judecători în Curtea Constituțională ar putea fi echivalentă cu arma din scenă care ar trebui să împuște până la căderea cortinei.

După obiceiurile sale mai vechi, PD ar putea apela la traseiști de la alte partide, dar în acest fel se înțelege că ar începe noul ciclu politic cu piciorul stâng, confirmând reputația proastă pe care o are deja în cancelariile străine, de corupător în serie. PD și-ar putea asigura susținerea celor 7 deputați aleși pe listele Partidului Șor (numit și ”alianța Kroll” în presă, datorită implicării lor în dosarul fraudelor bancare), însă validarea mandatelor acestor ”fachiri de la Orhei” nu poate anula procesul judiciar pornit contra lor pentru mai multe infracțiuni penale care-au precedat alegerile, conform unei hotărâri interpretative ale Curții Constituționale din 20 ianuarie, 2015.

Din aceste motive, PD este obligat să revină la PSRM și să-l coopteze la guvernare. Scorul mediocru obținut de PSRM în alegeri irită profund cercurile sale de sponsori de la Moscova, care și-ar fi dorit ca socialiștii să-i livreze o guvernare unicoloră pro-Kremlin.

Vizita lui I.Dodon pe motive de oboseală la Moscova susține ipoteza că PSRM se pregătește să accepte termenii unei guvernări cu PD, care va oficializa cartelul istoric existent între cele două partide. Presupun că PD va dicta termenii unei coaliții care se va echivala cu o umilință în plus pentru socialiști, etichetați de presa rusă drept ”învingători perdanți” și incapabili să opună rezistență activă.

Alternativa este ca PSRM să rămână pur și simplu privat de orice control asupra propriilor deputați, în cel mai scurt timp.

Ori, cum se spune în popor – ”după cum îți așterni, așa vei dormi”.


Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL, și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •