Amestecul politicului în justiție a torpilat anumite reforme care urmau să fie implementate, denaturându-le esența. Politicul a eșuat în încercările de a reforma judiciarul, ghidându-se de interesele înguste de partid fără a ține cont de interesul public. Calitatea justiției este determinată de calitatea politicului, care nu poate fi îmbunătățit decât prin presiune or, când acest lucru este imposibil, se impune procesul de schimbare a elitei politice. În cazul nostru, pentru ca reforma justiției să reușească, este necesară o altă clasă politică. Expertul în anticorupție, Mariana Kalughin, susține în buletinul informativ că amestecul politicului în justiție a erodat încrederea în acest sistem.

Reforma sectorului justiției constituie „călcâiul lui Ahile” în implementarea Acordului de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană. Cât de întemeiate sunt afirmațiile?

Afirmațiile sunt întemeiate atât timp cât, de fiecare dată, în monitorizarea procesului de implementare a Acordului de Asociere (AA), de către societatea civilă, dar și de partenerii externi, cele mai constante și cele mai dure reproșuri care se adresau autorităților naționale se refereau la acest domeniu. De altfel, și autoritățile și-au recunoscut eșecul în privința eforturilor de reformare a sistemului. Strategia de reformă a sectorului justiției pentru anii 2011-2016 modifică substanțial întreaga legislație referitoare la domeniul justiției. În ciuda modificărilor legislative operate și a faptului că în ultimii ani au fost schimbați peste 30% din judecători, nu s-a reușit crearea unei energii reformatoare în interiorul sistemului judecătoresc. Masa critică a judecătorilor, la fel ca și adevărații decidenți din interiorul sistemului judiciar, au rămas torpilate, iar altora le-a fost denaturată esența.

Acestea sunt constatările autorităților în justificarea așa-numitei „Mici reforme a justiției” și, într-un anumit sens, constatările nu pot fi neglijate. Or, într-adevăr, în ciuda eforturilor depuse, tocmai cele mai importante acțiuni fie nu au fost întreprinse, fie au fost întreprinse întârziat, fie au fost întreprinse „pe jumătate”, astfel fiind anihilat potențialul impact benefic. Cu titlu de exemplu, până la urmă, a rămas neschimbat modul de numire a judecătorilor Curții Supreme de Justiție, această obligație menținându-se în competența Parlamentului. Evident, procedurile pun presiune politică nu numai asupra magistraților, dar și, implicit, pornind de la componență, asupra Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Din păcate, CSM nu a reușit să devină și nici nu este perceput ca garant al independenței puterii judecătorești.

Tocmai aici eșuează politicul în încercările de a reforma judiciarul – în a-și ignora interesele înguste de partid și a se ghida, în exclusivitate, de interesul general public. Iar interesul general public constă în a avea o justiție independentă. În final, calitatea judiciarului este determinată de calitatea politicului, iar acesta nu poate fi îmbunătățit decât prin presiune asupra clasei politice sau, atunci când acest lucru este imposibil, prin schimbarea elitei politice. În cazul nostru, pentru ca reforma justiției să reușească, este necesară o altă clasă politică, care ar putea să-și depășească complexele puterii și să se mențină în limitele misiunii – a fi în serviciul cetățeanului.

Vorbind despre evaluarea performanțelor judecătorilor, care sunt diferențele între estimarea pe „hârtie” și realitate?

Evaluarea cadrelor, în oricare sistem, este un punct vulnerabil. Or, de aceasta depinde cariera și, în final, onoarea titularului de funcție. Sectorul justiției nu este scutit de riscurile și vulnerabilitățile pe care le reprezintă acest exercițiu, procedurile de evaluare a performanțelor judecătorilor menținându-se între multiplele aspecte problematice. Pe parcursul anilor, acest proces a fost monitorizat constant de către societatea civilă, care, de fiecare dată, a știut să vină nu doar cu constatări, dar și cu recomandări în vederea îmbunătățirii procedurilor. După mine, principala problemă nu rezidă în faptul că CSM, în procesul de numire sau de promovare în funcția de judecător, ignoră deciziile colegiilor specializate. Problema principală rezidă în faptul că această instituție nu-și motivează deciziile. De aici și profundul sentiment că procedurile sunt aplicate selectiv.

Cum poate sistemul de evaluare a integrității judecătorilor să impulsioneze reforma în justiției?

Evident, de rând cu independența și imparțialitatea, integritatea reprezintă valoarea cheie a judiciarului. De altfel modul, în care s-a încercat să se abordeze acest aspect sub egida Strategiei de reformă a sectorului justiției pentru anii 2011-2016, servește o dovadă în plus că autoritățile naționale, în special legislativul, nu este motivat să schimbe esențial calitatea judiciarului. Astfel, procesul de reformare a sistemului național de integritate, inclusiv – înființarea Autorității Naționale de Integritate (ANI) prin reorganizarea Comisiei Naționale de Integritate, deși a fost anunțat în anul 2014, nu a putut fi adus la îndeplinire decât prin amendamente legislative din 2016, pentru ca, nici până în prezent, să nu avem încă un sistem pe deplin funcțional. Or, buna parte a funcțiilor de inspectori de integritate rămân încă vacante. Este tocmai felul în care „reformezi” nereformând – procesul este într-atât de mult tărăgănat încât se creează un vacuum instituțional pentru mai mulți ani. Culmea cinismului politic constă în faptul că tocmai Partidul Democrat din Moldova, care a blocat pachetul de legi privind integritatea în anul 2014, după ce l-a votat în anul 2016 sub presiunea partenerilor externi, își atribuie meritele pentru realizarea reformei ANI. Deocamdată, este dificil să crezi că ANI ar putea să impulsioneze integritatea nu doar în sectorul justiției, dar, la general, în serviciul public. Reforma a fost atât de mult tărăgănată încât ANI, ca autoritate, este totalmente decredibilizată. În astfel de condiții, nu sunt sigură că această instituție va găsi suficiente resurse pentru a-și reface imaginea. Renunțarea, urmare a hotărârii Curții Constituționale din 05 decembrie 2017, de verificare a candidaților la funcția de judecător este mai degrabă, un pas în urmă, decât înainte de reformare a sistemului judecătoresc În opinia mea, în cazul judecătorilor, dar și al candidaților la funcțiile de judecător, verificarea trecutului este justificată și oportună. Or, în virtutea pct. 3.2 din Carta Europeană privind statutul judecătorilor, statul poate stabili circumstanțele în care activitățile anterioare ale unui candidat sau cele desfășurate de persoanele sale apropiate pot servi drept impediment la numirea lor în funcție în baza unor motive legitime și obiective pe care le pot genera aceste activități în privința imparțialității sau independenței acestor candidați. Pornind de la expunerea de motive ale Cartei judecătorilor, prevederile nu se referă la situația incompatibilităților absolute care ar împiedica numirea în funcție de judecător pentru cauzele legate de activitățile anterioare ale unui candidat sau de cele exercitate de apropiații lor. În acest sens, procedurile de verificare trebuiau menținute și în cazul judecătorilor. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat.

De altfel, verificarea titularilor și a candidaților la funcțiile de judecător a fost unul din aspectele evaluate în anul 2016 de Grupul de State contra Corupției (GRECO) în ciclul al patrulea de evaluare, care este profund preocupat de faptul că unii candidați, în privința cărora au fost identificați factori de risc, sunt numiți judecători. Având în vedere efectul nefast al unor astfel de practici dubioase, GRECO considera necesar un sistem prin care s-ar evita propunerile de numiri discutabile în funcțiile de judecător. Republicii Moldova i s-a adresat și o recomandare specifică în acest sens: de a lua măsuri potrivite, ținând cont de independența justiției, care ar permite evitarea numirii sau promovării în funcțiile de judecător a persoanelor care prezintă riscuri de integritate. Republica Moldova a înțeles, în felul ei, să se conformeze acestei recomandări – a renunțat în totalitate la un instrument care ar fi putut fi util, dacă ar fi fost îmbunătățit. Dacă luăm în considerare și faptul că nici testul la poligraf, care ar fi trebui să se aplice candidaților la funcția de judecător, începând cu, cel târziu, 01 ianuarie 2015, nu se aplică, nu ne rămâne decât să constatăm că, de fapt, instrumentele menite să asigure integritatea judecătorilor, la nivel individual, nu se aplică în suficientă măsură. Această constatare explică credibilitatea redusă a judiciarului, sondajele de opinie fiind elocvente în acest sens. Mai grav, sistemul judecătoresc nu este credibil nici în rândul profesioniștilor, care cunoscând constrângerile sistemului, sunt tentați să fie mai puțin critici. Potrivit unui sondaj sociologic, efectuat recent de barourile de avocați (Chișinău, Bălți, Comrat), dar și de avocații neafiliați barourilor, circa 51,7% din respondenți nu sunt de acord cu afirmația că reformarea sistemului judecătoresc începută în anul 2011 a avut un impact pozitiv asupra sectorului. La fel, 81% din respondenți nu consideră că judecătorii din Republica Moldova, în anul 2018, sunt independenți, iar 69,7% din respondenți nu cred că judecătorii sunt mai independenți în anul 2018 decât erau în 2011. În același context, 64% din respondenți mai degrabă nu sunt de acord sau deloc nu sunt de acord cu afirmația precum că soluțiile judecătorilor din Republica Moldova sunt echitabile și adoptate fără influențe din exterior. Sunt doar câteva din cifrele care ar trebui să alarmeze autoritățile. Și asta pentru că, așa cum spuneam, nu este vorba de un sondaj efectuat în rândul cetățenilor simpli, care, mulți dintre ei, nu au apelat, probabil, la serviciile judiciarului. Este vorba de profesioniști, care au experiența de rutină de activitate în acest sector, dar și capacitatea de a înțelege nuanțele acestui sistem. Întrebarea rămâne – cum pot fi schimbate lucrurile?!

Care sunt acțiunile prioritare pentru guvernare în edificarea unui sistem judiciar eficient și integru?

Nu orice guvernare poate edifica un sistem judiciar eficient și integru. Așa cum spuneam, acest lucru poate reuși doar unui Politic eficient și integru, capabil să renunțe la instinctul de a domina judiciarul. De altfel, referindu-ne la același sondaj, 90,7% din respondenți consideră că politicienii sunt cei care influențează soluțiile judecătorilor. Să vedem dacă, urmare a alegerilor parlamentare din februarie 2019, se va produce această schimbare. Calitatea viitorului legislativ va determina calitatea Judiciarului în viitor.

Ce așteptări aveți de la implementarea reformei în sectorul justiției?

Nu-mi doresc decât ca promisiunile făcute în documentele de politici să fie îndeplinite. Astfel, a-și pretinde să se realizeze ceea ce s-a promis în Strategia de reformă a sectorului justiției pentru anii 2011-2016 – un sector al justiţiei accesibil, eficient, independent, transparent, profesionist şi responsabil faţă de societate, care să corespundă standardelor europene, să asigure supremaţia legii şi respectarea drepturilor omului şi să contribuie la asigurarea încrederii societăţii în actul de justiţie.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here