Locul în care se respiră cel mai curat aer din lume: Aici se „cultivă ploaia”

O zonă vântoasă şi izolată de pe insula australiană Tasmania, aflată în regiunea Asia-Pacific, regiune care traversează în această perioadă un sezon propice poluării aerului, reprezintă excepţia care confirmă regula şi este considerată o veritabilă referinţă internaţională în ceea ce priveşte aerul curat, informează AFP.

Peninsula Capului Grim oferă privelişti spectaculoase, cu vaste întinderi acoperite cu vegetaţie ierboasă şi cu apele cristaline ale Oceanului Austral. Această regiune cu peisaje magnifice este şi o normă pentru oamenii de ştiinţă, scrie Agerpres.

Din 1976, acest pământ sălbatic şi bătut de vânturi găzduieşte Staţia de Măsurare a Poluării Aerului din Cape Grim, o infrastructură publică australiană însărcinată cu misiunea – ce pare la prima vedere improbabilă – de a îmbutelia aerul.

„Munca noastră este de a găsi aerul cel mai curat din lume şi de a măsura rata sa de poluare”, a explicat pentru AFP Sam Cleland, angajat al acestei staţii meteorologice, amenajată pe o faleză.

Spre vest, cea mai apropiată masă terestră este Argentina. La sud se află doar Antarctica.

Izolarea staţiei a făcut din aceasta locul perfect pentru a colecta ceea ce mulţi specialişti consideră a fi aerul cel mai pur de pe Terra, scutit da gazele de eşapament şi de fumul ce se degajă de pe plantaţiile de arbori de cauciuc.

Când „Roaring Forties” (vânturi puternice din emisfera sudică) bat dinspre sud-vest, ele nu întâlnesc în calea lor altceva decât marea timp de zile sau chiar de săptămâni.

Economia aerului

Acela este momentul în care Sam Cleland şi echipa lui prelevează acel cocktail de dioxid de azot, oxigen, hidrogen şi celelalte componente ale aerului ambiental.

Pentru aceasta, ei folosesc un sistem de tuburi polizate cu laser – ce par ieşite din serialul de animaţie „Wallace and Gromit”, ai cărui protagonişti sunt doi inventatori din plastilină – şi instrumente de măsură deosebit de sensibile.

Materialul lor de studiu este atât de delicat, încât traseele urmate de vehiculele ce asigură livrări din oraşul cel mai apropiat, situat la o oră de condus, sunt cu minuţiozitate închise, pentru a evita orice eventuală măsurătoare eronată.

În timp ce autorităţile din cele mai poluate oraşe ale lumii întâmpină dificultăţi în a atrage talente şi de a limita bolile cronice, locuitorii din Peninsula Cape Grim fac din mediul lor înconjurător, considerat relativ intact, un argument principal de promovare a acestei regiuni.

Pentru a vinde carnea locală de vită, sunt promovate studii ştiinţifice despre calitatea aerului. Numărul în creştere de ferme eoliene şi de turişti veniţi pentru a respira aerul pur din zonă arată că reputaţia acestei regiune se construieşte treptat.
Meserie: „cultivator de ploaie”

Mike Buckby, „cultivator de ploaie” la Cape Grim Water Company, colectează şi comercializează apele „care cad din cele mai pure ceruri ale Terrei”.

„În lume, cele mai multe ape sunt ape de izvor”, a explicat el, în faţa unui sistem de rezervoare, prelate şi ecluze instalate pe o suprafaţă ce echivalează cu o jumătate de teren de fotbal.

„Depindem de această ploaie care vine din marele ocean Austral”, a spus Mike Buckby. Potrivit declaraţiilor sale, apa pe care o colectează are un gust remarcabil de dulce şi nu conţine nimic altceva decât H2O (doi atomi de hidrogen şi un atom de oxigen) şi molecule de sare marină.

„Avem şi puţin sodiu, dar acesta este neutru, foarte dulce. În apele de izvor, în mod normal se găsesc concentraţii ridicate de magneziu, nitraţi, fosfor, potasiu în stare naturală”, a explicat el.

Staţia din Cape Grim şi aerul curat pe care aceasta îl măsoară oferă antreprenorilor locali un avantaj concurenţial pe o piaţă competitivă. „Acest lucru nu ar funcţiona, probabil, fără staţia meteo. Da, noi vindem romantism, dar deţinem date pe 43 de ani care arată că aici se află amestecul de aer cel mai curat din lume”, a adăugat Mike Buckby.

Schimbări rapide

În pofida acestor aspecte, peninsula australiană nu evită în totalitate nivelurile crescute de poluare. Când vântul bate dinspre nord, de la Melbourne sau Sydney, este posibil ca oamenii de ştiinţă să detecteze în aerul măsurat semnăturile chimice ale fabricilor din cele două metropole, a subliniat Sam Cleland.

Staţia a putut să măsoare o creştere a gazelor care distrug stratul de ozon şi care provin din regiuni îndepărtate, precum China. Chiar şi aerul pur venit din sud-vest se poate modifica foarte repede.

„Se constată că în ultimii 2.000 de ani, nivelurile de CO2 au rămas la niveluri mai degrabă stabile”, a precizat Sam Cleland.

Eşantioanele prelevate din gheaţa polară de către cercetători arată că nivelurile de CO2 din atmosferă au variat în jurul valorii de 275 de părţi per milion (ppm) pe durata ultimului milion de ani.

„Când am început să facem măsurători ale CO2-ului aici, în 1976, eram deja la 330 ppm, iar astăzi am ajuns la 405 ppm”, a explicat acelaşi meteorolog.

Pragul de 400 ppm a fost depăşit la începutul anilor 2010, semn al politicilor insuficiente de protejare a mediului adoptate pe plan mondial. Iar nivelurile de CO2 descoperite în Cape Grim sunt de acum similare cu cele din anumite oraşe la începutul revoluţiei industriale, a adăugat Sam Cleland.

„Ceea ce constatăm astăzi în atmosferă este probabil ceva fără precedent, care nu a mai fost întâlnit cel puţin pe parcursul ultimului milion de ani”, a adăugat acelaşi expert.