Magistrații Curții Constituționale au declarat inadmisibilă sesizarea depusă de avocații fostului premier Vlad Filat privind interpretarea unor articole din codul de Procedură Penală.

Curtea specifică că, dispozițiile contestate sunt clare în privința etapei la care poate fi invocată nulitatea probelor în cadrul examinării cauzei de către instanța de judecată, nefiind astfel încălcat articolul 23 alin. (2) din Constituție. Așadar, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este nefondată

Avocații lui filat au sesizat CC la 5 martie curent, invocând că în procesul penal nu există o claritate în ceea ce privește când instanța de judecată se poate pronunța la cererile făcute la urmărirea penală.

Citește și: Cel de-al doilea dosar deschis pe numele lui Vlad Filat a fost suspendat

În decizia sa Curtea observă că examinarea probelor în condiții de contradictorialitate este rezervată pentru etapa cercetării judecătorești. La această etapă, părțile pot solicita, inter alia, examinarea corpurilor delicte [articolul 372 din Cod], a documentelor şi a proceselor-verbale ale acţiunilor procesuale [articolul 373 din Cod]. În acest sens, dacă la etapa ședinței preliminare instanța de judecată decide care dintre probele prezentate instanței pentru soluționarea cauzei sunt pertinente, la etapa cercetării judecătorești judecătorul trebuie să examineze în fond fiecare probă pe care a considerat-o pertinentă. Astfel, Curtea reține că la etapa cercetării judecătorești părțile pot invoca și nulitatea probelor. De asemenea, dacă părțile au înaintat vreo plângere cu privire la nulitatea anumitor probe după trimiterea cauzei în judecată (i.e.potrivit procedurii prevăzute de articolul 297 alin. (4) din Codul de procedură penală), ele trebuie să-și reitereze plângerea la etapa cercetării judecătorești.

Solicitarea de a declara nule anumite probe la etapa cercetării judecătorești instituie, pe de o parte, un drept al părții de a face referire la această nulitate la etapa dezbaterilor judecătorești, iar pe de altă parte, o obligație a instanței judecătorești de a se pronunța cu privire la nulitatea invocată. De altfel, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă, inter alia, probele pe care își bazează concluziile instanţa de judecată şi motivele pentru care instanţa a respins alte probe [articolul 394 alin. (1) pct. 2) din Cod].

Prin urmare, Curtea reține că organizarea actuală a etapelor examinării cauzelor penale în prima instanță nu împiedică părțile să conteste probele în instanța de judecată și să se opună folosirii acestora la adoptarea hotărârii. Faptul că nulitatea probelor nu poate fi invocată la ședința preliminară, așa cum dorește autorul excepției, ci trebuie amânată până la etapa cercetării judecătorești, nu reprezintă o problemă de constituționalitate. Important este că legislația procesual-penală citată supra asigură faptul că în cadrul examinării cauzei în fața instanțelor judecătorești părțile au dreptul să conteste probele pe care le consideră nule și, totodată, că instanțele judecătorești sunt obligate să se pronunțe cu privire la nulitățile invocate. Acest fapt îi permite Curții să constate că prevederile contestate nu încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, garantate de articolele 20 și, respectiv, 26 din Constituție.

De asemenea, Curtea reține că dispozițiile contestate sunt clare în privința etapei la care poate fi invocată nulitatea probelor în cadrul examinării cauzei de către instanța de judecată, nefiind astfel încălcat articolul 23 alin. (2) din Constituție. Așadar, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este nefondată.

Din aceste motive, magistrații CC au declarat inadmisibilă sesizarea respectivă.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •