Ziua de marți s-ar fi putut dovedi una interesantă, în condițiile în care la Parlament se anunțau discuții despre pachetul de legi de „dezoligarhizare” a statului, iar la Președinție privind posibilitatea formării unei majorități parlamentare. Ambele evenimente au fost însă niște eșecuri lamentabile, în special cel de la Parlament, unde blocul ACUM a fost nevoit să părăsească sala în care s-a convocat după doar câteva minute de la începerea evenimentului, pentru că singurii deputați care au dat curs invitației lor au fost trei circari de la Șor. Nici evenimentul la Președinție n-a adus nimic nou, cu excepția unor declarații suspect de asemănătoare din partea tuturor celor trei părți formale care au participat la discuții: PSRM, PD și Dodon.

Absolut previzibilă a fost situația de la Parlament, unde cei de la ACUM au făcut o invitație publică destul de vagă cu o zi înainte, spunând că-i cheamă la discuții pe toți deputații care vor „să elibereze statul din captivitate”. Și-a venit cine a venit. Socialiștii, cei cărora de fapt le-a fost adresată invitația, au spus prin vocea Zinaidei Grecianîi că ei nu au fost acolo pentru că nici nu s-au simțit invitați. Deoarece sunt o fracțiune și acceptă discuții doar în acest format. O reacție, iarăși, absolut previzibilă, care ar fi putut fi evitată de cei de la ACUM, dacă dădeau dovadă de mai multă inspirație cu o zi înainte.

În schimb la Președinție am văzut un Dodon destul de pleoștit, mult mai frustrat și nesigur pe el decât acum o săptămână. Probabil mesajul dur pe care i l-a transmis Kremlinul chiar cu o zi înainte de aceste discuții, la unul dintre posturile publice de televiziune din Rusia, prin intermediul unui jurnalist favorit al lui Putin, l-a cam pus în încurcătură pe cel care ocupă funcția de președinte.

Mult mai volubil și fericit decât acum o săptămână a arătat Vladimir Plahotniuc, care chiar și-a permis să facă glume în compania lui Dodon și a socialiștilor, îndemnându-i să fie mai „degajați”. Și mesajul său după discuțiile cu Dodon a fost mult mai relaxat decât cel de acum o săptămână, semn că lucrurile merg exact în direcția pe care și-o dorește.

Iar ce-și dorește el cel mai mult acum este să taie absolut orice punte între PSRM și ACUM. Să facă imposibilă orice discuție între cele două entități și să reducă la zero șansele votării acelui pachet de inițiative legislative de „dezoligarhizare a statului”.

Și nu știu cât de multe eforturi depune Plahotniuc pentru a tăia podurile între ACUM și socialiști, dar îi iese de minune. Pentru că la cum decurg lucrurile, șansele ca scenariul perfect pentru PD să se producă, adică alegeri anticipate în sistem mixt odată cu localele, sunt din ce în ce mai mari. Cel mai probabil nici nu e nevoie de foarte multe eforturi pentru a împiedica discuții între unii care sunt prea orgolioși și alții care sunt mult prea fricoși și controlabili pentru a pune deoparte orice interes personal în fața celui național.

Scenariul anticipatelor pare să reprezinte cea mai decentă variantă și pentru Dodon la ora actuală. Pentru că de la Moscova i se spune clar că alianța deschisă cu PD ar însemna moarte politică pentru el, iar de la cartierul general de pe Armenească – că orice discuție cu ACUM înseamnă cam același lucru, doar că și cu sumbra perspectivă a pușcăriei.

Așa că Dodon, pentru a împăca și capra și varza, încearcă să le spună rușilor că nu se poate de discutat cu ACUM, și cum nici cu PD pare să nu i se dea voie să facă o coaliție, atunci „anticipatele în sistem mixt și simultan cu localele nu pot fi evitate”. Adică exact ce-și dorește Plahotniuc.

Simptomatică a fost reacția lui Dodon atunci când a fost întrebat despre reportajul de la Moscova și „mărul otrăvit al lui Plahotniuc”, pe care dacă-l mușcă va muri politic. „Nu președinte decide majoritate, ci partidele. Așa că ele să decidă și să-și asume toxicitatea acestor decizii”, a spus Dodon.

Desigur, o reacție pe care nici măcar cei mai înflăcărați fani ai celui care ocupă funcția de președinte nu o mai pot crede. Socialiștii nu fac astăzi nicio mișcare fără el.

Dacă Dodon ar avea ceva mai mult curaj și mai multă independență, astăzi lucrurile ar arăta cu totul altfel la Chișinău. Așa, a ajuns captivul unor interese care-l depășesc. Externe și interne. Geopolitice și oligarhice.

Cel mai deprimant în tot acest scenariu este însă viitorul Republicii Moldova. A cărui cetățeni, chiar și cu cel mai fraudat, corupt și incorect scrutin din istorie, au reușit totuși să facă posibilă o configurație în Parlament care să poată schimba starea de lucruri. Din păcate, oamenii care au fost mandatați să facă această schimbare se dovedesc, deocamdată, a fi prea mici pentru sarcina care le-a fost încredințată.

Și dacă Plahotniuc este atât de puternic astăzi, asta se datorează abilității de a specula din plin slăbiciunile adversarilor săi. A dovedit-o atât de bine în ultimii 10 ani. Iar cu atâta frică, orgoliu și interese personale la cei care se declară astăzi adversarii săi, chiar pare o joacă de copii pentru el.

Alex Cozer

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •