– Stăpâne, noi trebuie să trecem prin mijlocul acelor balauri!..

– Ian spune-mi — întrebă Făt-Frumos — ce semne are zmeul când vine?

– El îşi trimite buzduganul înainte!

M-am uitat la fața lui Igor Dodon când i-a întins, marți, mâna lui Plahotniuc. Dodon e de compătimit. Are de întors datorii la doi „creditori” concomitent – Putin și Plahotniuc. Aceștia i-au băgat fiecare câte o mână în buzunarele de la pantaloni și strâng cu putere de ce au găsit pe acolo, cerând să li se întoarcă datoria. Dar Dodon își poate onora angajamentul doar față de unul din cei doi „creditori” și se pare că a ales să-l țepuiască pe Putin.

Zodia „Vodolei” nu-l mai salvează pe liderul pro-rus de la Chișinău. Putin nu crede în horoscop și e puțin probabil că va accepta reeșalonarea datoriilor acumulate de Dodon. Nici nu ar avea rost reeșalonarea, deoarece după ce va mușca din mărul otrăvit, întins de Plahotniuc, pe Dodon îl așteaptă soarta celorlalți „parteneri” (politici și economici) devorați de liderul PDM. Poate chiar soarta lui Filat și Platon. Adică, Dodon va fi anihilat politic, partidul îi va fi distrus, iar Rusia nu mizează pe cadavre politice – își va găsi o altă miză în Moldova. Ori semnalele în acest sens, pentru Igor Dodon, au curs gârlă în ultimele săptămâni la posturile de televiziune aservite Kremlinului.

Dodon a crezut că va putea juca la nesfârșit la două capete. A crezut că politica înseamnă doar mesaje populiste pentru cetățeni și pupături de mână la Moscova. Și s-a ars! Are o singură soluție onorabilă – pachetul anti-oligarhic propus de blocul ACUM. Numai că dacă ar merge pe această cale, ar rămâne fără ceea ce țin „creditorii” în mână la el în buzunar.

Naivitatea președintelui nu are limite. Crede că Putin mai poate fi prostit odată, după ce a mai luat anteior țeapă de două ori în Moldova: prima dată în 2003, cu memorandumul de federalizare și, în 2010, când l-a trimis pe Narîșkin la Chișinău să lege coaliția de centru-stânga. Acum, Igor Dodon, care și-a clădit cariera politică pe fotografii alături de Putin, va trebui să-i aștearnă propriul partid la picioare lui Plahotniuc – cel care l-a expulzat pe Rogozin și alți diplomați ruși din Moldova. Asta e – libertatea necesită sacrificii!

Încercarea președintelui Dodon de a ieși din mlaștina în care a fost împins de Plahotniuc, cu prețul sacrificării partidului, este cinică în raport cu cei din fracțiunea PSRM, dar mai ales față de susținătorii PSRM, care au votat socialiștii ca să sară „șiurșeli” din guvernarea oligarhică. După întâlnirea avută marți cu Plahotniuc și Greceanîi, Dodon și-a amintit că el nu este lider PSRM, ci președinte-mediator, sugerând că gata, el și-a îndeplinit rolul – „mai departe e treaba partidelor”. Cum s-ar zice: „s-a dat cu fundul la gard”. Adevărații lideri își demonstrează abilitățile în situații de criză. Luni, noi am văzut însă, slăbiciune și infantilism politic, îngenunchere în fața primului obstacol – o dovadă de lașitate care ne confirmă că Dodon nu a fost niciodată independent în acțiunile sale, că atunci, în Parlament, când s-a ridicat, ca o slugă, de pe scaun în fața stăpânului, când trecea Plahotniuc pe lângă el, a fost un reflex condiționat.

Iar PSRM a decis, urmare a acelei întâlniri, să convoace Consiliul Republican. Nici nu mai contează ce va decide acesta. Însuși gestul îi descalifică pe socialiști. Și nici un argument de genul „e dovadă de maturitate politică” nu va fi în măsură să amortizeze efectele acestei proaste decizii. Votanții PSRM deja trăiesc sentimentul trădării.

De partea cealaltă, Plahotniuc și PDM aproape că nu ar avea de suportat nici un prejudiciu de imagine de pe urma unei cununii politice cu PSRM – electoratul PDM oricum a votat cu batista la nas pentru această grupare politică (fie pentru anumite beneficii, fie de frică, fie inconștient…). Nu a fost un vot firesc. Prin urmare, votanții PDM nu ar simți nici o amărăciune în gură. Poate că s-ar simți prost doar trubadurii ce deservesc regimul oligarhic. La începutul acestei luni, când în spațiul public se discuta aprins despre o posibilă „alianță situativă” ACUM-PSRM, aceștia se chinuiau zeloși, în presă, să acrediteze ideea că „cel care va accepta să se alieze cu PSRM va mușca momeala întinsă de Moscova” și, prin asta, „va deschide larg ușile pentru oamenii lui Putin la Chișinău, pentru agenturile FSB, GRU și SVR”. Să vedem cum o vor întoarce dacă se va produce contopirea PDM+PSRM. Vin sau nu „tancurile” rusești în acest caz?


Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL, și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •