Sursă foto: Radio Europa Liberă

Cei care vorbesc în Republica Moldova la modul serios despre politică, instituții și proiecte sunt cuprinși la răstimpuri de o senzație acută de inadecvare, de necorespundere a acestor noțiuni cu realitatea. În acest teritoriu totul pare relativ: de la prioritățile dezbătute intens în societate și până la figurile publice care produc periodic aceleași reverberații.

Nimeni nu garantează, de exemplu, că îndărătul discuțiilor despre o viitoare coaliție parlamentară sau alegeri anticipate nu se uneltesc în aceste săptămâni, departe de ochii noștri, operațiuni economice și financiare ilegale de proporții, ca mai înainte. Așa a fost în 2010, când cu Laundromatul, așa a fost și în 2014, când cu miliardul furat. La fel ar trebui să se întâmple, din punct de vedere logic, și înaintea ciclului electoral care începe primăvara aceasta. Pentru că e puțin probabil ca jucătorii cărora în câteva rânduri le-a ieșit pasiența să-și schimbe năravurile. Aș admite chiar că, dimpotrivă, ei au prins la curaj după ce s-au asigurat că nu vor fi pedepsiți.

Nici demnitarii care ni se perindă prin fața ochilor nu par cu adevărat ceea ce pretind că ar fi. La o privire atentă se poate vedea că nici ei nu cred până la urmă în autenticitatea rolurilor care li s-au distribuit. Îi trădează incoerența și atitudinile șovăielnice.

Surâzători și plini de siguranță în perimetrul lor de confort, în birourile și studiourile lor de televiziune, ei devin mici și neajutorați când sunt, destul de rar, strâmtorați de presă sau de împrejurări nefavorabile. Așa arăta recent Pavel Filip, cel care în ultimii trei ani a fost în acte șef al Guvernului, atunci când încerca să se desprindă cu pași grăbiți de un reporter incomod care-l întreba cum s-a transformat din prim-ministru în avocat al uzinei metalurgice de la Râbnița.

Este limpede, odată ce încep să oscileze, că domnii aceștia au mandat limitat pentru zona lor oficială de responsabilitate și că, de fapt, tot timpul au nevoie de noi ordine de sus. De aceea, atunci când ne vedem nevoiți să îi numim după cum le este funcția – ministru, președinte, director – ni se pare că-i preamărim.  Nu prea li se potrivește titulatura, poate din cauza că sunt lipsiți de însemnătate.

Acesta este punctul din care în instituțiile noastre începe să se contureze o realitate paralelă, diferită de cea teoretică. Miniștrii, șefii de agenții, membrii diferitor structuri cu statut colegial și alții asemenea lor nu-și aparțin în totalitate. Învestiți prin lege cu atribuții precise (unii depun și jurăminte publice), ei se refugiază în jocuri procedurale și se ghidează în activitatea lor doar formal de fișa postului, fiind montați în principal pe îndeplinirea directivelor neoficiale care vin pe verticală, de la vârful piramidei. Dependența factorilor decizionali de un punct de comandă netransparent le creează astfel o agendă de lucru fără prea multe tangențe cu interesele statului și ale cetățenilor. Care, obstrucționați în felul acesta, aleg să-și caute un loc sub soare în alte părți ale lumii.

Luând distanță față de ceea ce ni se întâmplă, vom vedea că asistăm la o evadare colectivă în ficțiune. Ne e oarecum familiară, ea petrecându-se după vechea tradiție sovietică, în care cu toții afirmam lucruri în care puțini credeam.

În aceste condiții, eforturile societății de revenire la normalitate vor fi îndelungate și istovitoare. Granița dintre realitate și ficțiune este vagă. Sunt de nedeslușit și aliații de inamici, din cauza numeroșilor interpuși. Țintele nu rămân niciodată fixe.

E un veritabil război civil hibrid. Fără reguli, cu ambuscade la orice pas. Cu mori de vânt plasate strategic în cale pentru a ne forța să ne batem cu ele. Cu copoi dresați să ne hăituiască necontenit, să ne muște de picioare și să ne sară la gât.

Dar cea mai grea încercare pentru noi este tentația de a intra în acest joc fără orizonturi și de a accepta o logică deformată și nocivă, după care, contaminați, nu vom mai fi la fel.

Singura consolare este că pe acest petic de pământ, dislocat din trupul unei țări prin abuzuri istorice, niciodată n-a fost ușor și totul a fost dintotdeauna de azi pe mâine.

Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here