Cea mai mare greșeală pe care a făcut-o Vladimir Filat în primii ani de după preluarea guvernării a fost că a păstrat sistemul. Un sistem crescut mai mult de la sine, precum niște bălării de sub gard în primii ani de independență, subordonat oarecum în cei 8 ani de guvernare comunistă și disciplinat perfect de Plahotniuc.

Cu foarte mici excepții, după 2009, nu au plecat procurori sau judecători din sistem, poliția nu a trecut prin nicio reformă radicală, fiind condusă în continuare în același stil sovietic pe care-l avem și astăzi. Iar un stat în care justiția și structurile de forță nu funcționează, sau mai rău, funcționează după un propriu cod, adoptat pentru a le aduce doar foloase personale, nu are nicio șansă.

Până în 2009 justiția și structurile de forță se împărțeau între a servi un pic statul, a-și servi propriile interese și a-l servi pe Voronin. Din 2009, cu o tranziție care a durat cam 2-3 ani, în acest sistem s-a stricat și mai mult. A devenit sistemul Plahotniuc. Unul în care șeful le-a permis să facă absolut tot ce-și doresc până în momentul în care-i sunt atinse interesele.

În ultimii 3-4 ani am mai auzit de câte un polițist arestat pentru câteva sute de euro mită, au fost 2-3 dosare și cu implicarea unor judecători, dar au lipsit aproape cu desăvârșire condamnările unor procurori. Astăzi Procuratura Generală, cu toate subdiviziunile ei, inclusiv CNA, este un veritabil stat în stat. Dezmățul pe care l-am avut în ultimii ani în Republica Moldova pornește anume de acolo. Acei oameni au uitat să-și mai facă datoria. Sau au înlocuit națiunea de „datorie” cu sensul de a-și sluji patria în una cu totul alt înțeles: a-mi servi propriile interese, ale grupului din care fac parte și pe cele ale lui Plahotniuc.

Cam la fel funcționează și justiția, iar poliția nu e nici ea foarte departe, chiar dacă unele încercări timide de reforme din 2011-2014 au făcut ca situația să nu fie chiar atât de gravă acolo.

Reforme radicale

Anul 2003. Georgia era considerată a doua cea mai coruptă țară din CSI. Încrederea în poliție ajunsese să coboare până la 5%. Încrederea în justiție se învârtea pe la 10%.

La sfârșit de 2004, după o „Revoluție a Trandafirilor”, manifestată printr-o perioadă destul de lungă de proteste pașnice care au dus la schimbarea puterii și care e pe undeva asemănătoare cu ce s-a întâmplat în ultimii 4 ani în Republica Moldova, președinte devine Mihail Saakașvili.

Prima reformă radicală a vizat poliția, instituția în care georgienii aveau cea mai puțină încredere. Iar aici chiar a fost vorba de o reformă absolut radicală, în condițiile în care peste noapte toți cei 15 mii de polițiști din sistem au fost concediați. Imediat au fost supuși unui proces de evaluare, pe care în marea lor majoritate l-au picat. Sistemul a fost completat cu oameni tineri, proaspeți absolvenți ai facultăților de drept, salariile au fost mărite consistent, organizarea poliției a trecut prin schimbară radicale.

În 2011, la 6 ani de la reformă, încrederea în polița georgiană ajunsese la 87%, depășind în premieră biserica – instituția care s-a aflat întotdeauna pe primul loc.

Chiar dacă nu atât de radicale, schimbări dure au fost făcute și în justiție, acolo unde peste 60% din judecători și procurori au fost eliminați din sistem în primii ani.

O groapă cu șerpi

O fi evadând Plahotniuc ca ultimul laș vineri noapte, fără a figura în nicio bază de date a poliției de frontieră, dar chiar și așa, sistemul său este astăzi mai viu și mai periculos ca niciodată, în încercarea-i de a supraviețui.

Dacă cineva se poate gândi măcar pe o clipă că poate prelua acest sistem, schimbând doar câțiva șefi și gestionându-l ulterior în interes propriu, să se uite la Vladimir Filat și unde a ajuns statul astăzi. Pentru că Filat s-a amăgit și el câțiva ani cu acest gând.

Aici este nevoie de schimbări radicale, pe model georgian. Iar totul trebuie să înceapă de la Procuratură, acolo unde s-a creat o adevărată groapă cu șerpi veninoși. Unde nu se mai ține cont de niciun fel de regulă. Judecătorii au ajuns niște complici tăcuți ai procurorilor, care de cele mai multe ori nu fac nimic altceva decât să semneze și să dea citirii ulterior sentințele puse pe masă de procurori, fără a interveni cu măcar o virgulă.

Poliția nu se rezumă nici ea la Cavcaliuc sau Pînzari. Pentru că nu cei doi au gazat niște bătrânele nevinovate la Orhei, nu cei doi au luat pe sus niște oameni absolut inofensivi din fața monumentului lui Ștefan cel Mare, nu cei doi se comportă bădărănește în spații publice, nu sunt în stare să comunice cu cetățenii sau au transformat poliția rutieră într-o afacere bănoasă. Poliția e un sistem în care pe lângă șefi noi, e nevoie de schimbare cardinală de mentalități. Ori fără multe concedieri, de la primul sectorist și până la cel mai important șef, așa ceva nu este posibil.

În ultimele 48 de ore noi am avut deja două prime exemple extrem de îngrijorătoare. Primul a avut loc sâmbătă, când acei indivizi de la Curtea Constituțională care mai nu au stârnit un război în societate prin deciziile lor criminale, după o săptămână pur și simplu și le-au anulat. Că așa a fost „starea de fapt”. Nu a urmat nicio demisie și niciun dosar pe numele lor. Ba mai mult chiar, unii au „salutat” gestul.

Iar ieri, iarăși am văzut sistemul în toată-i splendoare putredă, când lui Usatîi i-au fost anulate toate mandatele de arest de către aceiași procurori care-l dăduseră anterior în căutare internațională.

Plahotniuc e aici. Chiar dacă fizic stă în Geneva sau Miami, spiritul său e viu. Sistemul său e la fel de puternic și hotărât să nu cedeze. Deocamdată acționează mai mult pe pilot automat, deși sunt convins că și creatorul său, micul dictator eșuat, are încă butoane puternice. Că va funcționa în continuare la fel sau că-și va identifica un nou Plahotniuc, nici măcar nu contează. Pentru că rămâne la fel de periculos.

2009-2019 ne-a demonstrat atât de clar acest lucru.

Alex Cozer

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
control_parental_starnet

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here