Demiterea și forțarea demisiei unor personaje toxice de la Chișinău sunt de bun augur. Însă nu Plahotniuc a creat sistemul din Moldova, ci mai degrabă sistemul s-a pliat pe nevoile lui Plahotniuc și ale loialilor săi, fără să opună o minimă rezistență. Marea provocare pentru guvernul Maiei Sandu vor fi numirile în funcții-cheie din sistemul de justiție, poliție, agenții guvernamentale sau întreprinderi de stat.  

Raportul Kroll publicat recent, din păcate fără lista beneficiarilor finali, indică doar ceea ce se bănuia de mult la Chișinău.  Devalizarea sistemului bancar și dispariția unor sume imense de bani nu s-ar fi putut întâmpla dacă în Republica Moldova instituțiile de stat ar fi fost cât de cât funcționale.

Din contră, Kroll indică că falimentarea celor trei instituții bancare a fost una facilitată de un stat disfuncțional, în care la patru ani de la cel mai mare furt din sistemul bancar din Europa (raportat la Produsul Intern Brut al țării), sumele de bani nu numai că nu s-au recuperat, ci fostul guvern democrat a transformat “creditele de urgență” acordate băncilor în datorie publică, adică le-a pus în cârca cetățenilor.  S-ar putea zice că Moldova experimentează un stat “de drept” mai special, care nu încearcă să tragă la răspundere hoții, ci transferă pierderile pe spezele cetățenilor.

Pentru cine își aduce aminte, acum mai bine de două decenii, în România a avut loc o schemă similară. Bancorex, fosta Bancă Română pentru Comerț Exterior din perioada comunistă și principala instituție bancară a țării, a fost devalizată și a devenit principală sursă de finanțare a oligarhilor români de la începutul tranziției post-comuniste. Coincidență sau nu, pierderea rămasă în urma Bancorex a fost tot de aproximativ 1 miliard de euro, iar jaful băncii a fost transformat tot în datorie publică, plătită de cetățenii români.

Frauda a fost similară cu ce s-a întâmplat în Moldova. Credite acordate preferențial, pe ochi frumoși și la presiune politică, fără garanții. Credite ce nu au fost rambursate niciodată, iar într-un final banca a fost falimentată. Era perioada ”haiduciei” de tranziție în România, în care se puteau da astfel de tunuri bancare, precum și scheme financiare piramidale care au lăsat fără economii sute de mii de familii – totul pe fondul unei inflații galopante și prețuri ridicate.

Însă ceea ce trebuie învățat din devalizarea Bancorexului este că în România aproape nimeni nu a plătit.  Nici cei care au jefuit banca, nici cei care i-au ajutat din partea statului român.  Niciunul dintre cei care au profitat de pe urma băncii nu a fost tras la răspundere,  deși schemele folosite pentru fraudarea băncii nu au implicat conexiuni complicate, fiind de fapt cele mai simple metode de jaf. Digi24, unul din posturile TV de urmărit în România, concluziona amar: „replica în miniatură a turnului Eiffel, hotelurile Dallas și Texas sau herghelia de la Slobozia reprezintă, economic, simbolul eșecului celei mai mari bănci din România comunistă, Bancorex”.

Cele câteva exemple sunt doar câteva dintre enormitățile finanțate de Bancorex, pentru „fericirea și plăcerile” unor oligarhi locali, iar ulterior au fost plătite de fiecare cetățean român. Moldova nu își permite în 2019 erori similare. Ce s-a finanțat din „furtul miliardului” trebuie anchetat cât mai repede într-o manieră transparentă. Investigația a fost blocată deja de prea mult timp.

Ce s-a întâmplat în România? Instituțiile de justiție din anii 2000 nu funcționau, fiind folosite pentru a crea dosare adversarilor politici.  Au devenit anecdotice celebrele discuțiile din sediul Partidului Social Democrat în care se discuta cine să fie anchetat și cine nu. Opoziția politică trebuia redusă la tăcere. Justiția se făcea la sediul de partid, iar partidul domina fiecare instituție.  Sună cunoscut?  Predecesorul DNA-ului românesc a fost o instituție controlată politic, dar reformată din fericire odată cu apropierea integrării în UE.

Ceea ce se întâmpla în Moldova în ultima lună este probabil cea mai bună perioadă a Chișinăului din ultimii mulți ani.  Încet, reînvie încrederea dintre politicieni și cetățeni. Eșafodajul clientelar construit de Vladimir Plahotiuc se prăbușește rapid, iar relația dintre Chișinău și partenerii europeni și americani se ameliorează vizibil. Marea provocare pentru guvernul Maiei Sandu este însă ce va pune în loc. Din interiorul instituțiilor capturate, în special din sistemul judiciar și poliție, foarte rar a existat vreo revoltă față de dezastrul de la Chișinău. Majoritatea au fost chiar mulțumiți de statutul pe care-l aveau.

Din cei 660 procurori cărora Maia Sandu le scria recent, câți dintre ei s-au revoltat și au inițiat proteste în ultimii ani? Câți magistrați s-au arătat dispuși să-și vulnerabilizeze cariera? Foarte puțini din păcate, iar decizii precum anularea alegerilor de la Chișinău sau deciziile recente ale Curții Constituționale vor rămâne probabil ca material de analiză pentru anii următori la capitolul „cum influența politică sugrumă statul de drept”.

Totuși, nu Plahotniuc a creat sistemul din Moldova, ci mai degrabă sistemul s-a pliat pe nevoile lui Plahotniuc și loialilor săi.  Plahotniuc nu a inventat nimic: nici măcar nu a a avut nevoie să impună mulți oameni noi în poziții cheie, ci i-a cumpărat pe cei aflați deja în sistem în acele poziții sau i-a promovat. Sistemul nu a opus nici măcar o minimă rezistență.

Acum zece ani, unul din cei mai cunoscuți oligarhi români ai perioadei de tranziție, Sorin Ovidiu Vântu, răspundea zeflemitor într-o discuție cu un jurnalist. ” Avem un stat slab și niște moguli puternici” puncta jurnalistul Cătălin Tolontan, iar replica lui SOV nu s-a lăsat așteptată:  „Întăriți-vă statul!”. Statul vostru, al cetățenilor normali, nu al lor, al celor care profitaseră la maxim de instituțiile slabe și ineficiente.

În ultimii 10-15 ani, statul român s-a consolidat, iar Sorin Ovidiu Vântu și-a petrecut mare parte din această perioadă în spatele gratiilor. În 2018, era condamnat din nou, în al cincilea dosar, la 10 ani și 6 luni de închisoare. 

Proba de turnesol a guvernului Maia Sandu vor fi numirile și modul de organizare al concursurilor prin care pozițiile cheie din sistemul judiciar, poliție, Curtea de Conturi, Consiliul Audovizualului sau Consililul Concurenței vor fi ocupate. De asemenea, este interesant de văzut cine va ajunge la butoane în întreprinderile de stat, puternic căpușate în ultimii ani și aflate practic în faliment, dar care au alimentat clientela politică în ultimii ani cu sume enorme.  Recenta propunere de modificare a legii întreprinderilor de stat este binevenită, dar insuficientă.

Jumătățile de măsură vor fi greu tolerate de o Moldova care a avut mult prea multă răbdare cu o clasă politică disfuncțională și care a promis de mult prea multe ori integrarea europeană.  Societatea civilă și mișcările civice din Moldova au crescut enorm în ultimii ani, iar presiunea pe care o vor pune pe actualul Guvern și Parlament va fi una benefică. 

Publicarea raportului Kroll, demiterea sau forțarea demisiei a multor personaje toxice de la Chișinău, modificările legislative recente sunt semnale pozitive, dar ceea ce va conta este cum acești oameni vor fi înlocuiți. Și în special de către cine.

Suportul foarte puternic pe care guvernul Maiei Sandu îl are în acest moment (și pe bună dreptate) îi oferă pârghiile necesare să miște lucrurile accelerat. Telenovela demiterii lui Harunjen nu ajută însă la câștigarea încrederii. Sistemul judiciar moldovenesc și-a dovedit limitele și ineficiența de prea multe ori. Fundamentul unor instituții funcționale poate fi asigurat doar prin numiri sau concursuri de selecție „pe bune”, fără a prelua din metehnele vechiului regim. A-i schimbă pe „ai lor” cu „ai noștri” nu va asigura o schimbare pe termen lung.

Progresele din Moldova sunt vizibile, însă curățarea și recâștigarea încrederii într-un sistem care a fost complet disfuncțional în ultimii ani va presupune o perioadă lungă de timp.  Numirile de acum în poziții cheie vor cântări decisiv.


Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL, și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here