Republica Moldova este principalul partener strategic al României și cel mai important recipient al ajutorului financiar pe care Bucureștiul în acordă unui alt stat. Mai mult de 70% dintre români susțin unirea României cu Republica Moldova, dar foarte puțini au călătorit după 1991 în Republica Moldova. În ciuda acestor realități, Republica Moldova rămâne o mare necunoscută în România. Ultima criza politică de la Chișinău a scos din nou în evidență limitele expertizei românești din dreapta Prutului cu privire la realitățile politice și sociale din Republica Moldova. Spațiul public din România a fost invadat fie de opiniile experților plătiți din buzunarul lui Plahtoniuc sau de cele ale specialiștilor în orice domeniu al relațiilor internaționale. Ambele tabere au plasat-o pe Maia Sandu pe ”tancul rusesc” care tocmai a ocupat guvernul de la Chișinău. Cei care au încercat să explice că ”monstruoasa coaliție” ACUM-PSRM era unica cale de salvare atât a taberei pro-europene cât și a celei pro-ruse, dar și pentru eliberarea Republicii Moldova din captivitatea creată de sistemul construit de oligarhul Plahotniuc, au fost acuzați de partizanat pro-rus sau de lipsa unei cunoașteri reale a modului în care Rusia operează în Republica Moldova.

Dacă în ceea ce privește ”expertiza” finanțată de Plahtoniuc chestiunea este clară, cum se explică însă faptul că în România aproape tot ce se întâmplă în Republica Moldova este explicat pornește de la premiza exclusivă a ”mâinii Moscovei”?

În România nu există programe de studii sau proiecte academice dedicate spațiului ex-sovietic. Programele de masterat desfășurate în universitățile românești abordează teme exhaustive ca relații internațonale, studii europene sau de securitate. Acestea includ cel mult 1-2 cursuri dedicate spațiului ex-sovietic (în totalitate și nu doar Republica Moldova). Academia Română, fie are proiecte subfinanțate și incipiente dedicate R. Moldova, fie este reprezentată în spațiul public de voci naționaliste care agită un discurs exclusiv istoric. Așa s-a ajuns la situațiile în care absolvenți ai facultăților de fizică sau matematică, ”conectați la sistem” sau ”cu relații” au ajuns să gestioneze relația cu R. Moldova din ipostaze diverse (ong-iști, consilieri de miniștri în ambele state, ”konsultanți” ai oligarhilor, jurnaliști). Tot așa s-a ajuns și la momente în care studenți ai unor universități cu prestigiu în România spun că Bucureștiul nu ar trebui să aibă o opinie cu privire la oportunitatea semnăriii Memorandumului Kozak pentru că R. Moldova este stat independent și suveran.

Instituțiile centrale care gestionează relația cu R. Moldova au deficit de personal, situație explicată prin faptul că este un domeniu de nișă care nu oferă perspective de carieră, dar și pentru că expertiza reală se lovește brutal de decizii politice care o desconsideră. Aceeași expertiză se află și într-o confruntare inegală și tăcută cu rețelele de corupție sau clientelare trans-Prut.

Modul deficitar de reglementare a proiectelor dedicate R. Moldova este un alt factor care explică situația. Proiectele pe baza cărora sunt acordate granturi pentru Republica Moldova sunt evaluate strict tehnic, pentru că legislația românească conține doar mențiuni în acest sens. Așa s-a ajuns la situația în care statul român a finanțat portaluri (deschide.md) sau ziare (Timpul) care sub pretextul că luptă împotriva războiului informațional al Rusiei în Republica Moldova au publicat propagandă pro regimul oligarhic al lui Plahotniuc. Trebuie menționat și faptul că aceleași persoane sau organizații implementează proiecte dedicate R. Moldova încă de la primele call-uri lansate în perioada guvernului condus de Adrian Năstase.

Factorii psihologici explică de asemenea problema. Pentru majoritatea românilor, Republica Moldova este un spațiu rusesc, ”gri”, necunoscut al rakeților ruși, un teren ocupat de tancurile și cultura Moscovei. Un loc, care nu este destinație turistică și care a fost vizitat doar de foarte puțini români după 1991. Publicul românesc păstrează memoria istorică a ”agresorului rus” și a fost educat masiv în spirit pro-occidental. Motiv pentru care R. Moldova nu este interesantă nici măcar pentru o călătorie scurtă care să îi reamintească de România anterioară întegrării în UE. Factorii psihologici explică și decuplarea R. Moldova de mentalitatea specifică spațiului ex-sovietic și tentativele de a explica ,exclusiv din perspectiva gândirii occidentale, realitățile politice și sociale moldovenești.

Aceeași factori psihologici stau și la baza preferinței studenților români pentru călătorii de studii în spațiul euro-atlantic. Deși, între România și Republica Moldova există un acord bilateral care oferă posibilitatea unor experiențe academice în statul vecin, acesta nu este deloc exploatat.

Agenda și finanțarea mass-media din România sunt alte elemente ale deficitului de cunoaștere a R. Moldova. Presa din România nu a cultivat niciodată interesul publicului pentru Republica Moldova. Chișinăul a ajuns în grilele de știri de la București doar cu prilejul alegerilor sau al protestelor. Absența unor finanțări și donații independente de interese politice a făcut ca o parte din presa românească să primească cu ușurință finanțări cu proveniență dubioasă din Republica Moldova. La fel și goana după subiecte ”explozive”, ”exclusive” sau ”accesări” a făcut ca Republica Moldova să apară în presa românească ca un subiect al ”exotismului” rusesc sau ex-sovietic. La acestea se adaugă și tendința de a focusa subiectele aproape exclusiv pe agenda internă din România.

R. Moldova este o necunoscută în România, inclusiv în mediile politice. Pentru partidele de la București este greu să găsească experți, care au o cunoaștere nemijlocită a spațiului estic. În plus, legislația are numeroase limitări în ceea ce privește asigurarea unei remunerații decente pentru consilierii deputaților și senatorilor. Dacă un parlamentar dorește să angajeze un consilier care să se ocupe strict de R. Moldova, acesta va trebuie să renunțe la un expert care își dedică activitățile agenda interne a României. Așa se ajunge la situația în care tribuna parlamentului este invadată de discursuri naționaliste sterile și reacțiile forțelor politice de la București cu privire la chestiuni vitale pentru Republica Moldova lipsesc sau conțin erori grave.

Ileana Racheru este doctor în știinte politice, Universitatea din București și expert în spațiul ex-sovietic.


Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL, și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
control_parental_starnet

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here