În Moldova, dacă te apuci să trăiești fiecare nedreptate, îți crapă inima. În cel mai bun caz, afighești! Accept să fiu blamat pentru acest cuvânt pe care cititorii de peste Prut nu-l vor înțelege. Aflăm azi că Procuratura Generală nu a găsit temei pentru pornirea urmăririi penale pentru uzurparea puterii de stat. Cică „nu există fapta infracţiunii”.

Probabil, cei care au emis acest „verdict” consideră că este normal ca în țară să funcționeze concomitent două guverne și doi premieri, așa cum s-a întâmplat la noi în perioada 8-14 iunie 2019. Procuratura Generală consideră că nu s-a întâmplat nimic nenormal atunci când Curtea Constituțională l-a suspendat, la 9 iunie 2019, pe Igor Dodon, iar Pavel Filip, care nu mai era prim-ministru, a semnat, cică în calitate de „președinte interimar”, decrete de dizolvare a Parlamentului legal constituit și a stabilit, pentru 6 septembrie, alegeri parlamentare anticipate. Din punctul de vedere al Procuraturii Generale, asta nu se numește nici uzurparea puterii de stat, nici tentativă de lovitură de stat. Cu alte cuvinte, dacă vreun individ mai vrea să emită decrete de dizolvare a Parlamentului și să stabilească data alegerilor parlamentare anticipate când vrea mușciul lui – Welcome to Moldova! Aici asta nu se consideră infracțiune. Nu se consideră uzurpare a puterii nici abuzurile la care s-au dedat judecătorii Curții Constituționale în perioada 7-15 iunie 2019, care au emis hotărâri (pe care și le-au anulat după ce krîșa politică a căzut – când Plahotniuc a fugit din Moldova) care să mascheze juridic lovitura de stat. Procuratura ne-a sugerat azi că ceea ce s-a întâmplat este normal.

Ceea ce se întâmplă astăzi în această țară este mai grav decât o încercare a Procuraturii de a-i proteja pe cei care, în iunie, au încercat să-și mențină abuziv puterea. Asta se numește complicitate cu uzurpatorii și e trist că după 40 de zile de la preluarea de facto și de jure a puterii de către nouă guvernare, puterea în Moldova rămâne uzurpată, iar uzurpatorilor li se permite să ne enerveze până la infarct.

Eu nu înțeleg ce se întâmplă în Moldova! Eu nu înțeleg de ce partidele ai căror lideri răcneau ieri: „Noi nu suntem ca ei – suntem opusul lor!”, au început să adăpostească baroni locali care au deservit odiosul regim al lui Plahotniuc (după ce au dansat anterior cu PCRM, AMN, PL și PLDM). Dovezi în acest sens am prezentat ieri pe Facebook, iar până astăzi mi-au mai venit, în privat, zeci de confirmări că ex-baronașii PD se chinuie să sară în barca PAS, PPDA și PSRM.

Eu nu înțeleg ce fel de stat e acesta – un stat în spațiul aerian al căruia face fiecare ce-i tună prin cap. Aeroportul țării (obiectiv strategic concesionat) a fost folosit de hoți, pentru evadare, în ziua capitulării fostului regim… Avioane private, comandate de hoți, au aterizat și au decolat de pe acest aeroport fără ca vreo instituție a statului să miște un pai. La mai bine de o lună (la 19 iulie) de când avem miniștri noi la Interne și la Apărare, un avionaș dispare de pe radare între Telenești și Orhei, iar astăzi 25 iulie, autoritățile nu ne pot oferi un răspuns clar la întrebările: Unde este avionul? Cine era în el? Ce s-a întâmplat cu el?.. Într-un stat normal, armata și poliția l-ar fi căutat și în vizuina ursului. La noi – liniște și pace. Hai că poate-om uita… Mare treabă – un avion mic dispărut de pe radare deasupra Orheiului. Ce, ăsta-i motiv de îngrijorare?

Eu sunt un norocos. Sunt un norocos că am această platformă care îmi permite „să mă răcoresc” odată în săptămână – să tun și să trăsnesc cât de tare pot. Altfel mi-ar crăpa inima.

Săptămâna trecută am participat la o emisiune cu Iurie Leancă la JurnalTV. O emisiune la care am vorbit, evident, despre miliardul furat. Mai exact, despre garanțiile bancare oferite de guvernul Leancă în 2014 – garanții oferite printr-o hotărâre secretizată, aprobată prin asumarea răspunderii guvernului (o procedură netradițională). De atunci mă frământ și caut răspuns la întrebarea domnului Leancă: Ce soluții mai bune existau atunci?

Eu nu sunt economist, nu am fost nici „simplu prim-ministru”, dar după emisiune am încercat încă odată să pun lucrurile cap la cap și să discut cu oameni care au analizat din fir a păr acele mișcări. Inclusiv am discutat cu reprezentanți ai instituțiilor financiare internaționale cu care Iurie Leancă a spus că s-a consultat înainte să comită ceea ce a comis. Am stat câteva nopți și i-am analizat profilul (postările) lui Iurie Leancă pe Facebook – postări de acum câțiva ani. Hai să le luăm pe rând și să ne lămurim:

La emisiune, Iurie Leancă a venit cu un raport „pregătit de către o misiune mixtă a FMI și BM” în februarie-iunie 2014 care, spune Iurie Leancă, confirmă că decizia sa de a acorda acele garanții a fost una judicioasă. Vă reamintesc că, datorită acelor garanții, oferite de guvernul Leancă (și Gaburici), ulterior, în septembrie 2016, guvernul Filip ne-a pus miliardul furat pe spatele nostru, al cetățenilor, urmând să-l restituim, cu tot cu dobânzi, în vreo 24 de ani.

În cadrul emisiunii, la fel ca în postarea sa de pe Facebook din 10 iunie 2017, Leancă a insistat că a „semnat garanția doar după consultarea/recomandarea instituțiilor financiare internaționale: Banca Mondială și FMI”. A urmat reacția moderatorului emisiunii, Val Butnaru:

  • Dar cum explicați Dvs că imediat după declarația aceasta a Dvs a urmat o reacție a FMI, care a spus că nu are nicio treabă cu decizia Dvs de a acorda garanțiile bancare?
  • Iurie Leancă: Nu a FMI. A fost o declarație a BM. Eu după asta m-am văzut cu cei de la BM și am decis împreună să nu mai…

Eu nu o să mă apuc acum să arăt cu degetul spre vreun mincinos. O să menționez doar că la 16 iunie 2017 (BM a reacționat pe data de 14 iunie), adică la 6 zile după postarea lui Leancă, FMI a publicat acest comunicat în care, între altele, menționează: „Totuși, Guvernul a decis să acționeze în alt mod și nu a urmat recomandările FMI”. Deci, nu doar BM și-a declinat implicarea, așa cum susține fostul premier.

Mai departe, nefiind economist, nici ex-premier, am căutat soluții la dilema lui Leancă din 2014 – cum să salveze sistemul bancar?

  • Iurie Leancă: Eu trei luni am încercat, cu domnul Arapu (ex-ministrul Finanțelor) în special, pentru că nu aveam cu cine altcineva să mă sfătuiesc și în care să am încredere, să găsim tot felul de soluții… (…) Deci, credeți-mă, că până a lua decizia respectivă, am întors-o și pe stânga, și pe dreapta, și pe dos și în toate felurile…
  • Și cum dracu’ ați ajuns să luați cea mai proastă decizie pentru cetățeni?
  • Iurie Leancă: D-nu’ Călugăreanu, dar ați auzit vreo dată de soluții mai bune? Iată spuneți-mi, Dvs dacă pricepeți ceva în sistemul ăsta…

Nu, eu nu pricep nimic în sistemul acesta, de aceea, de o săptămână, încerc să aflu ce sfaturi a primit Iurie Leancă din partea instituțiilor financiare internaționale și să înțeleg dacă erau sau nu mai bune acele sfaturi. Și am aflat. Am depistat următoarele bucăți de puzzle:

Acel raport de evaluare a sectorului financiar, invocat de Iurie Leancă, există cu adevărat. El poate fi găsit AICI. Numai că în el nu apare recomandarea privind acordarea creditului de urgență în modul în care au făcut-o autoritățile. În contrast cu modul în care a acționat Guvernul, organizațiile financiare internaționale au recomandat autorităților moldovene prudență maximă, iar dacă totuși se vor hotărî să salveze deponenții Băncii de Economii devalizate (deponenții – și nu toți de-a valma, pentru că erau și conturi ale persoanelor juridice acolo, precum și depuneri ale altor bănci) să stabilească cine își recuperează depozitele în mod prioritar (persoanele fizice și în ce consecutivitate exact) și cine NU trebuie să primească nimic (de exemplu: plasamentele făcute (inexplicabil într-o BEM care se prăbușea) de alte bănci la BEM în ajunul emiterii garanției bancare de către Guvern).

Mai mulți experți și jurnaliști din Republica Moldova se chinuie de ani buni să afle oficial cum au fost folosite cele 9,5 miliarde de lei (garanția Guvernului Leancă) – așa, descifrat, pe înțelesul tuturor. Nu a reușit nimeni până acum să obțină oficial o astfel de informație de la autoritățile statului. Neoficial, știm că banii au plecat nu la deponenți persoane fizice (adică nu la oameni), ci în primul rând la „alte categorii de clienți” cum ar fi bănci, fonduri de investiții, etc. Iată de ce FMI a menționat în comunicatul său din 16 iunie 2017 că „Guvernul a decis să acționeze în alt mod și nu a urmat recomandările FMI”. Și iată de ce a fost nevoie de a doua garanție bancară, de data aceasta oferită de guvernul Gaburici – de 5,3 miliarde de lei. Abia acești bani ar fi fost folosiți pentru acoperirea depozitelor persoanelor fizice.

După o săptămână de căutări, eu cred în analiza experților economici care spun că prin scoaterea celor peste 14 miliarde de lei din visteria BNM a fost deformată piața valutară, iar cu acești bani, cele trei bănci devalizate au făcut, în perioada ianuarie-aprilie 2015, alte 800 de milioane de lei prin „scuturatul saltelelor” populației care a căzut pradă panicii.

În această săptămână am încercat să aflu, în paralel, cum a ajuns compania „Kroll” să investigheze furtul miliardului din Moldova…

Iurie Leancă: – Încă odată, pun mâna pe inimă și vă spun că eu am chemat compania „Kroll”. Și toată lumea știe. Și haideți vă rog să nu mai contestăm chestii de genul ăsta”, a spus Iurie Leancă la emisiune.

Eu nu știu cine își merită laurii pentru investigația Kroll. Dar eu știu sigur că FMI a cerut insistent autorităților moldovene ca frauda bancară să fie investigată din exterior. Și nu de oricare companie. Nu m-aș mira dacă și numele companiei Kroll le-a fost sugerat autorităților tot de FMI. La acea vreme, în Moldova, nu se știa de această companie.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here