Foto: dw.com

L-am văzut ieri pe deputatul Octavin Țîcu dezlănțuit la adresa felului în care decurg lucrurile în coaliția de guvernare. El a criticat cam totul ce ține de această construcție politică, de la felul în care a fost creată alianța, la modalitatea în care s-ar fi partajat anumite funcții și încheind cu noul acord ce urmează a fi semnat între PSRM și ACUM până la sfârșitul lunii august.

Mai spunea Țîcu că „tot mai puțini deputați” ACUM sunt în coaliție și că alianța cu PSRM este „nocivă”.

Este prima ieșire atât de vehementă a unui membru al majorității parlamentare împotriva existenței, mai ales pe termen mediu și lung, a coaliției atât de neordinare între PSRM și ACUM. E adevărat că vine de la cel mai „rebel” membru al acestei majorități, și nu surprinde prea tare, dar ar putea declanșa niște tendințe care pot afecta serios guvernarea.

Început promițător, continuare cu sincope

Apariția acestei coaliții în prelungirile prelungirilor, cam în minutul 90 + 7, a stârnit la fel de multă emulație ca un gol victorios marcat în aceleași condiții într-un meci important de fotbal, dar doar de la începutul sezonului, într-un campionat greu și lung.

În primele zile și chiar săptămâni după apariția sa, au existat multe voci care au insistat pe o durată cât mai îndelungată a coaliției, pentru a „dezoligarhiza” cu adevărat statul sau chiar a „consolida” o societatea atât de divizată pe criterii politice. Am fost și eu printre susținătorii acestei idei, pe care chiar am avut ocazia să o discut atât cu Igor Dodon cât și cu Maia Sandu în primele săptămâni de guvernare nouă.

Doar că după emulația succesului de la început de campionat, au venit alte meciuri, cu rezultate mult mai puțin convingătoare, iar unele de-a dreptul dezamăgitoare.

Tărăgănarea schimbărilor la Procuratura Generală, simulacrele de la „concursurile” pentru Curtea Constituțională și CNA și promovarea acolo a unor oameni loiali regimului Plahotniuc, o serie lungă de acțiuni sau inacțiuni inexplicabile din partea unor exponenți ai guvernării, au trezit multă nedumerire, frustrare și nemulțumire.

În aceste condiții, mie îmi apare tot mai des întrebarea dacă această coaliție trebuie să fie menținută chiar cu orice preț. Așa cum, spre exemplu, încercau unii să ne convingă în primii ani de AIE, că ar trebui să le tolerăm totul. Cu ce s-a încheiat acea aventură vedem astăzi și îi suportăm și acum consecințele-i incomensurabile.

Iar când văd reacțiile infantile ale unor exponenți ai blocului ACUM care au greșit grav și au fost criticați pentru derapajele lor, parcă îmi apare și mai mult tabloul anului 2010, când AIE-iști se considerau și erau și tratați de cei mai mulți precum niște fecioare intangibile.

O conjunctură care-i favorizează pe socialiști

La toamnă vom avea și un scrutin electoral care, în actuala conjunctură, îi favorizează clar pe socialiști. În primul rând, pentru că sunt un partid sistem, care va atrage mult mai ușor toată nomenclatura PD-istă aflată în căutare disperată a unui nou acoperiș după ce a fost părăsită de Plahotniuc. Și în al doilea, în special în perspectiva alegerilor din Chișinău, pentru că această renunțare la retorica geopolitică s-ar putea dovedi câștigătoare pentru ei.

Electoratul de dreapta este unul mai pretențios decât cel de stânga și mult mai dificil de mobilizat. Victoriile lui Chirtoacă din ultimii 12 ani s-au datorat aproape exclusiv mobilizării pe criterii geopolitice. Că doar nu l-ar putea bănui cineva de prea mult profesionalism pe actualul lider PL.

Și succesul lui Andrei Năstase, anul trecut, a fost asigurat de o mare doză de geopolitică, dublată de lupta împotriva mafiei lui Plahotniuc. Astăzi, fiind în coaliție cu PSRM și renunțând la retorica geopolitică, cu Plahotniuc plecat, ACUM-ul a pierdut practic cele mai importante atuuri ale sale.

De felul în care vor arăta rezultatele alegerilor din octombrie se leagă și viitorul acestei coaliții. Dacă ele vor arăta un echilibru între ACUM și PSRM, coaliția s-ar mai putea menține o perioadă, dacă însă socialiștii vor câștiga detașat, atunci sunt șanse foarte mari ca în 2020 să avem alegeri parlamentare anticipate și prezidențiale simultan.

Mai multă transparență

Nu știu cum va arăta acordul pe care-l pregătesc PSRM și ACUM, dar nu ar fi rău ca el să fie publicat înainte de a fi semnat. Parcă ne-a ajuns ultima lună de „concursuri” pentru „profesioniști” și înțelegeri în spatele cortinei.

Este nevoie de mai multă transparență, iar cei din Blocul ACUM să-și amintească pentru ce au fost votați. E de înțeles obișnuința unora cu fotoliile comode, mașinile plătite din buget la scară, gărzile de corp și coloanele oficiale, dar să nu uite că ei erau cei care invocau „înțelegerea temporară” pentru dezoligarhizarea statului mult mai mult decât cei care-i îndemnau să facă un pact cu socialiștii. „Înțelegere temporară” care urma să cadă atunci când se treceau anumite „linii roșii”.

Sigur, să „dezoligarhizezi” țara în doar câteva luni este imposibil. Să realizezi anumite reforme care să se simtă și în buzunarul cetățenilor este nevoie de ani. Aceste realizări pot fi posibile. Doar dacă toate componentele unei coaliții de guvernare sunt sincere și trag în aceeași direcție. Dacă unii încearcă doar să mimeze schimbarea și, de fapt, să preia sistemul, atunci trebuie pus piciorul în prag.

Să fiu înțeles corect. Îmi doresc ca această coaliție să dureze cât mai mult. Poate și 4 ani. Dar doar pe niște principii sănătoase. Să mergi la orice compromis doar pentru a o păstra este extrem de periculos. Iar ce s-a întâmplat în ultimele 2 săptămâni este mai mult decât grăitor în acest sens.

Așa că mare atenție la acord. Poate totuși îl arătați și celor care v-au votat și susținut, înainte de a-i pune, din nou, în fața faptului împlinit…

Alex Cozer

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here