Luna de miere a guvernului Maia Sandu a trecut. Planurile utopice de replicare a DNA-ului românesc la Chișinău sau de numire a  Laurei Codruța Kovesi ca procuror general s-au făcut țăndări în aritmetica parlamentară reieșită din alegeri. Cea în care blocul ACUM controlează mai puțin de un sfert din Parlament, iar „colegii’ de la PSRM continuă să mimeze transparența și reforma statului.

Combinația de naivitate politică (firească, de alfel), încercările din ce în ce mai clare de discreditare a guvernării și criticile din toate părțile (inclusiv dinspre „prietenii” de la București) vor fi decontate de ACUM și Maia Sandu, nu de Partidul Socialist. Maia Sandu rămâne însă cea mai bună șansă de a împinge Moldova din gaura în care se află, dar este dificil să ceri din nou răbdare unor cetățeni care au avut deja prea multă răbdare cu guvernările de până acum.

Sunt aproape două luni de când Maia Sandu și-a asumat conducerea Guvernului.  Cu o echipă mult, dar mult mai bună, decât cea condusă de Viorica Dăncilă la București, de exemplu, dar de la care se așteaptă “câte-n lună și-n stele”. O misiune dificilă pentru un guvern care „merge pe sârmă” în relația cu „partenerii” de la Partidul Socialist și de care depinde și majoritatea parlamentară.

Și o guvernare care a fost criticată pentru vrute și nevrute în ultimele săptămâni. Unele critici fundamentate, căci cochetarea cu foști membri PDM sau naivitatea arătată în organizarea concursurilor pentru funcțiile de top în domeniul justiției nu arată deloc bine. De fapt, subiectul Justiției rămâne cel mai sensibil, căci fără o reformare a lui și cu numiri decente în funcții cheie, e greu de crezut că se poate construi ceva sustenabil. Justiția încă rămâne domeniul cel mai rezistent la schimbare. Din păcate,  fereastra de oportunitate pentru schimbări majore imediate de la începutul mandatului a dispărut și ea și nu a fost folosită la potențialul maxim.

Cine credea că odată cu instalarea unui nou guvern, sistemul oligarhic va dispărea ca prin minune, a fost în cel mai bun caz un optimist. Extrem de optimist, chiar. Iar rezistența la schimbare în interiorul sistemului rămâne foarte mare.  Din Moldova au fugit doar exponenții regimului, unii având deja dor de întoarcere.

În rest, toți ceilalți au rămas acolo – în Justiție, ministere, în întreprinderile de stat, în administrația locală, conducând inspectorate școlare sau spitale. Și, desigur, și în partidele politice. O evaluare a performanțelor fiecărui funcționar public, șef de Consiliu de Administrație sau ale fiecărui judecător și procuror ar dura ani de zile în cel mai bun caz.  Sună paradoxal, dar schimbarea în instituții începe din interiorul lor, prin exemplul acelor oameni care și-au făcut treabă și vor să și-o facă bine în continuare. Ceea ce Guvernul trebuie să facă este să refacă încrederea dintre administrație și cetățeni. Una puternic zdruncinată.

Iar pentru refacerea încrederii este nevoie de un semnal puternic, că oamenii care merită sunt promovați, iar feblețile fostului regim își pierd funcțiile. Ceea ce guvernul Maiei Sandu a început  să facă – componența noului guvern este un asemenea semnal. Faceți o comparație între miniștrii cabinetului Sandu și cei ai Vioricăi Dăncilă. Chișinăul va câștiga probabil la 0.  Faptul că se discută din nou despre parcursul european, îmbunătățirea considerabilă a relației dintre Chișinău și Bruxelles, deblocarea asistenței financiare internaționale – toate sunt semnale de încredere.

Dar nu suficiente, căci Moldova are mai degrabă nevoie de o resetare decât de o reformă. Iar guvernul Maiei Sandu nu are nici pârghiile, nici voturile pentru a face așa ceva.  Ceea ce urmează să aflăm este câtă voință are. Voință ce depinde din păcate și de relația cu Partidul Socialist.   

Ceea ce ar avea nevoie guvernul Maiei Sandu este de mai mult realism politic. S-a discutat intens despre venirea Laurei Codruța Kovesi ca procuror general la Chișinău sau replicarea DNA-ului românesc. Ceea ce, desigur, părea utopic și acum câteva luni, pare și acum. Dacă nu Laura Codruța Kovesi, măcar un procuror european. Sună bine? Un sistem judiciar profund viciat să fie reformat de un procuror european care să nu aibă legătură cu mafia locală. Sună prea bine. Și prea utopic.  Dar așteptările au fost setate și lumea se aștepta măcar la oameni noi și intregri.

În schimb, realitatea de la Chișinău a câștigat. Numirile în pozițiile cele mai importante din sistemul judiciar sunt câștigate de magistrați de-ai locului, care au fost și în vechiul regim și care sunt priviți pe bună dreptate cu neîncredere. Urmează să confirme sau nu, dar este  totuși o mare diferență între așteptări și realitate.

Concursurile de numire a noilor șefi din Justiție au fost mai degrabă mimate. Socialiștii și democrații  au notat cu maxim candidații preferați și cu minim candidații pe care nu-i simpatizau. Fix ca niște copii supărați care-și strâng jucăriile și pleacă dacă nu le ies pasiențele. Dar le-au ieșit. Utopiei cu procurorul european i s-a interpus aritmetica parlamentară. Blocul ACUM are 24 de voturi în Parlament din 101. A treia fracțiune, după Socialiști și Democrați.

Maia Sandu și  Sergiu Litvinenco, președintele Comisiei Juridice, spuneau că și ei sunt dezamăgiți.  Partenerii de guvernare, socialiștii lui Dodon, s-au comportat fix cum se aștepta toată lumea, mai puțin blocul ACUM, se pare. Este poate nevoie de mai mult pragmatism și în relația cu Socialiștii, căci genul ăsta de naivități nu ajută.

Totuși, e ușor hilar să ceri unui guvern să scoată toate castanele din foc în nici 60 de zile. Și este incorect să-i ceri să se comporte ca și cum ar avea o largă majoritate parlamentară, economia funcționează impecabil și pe plan extern își permite orice. Nici din partea cealaltă, dinspre Guvern, nu ar strică însă mai mult realism politic și mai multe explicații privind ce vrea și ce poate face. În două luni s-au întâmplat multe lucruri bune la Chișinău, dar este greu să ceri din nou răbdare unor cetățeni care au avut deja prea multă răbdare.

Iar nevoia asta de acomodare a Partidului Socialist, pe care blocul ACUM îl tratează uneori ca pe un porțelan, nu cumva să-l ciobească, provoacă tensiuni și în interiorul blocului. E greu de crezut că în timp ce deputații ACUM votau la modul serios cele mai importante poziții din sistemul judiciar, nu resimțeau frustrare atunci când „partenerii” de guvernare dădeau note fără niciun fundament obiectiv, doar mimând transparența.

Cei care vor deconta nereușitele guvernării actuale sunt cei din blocul ACUM, nu partidul Socialist. Vinovați sau nu, actuala guvernare se identifică cu ei. Ceea ce nu ar strica să-și aducă aminte ținând cont că alegerile locale sunt aproape, iar cele prezidențiale în 2020.  Compromiterea guvernării și, în special a blocului ACUM, este și unul din obiectivele Partidului Democrat, aflat acum în repliere, și care abia așteaptă să revină sub o formă sau alta.

Dinspre București și pentru cei care citesc și presa finanțată de la București, Maia Sandu a redevenit o țintă după o perioada de liniște. Dinspre București, nu se întrevăd prea mulți prieteni la orizont, căci așa cum a demonstrat de prea multe ori, altele au fost preferințele României.

Maia Sandu rămâne însă cea mai bună șansă de a mișca lucrurile în Moldova. Nu ar strica însă să tot repete ce vrea să facă și ce poate să facă în aceste condiții. Și, desigur, să pregătească alegerile locale din timp și cu mai multă atenție la ce oameni vor fi propuși de PAS și PPDA pentru alegeri. Reciclarea oamenilor fostului regim nu poate aduce nimic bun.


Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL, și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.

Alexandru Damian lucrează în cadrul Centrului Român de Politici Europene. A fost implicat în ultimii cinci ani în proiecte privind afacerile europene, bună guvernare și democrație în România, Republica Moldova și Balcanii de Vest.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here