Poate cea mai mare problemă pentru felul în care (nu) au funcționat lucrurile în cei 28 de ani de independență moldovenească a fost situația din justiție. Felul în care a acționat acest sistem a făcut ca astăzi să avem dezechilibrul uriaș din societate, cu 3-4% din populație extrem de bogată și peste 80% la limita subzistenței, pentru care unica salvare de sărăcie a fost emigrarea. 

Lipsa de echitate socială s-a accentuat în special în ultimii 10-15 ani, perioadă în care sistemul de justiție s-a transformat într-un tentacul, poate cel mai puternic, al mafiei. Toate schemele despre care auzim astăzi, devalizarea sistemului bancar, spălările de bani, au fost posibile doar cu complicitatea totală a ceea ce la noi se numește justiție, formată din oameni care-și spun procurori sau judecători.

Republica Moldova a sucombat ca stat în ultimii 10 ani pentru că funcția de procuror general a fost principalul pot politic. Unul pentru care Plahotniuc a plătit milioane de dolari, l-a adus pe Narîșkin la Chișinău pentru a șantaja, a rupt alianțe, a făcut totul pentru a-l deține. Ce s-a întâmplat în toată această perioadă, în consecință, am scris de atâtea ori. Vedem cu toții astăzi și chiar nu mai e cazul să mă opresc asupra subiectului.

Este absolut evident că acest sistem trebuie distrus și reconstruit pe niște baze sănătoase, dacă mai vrem să dăm vreo șansă statului și cetățenilor săi. Pentru că astăzi, în ceea ce ar trebui să fie justiție, noi avem, în cea mai mare parte, oameni rupți total de realitățile țării. Ei trăiesc în case de milioane pe care în declarațiile de avere le trec ca donație, se plimbă în bolizi de lux, care valorează zeci sau sute de mii de euro și ar fi imposibil de procurat de niște oameni care-și fac cinstit meseria. Mulți dintre ei nici măcar cumpărăturile nu le mai fac la Chișinău, alegând pentru asta destinații mult mai selecte, occidentale.

Cum reformăm justiția?

De două luni, de când Plahotniuc e plecat și avem o nouă guvernare, „reforma justiției” este una dintre sintagmele cel mai des utilizate în spațiul public. Nu știu dacă acest cuvânt atât de pângărit de politicienii moldoveni, „reformă”, este cel mai potrivit într-o astfel de situație, când în mod normal ar trebui să demolezi aproape totul și să începi să reconstruiești.

Cert e că astăzi avem două viziuni de „reformă”. Una pe care am auzit-o din gura Maiei Sandu și, mai nou, a ministrului Justiției, care pare o variantă mai radicală, cu comisii de evaluare pentru întreg sistemul judecătoresc și procuratură. Comisii cu profesioniști veniți în mare parte din afară, care să evalueze averile acestor „justițiari”, activitatea lor, dosarele în care au fost implicați, și care să facă o triere serioasă a sistemului.

Doar că, este absolut evident, că o astfel de viziune, agreată de societate și singura viabilă în situația actuală, nu poate fi acceptată de unii. În primul rând de sistem, care este foarte puternic încă, și care în regimul lui Plahotniuc a fost lăsat să facă absolut tot ce-și dorește, până la a atinge interesele clanului și a liderului său.

Iar acest tip de reformă radicală, din informațiile pe care le dețin, pare să se ciocnească tot mai mult și de opoziția lui Igor Dodon. Pe care l-am văzut ieri, după un sfat cu socialiștii, anunțându-ne că PSRM-ul are propriul „concept” de reformare a justiției, pe care-l va face public în curând.

Interesant mesajul lui Dodon, venit după ce săptămâna trecută Maia Sandu și Olesea Stamate au vorbit despre proiectul la care se lucrează la Guvern. Și la care, prin intermediul acelor comisii de evaluare menționate mai sus, ar trebui să participe și experți din exterior.

Este extrem de important, primordial, ca Maia Sandu și cei din blocul ACUM, după ce au renunțat la ideea unui procuror european de dragul menținerii coaliției, să nu facă din nou cedări. Noi am văzut la ce au adus cedările făcute în 2009 și 2010.

Orice cedare făcută astăzi de ACUM, în procesul  încă neînceput de reclădire a justiției, înseamnă încă un pas în spate în lupta cu sistemul și o șansă în plus pentru crearea unui nou Plahotniuc.

Așadar, vom avea reforma justiției marca Maia Sandu sau marca Igor Dodon? Comisii de evaluare, evaluatori independenți și străini, eliminarea elementelor corupte sau „reparație cosmetică” gen CNA, cu un om nou în frunte și nicio schimbare de substanță?

Iar în cazul ăsta chiar nu ar trebui să mai fie loc de vreo cale de mijloc. De niciun fel de cedare sau compromis

Săptămânile viitoare vor fi decisive în acest sens. Inclusiv pentru existența pe mai departe a coaliției.

Alex Cozer

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here