Ultima decadă a lunii august este plină de evenimente simbolice. Ele se referă la trecut, dar țintesc în viitor, însoțite fiind de dezbateri stereotip pe marginea ocupației sau eliberării Basarabiei de-a lungul ultimilor 200 de ani, identității naționale, denumirii limbii vorbite, etc. De obicei, dezbaterile se rezumă la întrebarea: ce-i de făcut în continuare? Răspunsul e dihotomic – consolidăm independența Republicii Moldova versus facem unirea cu România. Deocamdată, nu ne reușește nici una și nici alta, trebuind să-i dăm dreptate politicianului care insista ca verbele a vrea și a putea să fie conjugate împreună.

De bună seamă, discuțiile din ultimul deceniu despre consolidarea statului și instituțiilor sale au fost însoțite de înstrăinări ale patrimoniului public, privatizări și concesionări dubioase, culminând cu furtul miliardului. Așa am realizat că statul care urma a fi consolidat a fost capturat de un regim oligarhic. Iar pe fundalul acestui fapt, nu ne miră datele Barometrului de Opinie Publică (BOP), realizat în noiembrie 2018 – aproximativ 49% din cetățeni regretă disoluția URSS, iar ~40% ar vota o eventuală refacere a imperiului sovietic, față de doar ~27%, care s-ar opune unei asemenea perspective. Tot din sondaje desprindem că numărul cetățenilor care nu ar susține refacerea URSS se corelează cu numărul celor ce ar opta pentru unirea Republicii Moldova cu România.

În circumstanțele menționate, politicienii s-au arătat descurcăreți, pliindu-se perfect pe starea de spirit a cetățenilor. Dacă acum un deceniu aveam doar 2 partide declarate deschis unioniste, actualmente numărul acestora a crescut peste 10, reprezentând ¼ din partidele înregistrate oficial. În acest sens, trebuie recunoscut meritul Partidului Național Liberal (PNL) de legalizare a activității politice unioniste, după ce pe făgașul respectiv au intrat treptat și: Partidul Liberal (PL), Uniunea Salvați Basarabia (USB), Partidul Verde Ecologist (PEV), Partidul “Noua Opțiune Istorică” (NOI), Partidul Democrația Acasă (PDA), Mișcarea Populară Antimafie,  (MPA), Partidul Acțiunea Democratică (PAD), Partidul Unității Naționale (PUN), Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Partidul Popular Românesc (PPR). Niciun curent politic din Republica Moldova nu se bucură de susținerea atâtor partide. Toate vor unirea, dar pentru că n-o pot realiza se limitează la sensibilizarea opiniei publice, sperând s-o aducă peste limita după care adepții unirii ar deveni majoritari. Multiplele îndemnuri de genul “Uniți pentru Unire”, lansat de PL în ajunul Centenarului unirii, etc., nu s-au încununat cu succes. Deocamdată, cantitatea nicidecum nu trece în calitatea. Dovadă este că la recentele alegeri parlamentare din februarie 2019 cohorta de partide unioniste nu a putut să-și promoveze niciun reprezentant în forul legislativ.

Dialectica cere totuși o tranziție de fază. În acest sens, câteva partide unioniste s-au relansat cu denumiri și lideri noi, încercând să devină poluri de atracție pentru electoratul unionist. Este vorba despre PUN și USB. Iar ultima relansare de acest gen a avut loc chiar recent, pe 27 august 2019, de ziua independenței Republicii Moldova, când Partidul Liberal Reformator (PLR) a decis să-și schimbe denumirea în Partidul Popular Românesc (PPR), alegându-și o conducere nouă. Totuși, relansarea PPR a lansat și impresia reciclării nuanțate a denumirii fostului Partid Național Român (PNR), care în 2013 și-a schimbat denumirea în Partidul Noua Opțiune Istorică (NOI), odată cu venirea la cârma formațiunii a lui Victor Alexeev. Ultimul are actualmente avantajul de a promova Noua Opțiune Istorică din poziția de Secretar de stat pentru Românii de Pretutindeni.

Și noua conducere a Partidului Popular Românesc are avantaje demne de invidiat. Este constituită din personalități respectate în domeniul științelor umanistice și comunicării, dar mai important este că a moștenit de la conducerea precedentă un model foarte precis de abordare a proceselor unioniste. Un exemplu, în acest sens, este atitudinea manifestată de ex-președintele PLR, Ion Hadârcă, față de proiectul de țară – Unirea Basarabiei cu România, anunțat la 27 noiembrie 2013, de Președintele Traian Băsescu: „Eu aștept acțiuni concrete, o foaie de parcurs pentru unire. Cât ar dura aceste acțiuni? Omul care și-a asumat asemenea lucruri trebuie să ofere și o foaie de parcurs. Să ne spună cum vede dlui acest proces”. Această pledoarie a ex-liderului PLR pentru acțiuni concrete a fost pe deplin  justificată, fiindcă proiectul anunțat de șeful statului român a fost destul de vag: (1) unirea este un proiect de ţară cu orizonturi îndepărtate; (2) proiectul unionist trebuie promovat fără implicarea statului român; (3) în România trebuie să aibă loc o dezbatere internă daca ar fi de acord cu unirea cu Republica Moldova. De aceea, având în vedere cele menționate ar fi corect ca exigențele manifestate față de proiectul lui Traian Băsescu, să se extindă în mod firesc și asupra noului proiect unionist al Partidului Popular Românesc.

Dar înainte a deveni un pol de atracție pentru partidele și electoratul unionist, așa cum își propune, PPR ar trebuie să-și elaboreze propria Foaie de parcurs, cu elemente foarte precise. Nu înainte însă de a face o inventariere a proiectelor unioniste lansate de alte partide și organizații civice din Republica Moldova și România. Cel puțin, ar fi necesară estimarea impactului acțiunilor și elaborărilor de rezonanță. De exemplu, cum au fost implementate prevederile Apelului Marii Adunări Naționale din 5 iulie 2015, sau Principiile Reunificării din Foia de parcurs a platformei Sfatul Țării II, adoptată la 27 martie 2016? La fel de utilă ar fi și estimarea impactul elaborărilor mediului academic și ale societății civile din România. În special, a celor două lucrări notorii: Fondul Moldova – podul de investiții peste Prut, elaborat în 2015 de Fundația Universitară a Mării Negre (FUMN); și Foaia de parcurs a Reunificării României cu Republica Moldova, elaborată în 2016 de profesorul Petrișor Peiu. Au contribuit cumva aceste lucrări la conturarea unui scenariu unionist realist pentru autorități?

Un alt aspect important al activității PPR ar ține de identificarea barierelor ce stau în calea realizării proiectelor unioniste. Ar fi de dorit ca aceste proiecte să poată fi promovate nestingherit și de înalții demnitari, de partidele pe care le reprezintă, nu doar de cele din opoziție. Aici există problema aflării înalților demnitari sub jurământul de a contribui la consolidarea independenței și suveranității Republicii Moldova, ceea ce le limitează posibilitatea de a promova deschis unionismul. În plus, Curtea Constituțională a adoptat câteva hotărâri foarte importante, prin care a precizat că obligația de loialitate constituțională a înalților demnitari se naște în momentul depunerii jurământului, care nu este un act simbolic, încălcarea jurământului fiind o încălcare gravă a Constituției. Reiese că înalții demnitari sunt nu doar îndreptățiți, ci datori să se opună realizării idealului unirii. Și asta nu e singura problemă, există și altele, una dintre acestea creată în mod artificial. Este vorba despre consacrarea de către Curtea Constituțională a rolului națiunii civice moldovenești. Deși nu a existat vreo sesizare oficială a Curții Constituționale, ea a statuat că legea supremă reprezintă un contract social, iar „sursa Constituției este comunitatea națională, națiunea civică însăși”. Asta înseamnă că existența “națiunii civice” a precedat în timp actul adoptării Constituției, iar rolul ei este de a fi subiectul principal al „contractului social”. În acest sens, raționamentele Înaltei Curți subminează în mod direct ideea despre Republica Moldova – cel de al doilea stat românesc. Iar din această perspectivă, vedem că lucrurile stau altfel decât ne li prezintă vocile sonore ale curentului unionist, afirmând că ideea națiunii civice moldovenești ar reprezenta o diversiune a unor cercuri externe, ostile ființei noastre naționale. Oricum, temerile că națiunea civică moldovenească reprezintă un obstacol în realizarea idealului unirii par a fi fundamentate. Principalele pericolele, în acest sens, au fost evidențiate de unul dintre cei mai notorii exponenți ai unionismului, care și-a exprimat argumentele într-un articol intitulat: Eu sunt categoric împotriva unirii R. Moldova cu România!

Având în vedere cele menționate, ar fi de dorit ca noua conducere a PPR să lucreze și asupra identificării unui model original de reîntregire a țării, care să fie realizat etapizat, conform foii de parcurs. Modelul reunificării Germaniei, promovat de președintele de onoare PUN, Traian Băsescu, nu se potrivește din mai multe considerente. Cel mai important fiind că reunirea Germaniei s-a realizat extrem de rapid, într-un an de zile de la lansarea proiectului “2+4”, elaborat de URSS. Proiectul a avut la bază conjugarea eforturilor a 2 state germane și a celor 4 învingători în cel de al II-lea Război Mondial. Denumirea documentul final de reunificare – Tratat privind reglementarea finală în raport cu Germania, precum și semnatarii acestuia, vorbesc cel mai elocvent despre esența proiectului “2+4”. Miezul tratatului a fost că cele patru puteri renunță la drepturile lor de ocupație în Germania. Simbolismul și efectele reunificării Germaniei au fost imense. Căderea Zidului Berlinez a reprezentat punctul de pornire pentru înlăturarea efectelor înțelegerilor de la Ialta și Potsdam, urmate de unificarea Germaniei, ca preludiu pentru unificarea Europei.

În concluzie s-ar putea afirma că, în pofida dificultăților menționate a multiplelor neînțelegeri, drumeții angajați în parcursul unionist ar avea destule motive pentru a-și consolida eforturile în vederea stabilirii unei foii de parcurs comune, chiar dacă “obiectivul unirii este cu orizonturi îndepărtate”. Totuși, nu trebuie trecut cu vederea existența unui paradox evident – cu cât vor fi mai consolidate și puternice forțele unioniste, cu în atât mai motivați vor fi promotorii consolidării independenței ca Republica Moldova să se dezvolte și să prospere. Chiar și așa, unioniștii ar avea o misiune nobilă: să-și realizeze idealul vs. să-și forțeze oponenții să transforme Republica Moldova într-o țară prosperă.


Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL, și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
control_parental_starnet

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here