– Oleg (instalatorul sistemului de încălzire), trebu’ centrală pe lemne sau peleți că rusu’ închide gazu’!

– Ei, nu mai cred. Iar cineva crează „ajîotaj” (trad. – panică) în prag de iarnă ca să-și vândă centralele. Vara ne sperie cu 40 de grade ca să cumpărăm „condiționere”, iar iarna – că se închide gazu’.

– Oleg, prezidentu’ o zis. Și o dat indicații să fie achiziționată păcură pentru CET-uri. Așa că cei conectați la sistemul centralizat o sa aibă căldură, dar noi, tre’ să ne rezolvăm singuri problema.

– Dacă te încurcă vreo 50-100 de mii de lei, eu ți-o instalez.

– Oleg, ai băut gaz? Cum 100 de mii?

– Nu eu am băut gaz, ci tu că îl crezi pe Dodon.

– Cum, d-apu’ el îi prezident!

– Hai, „gătește” rubla.

I-am urmărit conferința de presă de luni, „ediția specială” de la NTV și emisiunea de miercuri de la JurnalTV. Dodon nu m-a convins să-mi cumpăr centrală pe lemne! Dodon mă vrea cetățean prost, panicat și ușor de manipulat, pentru că unui cetățean speriat îi poți vinde orice porcărie, orice minciună. Dodon nu vinde centrale pe lemne. El vinde iluzii. Recurge la șantaj psihologic ca să fie perceput ca ultima speranță a moldovenilor. Vrea ca moldovenii să-l aprecieze pentru relația sa „salvatoare” cu Putin. Dodon și Putin vor să ne salveze de crivățul iernii cu gaze rusești pe care ni le vând la prețul de 237 de dolari mia de metri cubi (nu de 190 de dolari cum ar fi dacă le-am primi prin Slovacia via Ucraina) și vor să ne închinăm toți, în fața prieteniei lor aducătoare de gaze.

Deci, deocamdată avem următorul peisaj: Igor Dodon și-a asumat (pentru că așa a vrut el) angajamentul de a rezolva o problemă din aria de responsabilitate a Guvernului. De ce? Pentru că el este prieten cu Putin. Așa înțelege președintele noțiunile de om de stat, relații instituționale și interstatale. Am înțeles că Dodon va exploata propagandistic această pârghie la 25 iulie când, în cadrul emisiunii lui Anatol Golea, de la RTR-Moldova, „președintele tuturor” atenționa Guvernul Maiei Sandu: „Fără mine nu veți rezolva problema gazelor!”. Apoi, cu de la sine putere, s-a apucat să ne salveze, uzând de relația sa specială cu Putin. Iar Guvernul a acceptat această situație, oferindu-i lui Igor Dodon spațiu pentru a se manifesta: „Eu pot să mă dau la o parte! Politic, mă pot da la o parte și să cer guvernului Maiei Sandu să se descurce”, spunea Dodon la NTV, speriindu-ne din nou că, fără el și Putin, la iarnă, moldovenii vor trece prin „genocid” climateric.

Această tactică de schimbare, prin șantaj, a percepției moldovenilor asupra politicii externe, amenință obiectivul suprem asumat de Guvernul Maiei Sandu – apropierea de UE. Se vede cu ochiul liber că Dodon exploatează asocierea politică cu blocul ACUM pentru a pătrunde, în plan extern, acolo unde nu ar fi reușit niciodată să ajungă ca vasal al lui Putin – de exemplu, la tribuna ONU. Pe de altă parte, din poziția de lider de facto al unui partid asociat cu ACUM, Dodon se chinuie nu doar să compromită pe terment lung partida pro-europeană din Moldova, ci în primul rând să cucerească un nou segment de electorat – cel al pro-rușilor moderați, coagulați până acum în jurul PDM. La ediția specială, difuzată în limba rusă, la postul TV urmărit de acel segment de electorat, Dodon le-a transnis următorul semnal (mesaj): „PDM este cel mai înflăcărat proiect politic anti-rusesc din Moldova”. Apoi, ca să fie sigur că a pus bine „sămânța la încolți”, a încercat să le pună democraților pecete de „unioniști”: „Ei foarte repede se mișcă spre locul unde a ajuns electoratul lui Ghimpu”.

Ambele piste pe care se mișcă Igor Dodon sunt periculoase pentru Moldova. Faptul că acesta a preluat inițiativa în domeniul politicii externe, acompaniat de PAS și PPDA, în care electoratul pro-european a investit ultima speranță, este la fel de periculos ca și extinderea bazinului electoral al PSRM. Chiar și cu câteva procente. Candidații pro-ruși au ratat de fiecare dată victoria în alegerile din Chișinău „la mustață”. Nu le-au ajuns câteva procente. La fel și la alegerile parlamentare – o aruncătură de băț până la obținerea majorității.

Nedumerirea tuturor este de ce Guvernul asumat de blocul ACUM îi ridică lui Dodon mingea la fileu pe domeniul politicii externe? De ce îi crează pârtie spre Bruxelles și spre tribuna ONU? Este oare, în spatele acestui gest, un raționament calculat cu lupa și consultat cu prietenii externi ai țării, în interesul național al Moldovei, ori e vorba de infantilism politic exprimat prin neconștientizarea „pericolului Dodon” de către Maia Sandu și Andrei Năstase? Ori traiectoria din septembrie a președintelui – Moscova-Bruxelles-Moscova, iar în curând ONU – este grăitoare și doar cel care nu vrea să înțeleagă jocurile lui Dodon, nu le înțelege.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
control_parental_starnet

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here