Cine a avut măcar odată acces la computerul meu („băieții curioși” știu de ce zic asta) știe că pe desktop am un folder securizat denumit „Dosare pentru proști”. Când se anunță gălăgios inițierea vreo unui dosar pe subiecte sensibile, cu nume sonore, încep să „vărs” acolo tot ce găsesc relevant la temă – cu dată, link și sursă.

De ce fac asta? În primul rând, pentru că, a devenit o tradiție ca astfel de dosare să rămână fără finalitate. Ele sunt însă interesante pentru jurnaliști. E curios să urmărești traseul acestor dosare, să vezi cum mai întâi se face mare gălăgie, apoi, peste vreun an-doi în care nu se întâmplă nimic (poate doar șantaj), chiar și procurorii se arată derutați când îi întrebăm pe unde mai e dosarul respectiv. Apropo, știați că primul dosar împotriva lui Șor nu e cel în care a fost condamnat în prima instanță? Dar asta e altă temă. În al doilea rând, stochez totul în „Dosare pentru proști” ca să am totul la îndemână și să nu-mi scape detalii atunci când va fi cazul să revin la un anumit subiect. Aparent, e o apucătură care seamănă cu cea a recent evadatului „coordonator” – doar că el colecționa casete porno, iar eu –  informații din spațiul public. Le stochez acolo ca să nu le uit.

„Desecretizez”, astăzi, pentru cititorii acestui editorial, o mapă cu detalii despre referendumul ilegal din 2 februarie 2014, din Autonomia Găgăuză. Se întâmpla în ajunul semnării de către Republica Moldova a Acordului de Asociere cu UE. La 27 noiembrie 2013, Adunarea Populară a UTA Gagauz-Yeri a adoptat două hotărâri „Cu privire la desfăşurarea referendumului legislativ privind statutul separat al locuitorilor din Găgăuzia la autodeterminare externă” şi „Cu privire la desfăşurarea referendumului consultativ” privind vectorul de dezvoltare a politicii externe a Republicii Moldova.

Cronologia evenimentelor este importantă. Oficiul Teritorial Comrat al Cancelariei de Stat a sesizat instanţa de contencios administrativ în vederea anulării hotărârilor menţionate. La 5 decembrie 2013, instanţa de judecată a dispus suspendarea actelor administrative contestate, iar prin hotărârea Judecătoriei Comrat hotărârile Adunării Populare a UTA Gagauz-Yeri au fost anulate, ca ilegale.

În ajun, la 1 februarie 2014, Adunarea Populară de la Comrat şi-a reconfirmat, printr-o hotărâre nouă determinarea de a desfăşura referendumurile. Așa că, la 2 februarie 2014, în UTA Gagauz-Yeri au avut loc două „referendumuri” la care au participat 70% din populația locală cu drept de vot, iar peste 98% din votanți s-au exprimat pentru aderarea la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Comisia Electorală Centrală a Republici Moldova a refuzat să coopereze cu autorităţile din Găgăuzia pe acest subiect.

Referendumul a avut loc chiar dacă, la 9 ianuarie 2014, Procuratura Generală a inițiat o cauză penală pe faptul samavolniciei (art.352 Cod penal). Anunțul este disponibil și azi pe site-ul Procuraturii. Sperăm să nu dispară până apare un procuror general curajos.

„Referendumul” ilegal din UTA Gagauz-Yeri a fost puternic susținut de PCRM și PSRM. Inclusiv în ziua desfășurării acelui exercițiu „electoral”, Igor Dodon se afla în Găgăuzia. La 5 ani distanță (timp în care despre ancheta penală nu s-a mai auzit nimic), în februarie 2019, Igor Dodon a acceptat o medalie: „Cinci ani de la referendumul găgăuz”, de la bașcanul UTA Gagauz-Yeri, Irina Vlah. În discursul său, Vlah a menționat: „Vreau să înmânez această medalie președintelui, a cărui partid a fost împreună cu noi la 2 februarie 2014. Dumnealui personal a luat parte la desfășurarea mitingurilor în susținerea referendumului nostru”. Iată și mărturia video care ar trebui anexată la dosar de un procuror cu ouă (https://www.youtube.com/watch?v=H5yI0Jiuats).


Igor Dodon a confirmat că nu a ezitat să se implice activ în acel proces: „Eu, ca deputat și președinte de partid (PSRM – n.red.) am susținut pornirile voastre și mulți m-au criticat. Dar voi ați dat un exemplu și asta a fost o decizie corectă”, a declarat Dodon la ceremonia de la Comrat.

Deci, atunci când a primit medalia, Dodon era deja „președintele tuturor” – garantul suveranității statului. Dosarul de la Procuratură „plânge” într-un sertar și azi. Asta în caz că el mai este pe acolo.

Să ne amintim: Chiar de la proclamarea independenței Republicii Moldova, în regiunea de sud au existat porniri separatiste pronunțate, ce au condus la crearea Autonomiei Găgăuze în 1994. Ce a fost oare în mintea actualului președinte Dodon atunci când a decis să sprijine acel exercițiu ilegal, care stimula separatismul în sudul Moldovei? Repet, se întâmpla în timp ce negocierile pentru semnarea Acordului de Asociere și a celui de liber schimb cu UE se aflau pe ultima sută de metri.

Dar cât e de firesc oare ca, deja președintele Republicii Moldova, la 14 mai 2018, în discursul rostit la ședința Consiliului Economic Eurasiatic Suprem, să-și bazeze argumentarea privind dorința moldovenilor de a participa la „proiectele integraționiste din spațiul CSI” pe rezultatele referendumului ilegal din Găgăuzia?

Apropo de referendumurile regionale la care se mai referă Igor Dodon în acel discurs… Să ne mai amintim de niște porniri separatiste. După mitingul din 18 ianuarie 2014, organizat de PSRM în susținerea referendumului ilegal din Autonomia Găgăuză, socialiștii au venit cu inițiativa organizării referendumurilor consultative privind aderarea la Uniunea Vamală (inexistentă) în toate raioanele și municipiile țării. În total, au fost înregistrate 11 grupuri de inițiativă privind organizarea și desfășurarea referendumurilor locale consultative pe tema vectorului politicii externe a Republicii Moldova (la Soroca, Chișinău, Bălți, Basarabeasca, Orhei, Ungheni, Florești, Râșcani, Drochia, Fălești și Căușeni). Asta în condițiile în care legislația interzice autorităților locale să organizeze exerciții pe tema politicii externe.

Până în ziua de azi, organele de anchetă nu au anunțat care este finalitatea dosarului vizând referendumurile ilegale din Găgăuzia, iar inițiatorii, inclusiv deputații din Adunarea Populară care au inițiat procedura de convocare a „plebiscitului” sunt în libertate, unii continuând să ocupe funcții de stat.

Și încă ceva. La 23 noiembrie 2016, înainte să fie învestit în funcția de șef al statului, Igor Dodon, viitorul garant al suveranității statului, declara: „Aderarea Moldovei la UE se va face fără Transnistria și fără Găgăuzia”: „Dacă dorim ca Republica Moldova să se mențină ca stat, nu trebuie să ne grăbim să aderăm nicăieri, pentru că  aderarea la UE este posibilă doar fără Transnistria și fără Găgăuzia. Aderarea la UE ar putea ucide țara noastră, statalitatea noastră”.

„Amnezia de toamnă” a procurorilor e o tulburare care afectează grav viitorul acestei țări.


Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL, și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here