Alexandru Damian // Alegeri prezidențiale în România. Există alternative la Klaus Iohannis?

Autor: Redacția , in Editorial / 1 noiembrie, 2019, 10:35

Cei cinci ani de mandat ai lui Klaus Iohannis n-au însemnat un suport real pentru Republica Moldova. Dezinteresat și prea puțin preocupat de Chișinău, slab consiliat, Klaus Iohannis a lăsat toată relația București-Chișinău să fie dominată de Partidul Social Democrat și a permis acestuia să devină principalul aliat al fostului guvern Filip-Plahotniuc la București și Bruxelles. Pentru alegerile prezidențiale ce se vor desfășura în mai puțin de 10 zile, Klaus Iohannis nu are însă foarte mari emoții, pornind cu prima șansă, asta deși ar fi foarte multe motive pentru care alegătorii români, atât dinspre București, cât și dinspre Chișinău, să-l sancționeze.

România se pregătește de trei runde de alegeri în următoarele 12 luni, primele fiind cele prezidențiale. Dacă intrarea lui Klaus Iohannis în turul al doilea al alegerilor este una aproape sigură, lupta pentru locul al doilea este singura care provoacă „emoție” la București, între Dan Barna, candidatul Alianței 2020 USR PLUS, și Viorica Dăncilă, candidata Partidului Social Democrat.

Diaspora va juca și ar trebui să joace și de această dată un rol important, mai ales că cetățenii români din afara granițelor vor putea vota pentru prima dată timp de trei zile, începând de vineri, 8 noiembrie, până duminică, 10 noiembrie. Cum se vor împărți voturile dinspre Republica Moldova și cum arată relația dintre București și Chișinău după cinci ani de mandat ai lui Klaus Iohannis?

În 2014, în timpul campaniei prezidențiale precedente, Klaus Iohannis declara că “poate să facă foarte mult” pentru Republica Moldova. Din păcate, interesul președintelui României pentru Chișinău a dispărut accelerat după 2014. Absent, slab consiliat sau pur și simplu dezinteresat de subiectul ”Republica Moldova”, președintele Iohannis a lăsat toată relația dintre București și Chișinău să fie dominată de Partidul Social Democrat, jucând, mai degrabă, un rol de spectator.

PSD, principalul partener al PDM-ului lui Plahotniuc, a trecut Prutul cu echipe întregi de consilieri și experți pentru a menține fostul guvern la putere. A încercat chiar un blocaj mediatic în România pe derapajele guvernului Filip, dar, mai ales, a fost principalul susținător al lui Plahotniuc și acoliților săi la Bruxelles, unde europarlamentarii PSD și ALDE au făcut scut în jurul acestora.

În tot acest timp, dinspre Klaus Iohannis a fost doar liniște. Când guvernul Filip era investit „noaptea ca hoții”, România cerea „stabilitate”. Când Uniunea Europeană decidea să oprească asistența macrofinanciară pentru Republica Moldova din cauza derapajelor guvernării PDM, România se alinia inițial, pentru ca apoi să ofere Chișinăului o linie de finanțare de 100 milioane euro de care avea nevoie ca de aer.

Ultima „ispravă” a României s-a petrecut la investirea guvernului Maia Sandu. Nu doar că Bucureștiul a fost ultimul dintre partenerii importanți ai Chișinăului care să recunoască guvernul legitim condus de aceasta, ci, mai mult, a continuat un lung șir de gafe începute de MAE-ul românesc și a pus în scenă un teatru eminamente absurd. România s-a erijat într-un actor decisiv prin trimiterea consilierului prezidențial Bogdan Aurescu la Chișinău în ziua demisiei guvernului Filip, deși soarta acestuia era deja pecetluită. Ceea ce a rămas însă este o politică absurdă față de Chișinău și o relație mult prea apropiată între București și fostul guvern PDM.

Cu toate acestea, la cinci ani de mandat, Klaus Iohannis își păstrează încă o imagine bună spre foarte bună pe plan extern, inclusiv la Chișinău. Ajută enorm și contextul – guvernele României din ultimii trei ani au fost catastrofale și i-au oferit președintelui posibilitatea de a fi un factor de stabilitate în România, dar a și beneficiat de imaginea bună creată de Partidul Național Liberal, prin suportul oferit blocului ACUM în ultimii ani.

Pentru Moldova, însă, Bucureștiul nu doar că n-a ajutat la nicio reformă, ci a asistat pasiv (în cazul președintelui) sau a beneficiat direct de pe urma capturării statului de către PDM.

Ce alternative sunt însă la Klaus Iohannis? Sunt și nu sunt. În România, avem poate parte de cea mai plictisitoare campanie electorală de după 1989, cu mesaje foarte slabe și actori mai degrabă interesați de politică internă. Klaus Iohannis nu a pozat niciodată într-un fan al interviurilor sau dezbaterilor, având doar apariții în medii bine controlate. Pentru el, menținerea status quo-ului și probabila intrare a Vioricăi Dăncilă în turul al doilea ar fi mină de aur.

Viorica Dăncilă, candidata PSD pentru alegerile prezidențiale, este mai degrabă o variantă de avarie a celui mai mare partid românesc, dar aflat în vrie după condamnarea lui Liviu Dragnea la închisoare. În februarie 2018, Dăncilă se afla într-o vizită la Chișinău pentru a da un nou cec în alb guvernului Filip. În campanie, Chișinăul n-a apărut aproape deloc pe agenda candidatei PSD. Este, însă, candidata unui partid care a susținut până-n pânzele albe guvernul PDM, care a cosmetizat realitatea de la Chișinău la București și la Bruxelles și care și-ar dori revenirea la business as usual cu partenerii de la PDM.

Theodor Paleologu este candidatul Partidului Mișcarea Populară, partid ce încă păstrează o imagine bună la Chișinău datorită lui Traian Băsescu. PMP rămâne și cel mai vocal partid românesc pe subiectul Moldova, dar campania lui Theodor Paleologu s-a rezumat mai degrabă la un lung șir de critici la adresa candidatului Alianței 2020. A fost însă printre puținii care au cerut dezbateri electorale. Rămâne de văzut dacă acesta va putea repeta rezultatul foarte bun al PMP la europarlamentarele recente – locul al doilea, puțin în spatele Partidului Național Liberal.

Mircea Diaconu este un candidat „independent”, dar susținut de Pro România, partidul lui Victor Ponta, și ALDE, partidul lui Călin Popescu Tăriceanu. Victor Ponta era susținut în 2014 în cadrul alegerilor prezidențiale din România (pierdute în fața lui Klaus Iohannis) de Vladimir Plahotniuc, iar ALDE a fost un susținător total al guvernului Filip la Bruxelles. Europarlamentar în legislatura precedentă, fără realizări notabile, nu a avut Chișinăul în centrul campaniei sale electorale.

A rămas Dan Barna, candidatul Alianței 2020 USR PLUS. Alianța a reușit să câștige la recentele alegeri europarlamentare aproape toată diaspora românească, cu un scor enorm, de aproape 45%. Râdem, glumim, dar Alianța a câștigat inclusiv Coreea de Nord și China. A pierdut însă în Republica Moldova, având un scor foarte slab, de aproape cinci mai puțin decât PNL și trei ori decât PMP. Principalul motiv pentru acest rezultat are legătură cu vizibilitatea foarte scăzută a Alianței la Chișinău. Vor reuși acum Alianța 2020 și Dan Barna să-și atragă mai multe voturi dinspre Chișinău?

Campania la Chișinău a prezidențiabilului Alianței a fost una slabă. Fără o filială puternică, cu o prezență minimală la Chișinău, deși mulți moldoveni din București sunt votanți ai Alianței, cu o singură vizită în Republica Moldova, ușor de trecut cu vederea, și câteva interviuri mai degrabă anoste, e greu de crezut că Dan Barna va obține un scor mult mai bun. Acesta s-a poziționat însă corect în ultimii ani pe principalele evenimente de la Chișinău, însă simplele poziționări pe Facebook și întâlnirile cu ușile închise cu PAS și PPDA nu vor produce mare emoție la Chișinău. În lipsa unei agende clare pe Republica Moldova, Alianța 2020 și Dan Barna vor juca în continuare un rol minor în Republica Moldova.

Discuția în România se concentrează momentan pe cum va arăta turul al doilea. Intrarea lui Klaus Iohannis în turul al doilea are cota la pariuri de 1.01, rămânând, de fapt, o confruntare între Alianța 2020 și PSD.

Putem avea un tur doi pentru prima oară fără un reprezentant al Partidului Social Democrat ce se va transforma într-oundă de șoc într-un partid ce, în ultimii trei ani, nu a încercat decât să-și subordoneze toate instituțiile statului pe model PDM. Sau, a două variantă, Viorica Dăncilă va intra în turul al doilea, cu suportul puternicilor baroni locali ai partidului, lăsând tensiunile din interiorul Alianței să erupă. Votul dinspre diaspora poate cântări decisiv în condițiile a trei zile de votare și a unui flux mare de voturi. O prezență limitată va favoriza Partidul Social Democrat.Una ridicată, similară cu cea de la europarlamentare, va ajuta Alianța 2020.

Acest articol este proprietatea Expresiv Media SRL, și este protejat de legislația drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face DOAR în limita a 150 de cuvinte, cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către articolul original.