Deja de un an și jumătate, pe această pagină, în fiecare marți, apare un editorial ce-mi poartă semnătura. În toată această perioadă, că a fost la guvernare vechiul regim sau actuala alianță, atitudinea mea a fost neschimbată și întotdeauna am scris tot ce am crezut de cuviință că era mai potrivit pentru ziua cu pricina.

Practic întotdeauna editorialele le scriam în noaptea de dinaintea publicării. Astăzi însă pe această pagină ar fi trebuit să apară un alt text, pe care l-am pregătit pe parcurs, în timpul ultimei luni de zile, în perioada campaniei electorale. Ar fi fost publicat în cazul în care Andrei Năstase câștiga scrutinul și conține critici dure la adresa sa și a unor colegi de-ai săi din blocul ACUM. O compilație a gafelor făcute în ultima perioadă și care nu mai puteau fi acceptate.

O parte din chișinăeuni nu a putut însă să tolereze aroganța și sfidările la care au fost supuși de multe ori în timpul acestei companii, dar și per total în cele aproape 5 luni de guvernare, crezând că e mai bine să boicoteze aceste alegeri. În actuala situație nu cred că mai este nevoie de acel text, de asta mă voi axa pe altceva astăzi. Sper că înfrângerea îi va face să înțeleagă unde au greșit.

La 3 septembrie, tot într-o zi de marți, scriam aici editorialul care mi-a adus probabil cele mai multe blamări din ultimul an. Era intitulat De ce pornește Ceban favorit cert în alegerile din Chișinău și miza uriașă a lui Dodon”. 

Textul a stârnit mare rumoare prin staff-ul electoral al lui Năstase, care încă nici măcar nu-și anunțase candidatura, dar avea echipă de campanie. Din partea unora am primit mesaje foarte dure, chiar dacă textul publicat atunci n-ar fi trebuit să facă altceva decât să le dea anumite repere în campanie, pentru că era bazat pe niște teze absolut evidente.

Din păcate, nu s-a ținut cont de absolut nimic din ce era scris acolo și s-a mers pe scenariul „Războinicul Luminii”, „Cel mai bun dintre cei buni”.

Un eșec consecință a eșecurilor

I-am văzut în ultimele zile pe unii analiști reputați ai patriei cum plasau toată vina înfrângerii lui Năstase pe coaliția ACUM-ului cu PSRM. Pe dispariția din peisaj a geopoliticii. Sigur că a cântărit greu și acest aspect. Doar că analiștii nu știu de ce nu vorbeau despre cât de mult au influențat eșecurile acestei guvernări în victoria lui Ceban.

Spre exemplu despre comisia de selectare a candidaților la funcția de procuror general, care urmează să trimită la CSP cel puțin două figuri odioase, ce odată ajunse în fruntea instituției cred că putem să punem capac pe orice reformă a justiției. Doar probabil nu se vorbește despre asta tocmai pentru că unii analiști chiar au făcut parte din comisia buclucașă.

Asta a fost, de fapt, poate ultima picătură a unei răbdări care deja începea să crape încă de când se vorbea de „memorii instituționale” pe la MAI sau de „Maxieni” odioși mutați dintr-o funcție în alta.

Doi mari câștigători

Alegerile câștigate de Ion Ceban au de fapt doi mari câștigători. Pe el și pe Igor Dodon.

Primul, pentru că intră acum în politica mare și devine principal aspirant la succesiunea titlului de lider pe stânga, după ce Dodon va dispărea din peisaj.

Iar al doilea, pentru că ieri, odată cu victoria lui Ceban, și-a consolidat și mai mult puterea în acest stat. Maiei Sandu îi va fi și mai dificil să poată drege acum cumva imensa gafă pe care a făcut-o comisia de selectare a candidaților la funcția de procuror general, mai ales după ce Dodon a spus clar, încă de săptămâna trecută, că nu va accepta nicio reevaluare a rezultatelor.

Așa cum nu va accepta nici „cumnatul” să ajungă procuror general, făcând referire la Vladislav Gribincea, candidatul care e pe placul șefei Executivului.

În aceste condiții, pentru Maia Sandu urmează o perioadă foarte dificilă. În care va trebui să facă față unui Igor Dodon tot mai bine consolidat și cu o poftă și mai mare de putere.

Șefa Guvernului poate însă ieși bine din această situație. În primul rând pentru că a rămas singurul lider pe dreapta care contează, iar multe decizii în ACUM vor putea fi luate mai ușor. Și doi, pusă fiind la zid de conjunctura alegerii procurorului general, ar cam fi cazul să înțeleagă că nu mai e loc de jocuri de-a „comisia” și că a venit timpul ca astfel de decizii de importanță majoră să fie asumate.

Ieri a dat un prim mic semnal în acest sens.

Alex Cozer

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here