Ziua de 12 noiembrie 2019 va fi pentru Igor Dodon una pe care cu siguranță nu o va uita niciodată. În dependență de cum vor decurge lucrurile în continuare, această zi se poate dovedi cea în care începe procesul de preluare totală a puterii în Republica Moldova sau momentul de vârf al carierei sale politice, urmat de o cădere abruptă.

Igor Dodon a demis marți un Guvern care l-a făcut mare. Fără acest Guvern, președintele ar fi rămas la același statut de simplu nebun pe o tablă de șah (dacă tot îi place atât de mult să se laude că e șahist), sacrificat ori de câte ori era nevoie de către „regele” Plahotniuc.

Formând acest Guvern alături de cei de la ACUM, Igor Dodon a devenit al doilea jucător politic de la Chișinău, iar apoi chiar principalul, mai ales după ce a i s-au deschis ușile și în Occident în timp ce Executivul Maiei Sandu persevera în gafe.

Dodon a decis însă că e cazul să devină jucătorul nr.1, solitar. A hotărât că nu mai e nevoie să joace în echipă, renunțând la Maia Sandu și deja vorbind despre un Guvern tehnocrat pe care este gata să și-l asume.

„Guvernul tehnocrat” PD-PSRM

Cea mai vehiculată variantă în spațiul public astăzi este cea a formării unui Guvern asumat de Igor Dodon, așa-zis tehnocrat, pe care să-l trimită în Parlament pentru a aduna 51 de voturi necesare învestiturii.

Dodon s-a jurat și ieri, angajament consfințit cu un „de-atâta”, că socialiștii nu vor face coaliție cu PD în Parlament. Nici nu este însă mare nevoie s-o facă. E de ajuns că el să trimită un cabinet de miniștri în Legislativ, iar acolo 15 deputați PD să îl susțină.

Mai departe se poate merge pe formula „minoritar”, susținut de socialiști și alți deputați în dependență de conjunctură sau chiar o fracțiune nouă formată din transfugi PD.

Această formulă, deși i-ar aduce pe moment puterea absolută lui Igor Dodon, este însă și periculoasă din mai multe motive. În primul rând pentru că economia este încă șubrezită și în lipsa unor finanțări externe, care pot veni doar din Occident, anul de zile care îl avem până la alegerile prezidențiale se poate dovedi unul tare greu.

Apoi, Dodon chiar dacă nu va intra în coaliție directă cu PD, va avea o problemă mare de imagine încălcându-și propriile angajamente și recurgând la ce a blamat foarte mult în ultimii ani. Pentru că Dodon e cel care a acuzat de fiecare dată traseismul politic și chiar a insistat că în acordurile cu ACUM să fie prevăzut clar că nu se va recurge la astfel de coabitări în Parlament.

A treia problemă e că un astfel de Guvern e totuși unul foarte șubred. Dodon nu are încă nici pe departe controlul total al instituțiilor pentru a înfrâna oricând își dorește mofturile unor deputați din afara PSRM. Așa că se poate trezi în orice moment că rămâne fără o majoritate, pericolul fiind în special pentru primele luni de existență a ipoteticului Guvern.

În plus, de toate aceste probleme va profita Renato Usatîi, care este în ascensiune pe stânga și deja și-a îndreptat artileria grea către Dodon.

Coaliție „Anti-Dodon” ACUM-PD

Voci importante de la Bruxelles și București au îndemnat-o pe Maia Sandu, la scurt timp după căderea Guvernului, să coalizeze cu Partidul Democrat.

Primul a fost chiar raportorul Parlamentului European pentru Republica Moldova, Dragoș Tudorache, care a transmis că s-a terminat timpul „jocurilor democratice” și că ar trebuie de format un Guvern cu participarea tuturor „actorilor proeuropeni”.

Și mai direct a fost fostul președinte Traian Băsescu, care a trimis-o pe Maia Sandu la masa de discuții cu Pavel Filip pentru a încropi cât mai curând „guvernul proeuropean”.

Mai voalat, dar semnale asemănătoare au fost lansate și de către premierul Orban și președintele Iohannis, care au transmis că Moldova poate fi susținută doar dacă rămâne ancorată în parcursul european.

Dacă situația de astăzi de la Chișinău ar fi fost transpusă la București, varianta lui Băsescu n-ar fi avut niciun impediment în a fi aplicată. Aici însă lucrurile sunt mult mai complicate.

În primul rând pentru că nu prea mai știe nimeni câți deputați are PD-ul condus de Pavel Filip în acest moment. E greu de crezut că Dodon mergea la demiterea Guvernului dacă nu avea siguranța că în PD există deja un grup suficient de puternic pe care să mizeze ulterior, în a-și forma propriul Guvern sau a bloca orice discuție între ACUM și PD.

Apoi, cei din ACUM ar ieși destul de șifonați dintr-o astfel de formulă, după ce cele 5 luni de coabitare cu PSRM deja i-a cam șubrezit. PD-ul nu este nici pe departe reformat și doar în Parlament mai are cel puțin 10 figuri extrem de dubioase, locul cărora e mai degrabă la pușcărie decât la guvernare. Numai când pronunți Candu, Andronachi, Botnari sau Cebotari cât de rău sună.

Un astfel de Guvern nu ar avea nici el prea mari perspective, pentru că poate fi dat jos oricând un procuror ar crede de cuviință că Andronachi sau Candu ar trebui luați la întrebări pentru toate schemele prin care au jefuit statul cât timp l-au controlat.

În plus, mai e și foarte periculos să-i readuci la butoane pe oameni care până nu demult ținuseră în captivitate totală acest stat.

Anticipatele pe care PD și Dodon nu le vor

Ar mai exista și varianta alegerilor anticipate. Una pe care o văd cu șanse minime de realizare în acest moment. Pentru că nu și-o prea dorește nimeni acum. Dar cel mai puțin cei din PD.

Partidul Democrat va vota orice Guvern, cu condiții minime, pentru că nu-și permite să meargă acum la anticipate. Scorul din locale, deși tot îl aduc din discuție, nu este încurajator deloc, în condițiile în care la votul popular au obținut în jur de 16% din sufragii, iar asta cu aproape 600 de primari de-ai lor și 28 de președinți de raioane.

În condițiile de astăzi, e puțin probabil că PD-ul poate obține un scor mai mare de 10%. Iar dacă de la CC vine vreo surpriză și rămâne sistemul mixt, perspectivele ar putea arăta și mai prost pentru democrați.

Apoi nici Igor Dodon nu-și dorește acum aceste alegeri. Chiar dacă în condițiile rămânerii sistemului mixt socialiștii ar obține un rezultat mult mai bun decât la 24 februarie, șansele să aibă singuri majoritatea sunt minime.

Iar după niște anticipate, ACUM și un PD cu siguranță fără mai multe personaje toxice pe care le vedem astăzi în Parlament, plus un Renato Usatîi cu dorință de revanșă, ar avea toate motivele să coalizeze împotriva lui Dodon.

Doar cei din ACUM nu ar avea motive să se teamă prea mult de anticipate. Mai ales dacă ele vor fi totuși în sistem proporțional. „Lupta pentru justiție” și „procurorul independent pe care Dodon nu îl vrea” se pot transforma în teme redutabile de campanie pentru ACUM. În plus, față de 24 februarie, ei au deja două campanii în spate în care au acumulat experiență și la sigur vor obține un scor mai bun acum.

În aceste condiții, lucrurile nu sunt chiar atât de dramatice pe cât le prezentau unii analiști după căderea Guvernului, și nici pozițiile lui Dodon foarte solide.

Igor Dodon este încă departe de a deveni „noul Plahotniuc”, chiar dacă tinde clar spre asta. Cât de ușor îi va fi, depinde de abilitățile celor din ACUM. Care n-ar fi rău totuși măcar să încerce să afle ce se respiră în PD.

12 noiembrie 2019 e o zi importantă. E ziua în care pentru Igor Dodon începe un sfârșit rapid sau încă cel puțin 5 ani de dominație totală în Moldova. După ce a sacrificat în felul în care a făcut-o Guvernul Sandu, cale de mijloc nu prea mai există.

Alex Cozer

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here