Blocul ACUM pare tot mai aproape de desființare, după ce Andrei Năstase a pierdut alegerile pentru funcția de primar al capitalei, iar la scurt timp a căzut și Guvernul. De atunci cele două partide care îl formează nu au mai apărut în conferințe de presă comune, iar activitățile lor din Parlament și Consiliul Municipal Chișinău s-au separat mai mult ca niciodată. În plus, aseară l-am văzut pe Andrei Năstase, în cadrul unui interviu, recunoscând practic că acest bloc nu mai există, întrucât „cu de-a sila nu se face nimic”. Declarațiile vin după o ultimă lună în care din cele două tabere s-au lansat mai multe „săgeți” și acuzații reciproce. 

Mai mult, cele două partide par să nu fi discutat în privința înaintării unui singur candidat în circumscripția Hîncești, acolo unde vor avea loc alegeri anticipate și, în mod normal, blocul ACUM (sau un candidat al dreptei unite) ar trebui lejer să-și adjudece mandatul, ținând cont și de rezultatul obținut în cadrul alegerilor locale din această toamnă. În timp ce la PAS pare să se fi decis pe candidatura Maiei Sandu, cei de la Platforma DA susțin că pregătesc și ei un candidat acolo. Iar în momentul în care cele două partide ar merge cu candidați separați, ar deveni absolut clar că blocul ACUM nu mai există.

Ar fi clar un semn prost pentru dreapta proeuropeană în vederea alegerilor prezidențiale care vin în toamnă și care, există șanse să se desfășoare concomitent cu un scrutin parlamentar anticipat. Cu o dreaptă dezbinată într-o droaie de candidați, Igor Dodon, favorit evident și așa, va defila. Să ne amintim cât de mult a contat faptul că, în 2016, un candidat al dreptei s-a decis extrem de târziu, cu două săptămâni înainte de data alegerilor.

Dreapta pornește în mod evident cu șansa a doua în fața lui Igor Dodon, care la cum arată astăzi lucrurile, va intra în campanie de pe poziții mult mai solide decât în 2016, având în mâna sa toate resursele administrative, Guvernul, Primăria Chișinău și un holding de presă propagandistic mult mai mare și puternic decât acum 4 ani.

Mai mult decât atât, cu excepția lui Renato Usatîi, care poate fi însă blocat și el la intervenția Moscovei, Dodon nu va avea niciun contracandidat serios pe stânga, deci electoratul de pe acest segment nu se va răsfira nici de data aceasta.

Iar pe dreapta deja avem deja câțiva potențiali candidați, unii dintre ei, printre care Octavian Țîcu, arătându-se absolut siguri că vor participa în alegeri. S-a văzut foarte bine, încă o dată, că o campanie cu mulți candidați pe dreapta, mai ales în condițiile în care aceștia s-au atacat extrem de dur între ei în primul tur, provoacă apatie și absenteism în turul II, așa cum s-a întâmplat și în alegerile din această toamnă, de la Chișinău.

O repetare a scenariul în toamna viitoare, la alegerile prezidențiale, va duce la același rezultat, iată de ce, dacă Maia Sandu chiar își dorește să ajungă președinte, pentru că e singura care pare astăzi să aibă o șansă în fața lui Igor Dodon, trebuie să evite acest scenariu.

Cred că nu ar mai trebui să piardă prea mult timpul cu „discuții în partid” și „consultări cu colegii”, așa cum își motivează de fiecare dată lipsa unui răspuns clar atunci când este întrebată dacă va candida sau nu la prezidențiale. Cei cu care ar trebui să discute sunt în alte partide, și în primul rând în partenerul de cursă lungă Platforma DA.

Pentru că la orice scor ar fi Andrei Năstase, fie chiar de 4-5% , cu cât îl creditează ultimele sondaje, o candidatură a sa împotriva Maiei Sandu ar zdruncina din unitatea dreptei, ar trezi frustrări și neîncredere în rândurile electoratului de dreapta. Tind să cred, cunoscând și tipologia electoratului Platformei DA, că în cazul unui război de uzură în primul tur între Sandu și Năstase, președinta PAS are șanse minime să-și atragă electoratul acestui partid în turul II.

Cu atât mai mari vor fi problemele dacă vor mai apărea și alți candidați, în special de pe segmentul unionist. Mai ales că acolo sunt mulți care nu au nicio treabă cu unionismul, fiind finanțați din surse obscure și având drept obiectiv tocmai fărâmițarea acestui electorat.

În aceste condiții, ar fi corect și probabil cel mai onest ca toți cei de pe dreapta, cu pretenții de a candida la prezidențialele din toamnă, să se așeze la o masă pentru a identifica un candidat cu cele mai mari șanse la victorie în prezidențiale, care să fie anunțat cât mai rapid

În mod ideal, un astfel de candidat poate fi identificat în cadrul unor alegeri de tip „primaries”, de modelul celor din SUA sau Franța. Este însă o variantă dificil de aplicat în Republica Moldova. Există însă și alte variante, dar un sondaj pe un eșantion lărgit pare cea mai viabilă dintre ele în acest moment.

Altfel vom ajunge să repetăm trista istorie a anului 2016, când dreapta a intrat dezbinată în primul tur. Aici depinde foarte mult de capacitatea de convingere a Maiei Sandu. Dacă va avea disponibilitatea și maturitatea de a-i aduce în jurul aceleiași mese pe posibilii să contracandidați de pe segmentul de dreapta.

Dar, în primul rând, ar trebui să existe mai multă comunicare cu cei din Platforma DA. Pentru că dacă 2020 va începe cu o rupere a Blocului ACUM, variantă ce pare iminentă astăzi, premizele ar fi unele foarte proaste.

Și poate se analizează mai atent propunerea fostului președinte al României, Traian Băsescu, ca PAS și Platforma DA să fuzioneze. Dar pentru asta e nevoie de mult mai puțin orgoliu și frustrare și mult mai multă rațiune și echilibru decât avem astăzi.

Alex Cozer

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

3 COMENTARII

  1. Eu sper,ca adevaratii unionisti,care tin la acasta tara si vor sa o vada in UE in viitor pentru a micsora distanta ,ce ne disparte pas dupa pas,vor vota un candidat comun proeuropian.Nu se uneste nimic prin dezbinare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here