Nu înțeleg de ce politicienii moldoveni tind să fie neapărat scârboși. Culmea, cred pe bune că electoratul i-ar putea îndrăgi pentru „dragostea” lor demagogică și falsă față de popor, afișată la TV. Ei chiar ne au de proști.

Aseară, cel care a fost prim-ministru sub regimul Plahotniuc, se chinuia să ne convingă că guvernul Maiei Sandu, care a restabilit finanțarea externă (după ce am fost izolați din cauza corupției și rezistenței patologice a regimului Plahotniuc la reforme), s-a gândit mai puțin la popor decât guvernul Chicu, controlat acum de Igor Dodon. Mai mult, pentru Pavel Filip (care a participat, alături de Plahotniuc, la protestul cu curcani în iunie 2019) Dodon nu mai e „trădător” (așa cum se scanda atunci la Președinție). Liderul PDM post-Plahotniuc spune că atunci când se scanda „Dodon, trădător!” a reieșit „din informațiile și atmosfera în care trăiam atunci” – a  acționat „luând în considerație elementele care erau atunci pe moment. Totul este schibător”, spune el.

Apoi, Pavel Filip a încercat să ne convingă cum PDM este și nu este în coaliție cu PSRM. Ascultându-l, mi-am amintit o întâmplare din copilărie când mama mi-a prăjit niște cârnaț „doktorskii” la micul dejun. Mie, cârnațul doktorskii mi se asociază cu măruntaiele și țâțele tocate de vaci. I-am zis mamei că nu suport nici măcar mirosul de doktorskii prăjit. Nici vorbă să-l mănânc! Mama a insistat și am băgat în mine o bucată. Apoi am vomitat o săptămână.

Explicația politicianului Filip despre cum este și nu este PDM în coaliție cu PSRM a avut aseară același efect.

„…De ce am votat Guvernul Chicu? Pentru că, în urma acestui pas, PDM are 10 președinți de raioane și în celelalte raioane are, la nivel de vicepreședinți, peste 25. PDM astăzi participă în guvernarea locală. (…) Noi nu am intrat într-o coaliție cu PSRM. Înțelegerea de atunci a fost că noi acordăm vot de încredere acestui guvern și mergem pe formarea coalițiilor la nivel raional cu PSRM. Nu suntem în coaliție și este o diferență esențială când pur și simplu acorzi vot de încredere unui Guvern sau atunci când ești într-o coaliție”.

Este ca și cum ai face sex rapid în tufiș, fără să dai chiloții în jos, pentru plăcerea doar a unuia dintre parteneri, de frică să nu rămâi însărcinat.

  • Moderator: Dvs sunteți conștient că, susținând guvernul Chicu, îl susțineți pe Igor Dodon la prezidențiale?
  • Pavel Filip: Noi considerăm că, în primul rând, susținem cetățenii Republicii Moldova.

Este fraza de serviciu a demagogilor și populiștilor care enervează până și pietrele de la Cosăuți. Dragostea guvernului Filip față de popor a fost atât de mare încât i-a pus în cârcă miliardul de dolari furat de cei aflați azi în căutare. Noroc că Filip a revenit rapid și, într-un moment de sinceritate, a spus: „Noi nu vom susține orbește oricare proiect cu care va veni guvernul, ci doar acele proiecte care se încadrează în albia intereselor PDM”. Așa s-a guvernat în Moldova de când mă țin minte – prin prisma interesului de partid, a unui mafiot sau a unui clan. Și nu are asta nimic în comun cu „dragostea” declarată față de popor, pentru că țara asta n-a avut niciodată norocul să fie guvernată de oameni cu gândire de stat.

Apoi, Pavel Filip a explicat cum NU a uzurpat el puterea în iunie 2019:

„Eu nu am întrezărit elemente de uzurpare a puterii în stat. Uzurparea puterii înseamnă a te menține la putere cu orice preț. Ori, haideți să ne aducem aminte, în acea săptămână eu am semnat decretul de numire a datei alegerilor parlamentare anticipate…”.

Daaa, exact aceea este hârtiuța care ar trebui printată în format mare și încleiată pe peretele din fața procurorului care instrumentează dosarul vizând „tentativa” de lovitură de stat din iunie 2019.

Pavel Filip a semnat decretul de dizolvare a parlamentului legal ales deși exista o majoritate parlamentară (non-Plahotniuc), un nou guvern (condus de Maia Sandu), iar Zinaida Greceanîi devenise președinte al Parlamentului. Sunt imagini video pe internet cum Pavel Filip semnează zâmbitor acel decret în aplauzele sportivilor lui Țuțu (apărătorii instituțiilor statului aduși de PDM) lăsați de poliția (subordonată lui Jizdan) să intre în clădirea Guvernului. O să ne amintim de asta (și vom păstra acea hârtiuță) inclusiv atunci când Pavel Filip va ajunge la vârsta lui Ion Iliescu.

Tot aseară, într-o altă emisiune, Vlad Filat a ținut să pună punct disputei generate de celebra sa frază, rostită în discursul din Parlament înainte să fie încarcerat: „…poate a venit timpul să sară naibii odată în aer tot sistemul politic…”. Atât am așteptat toți ca omul acesta să spună, în sfârșit, ceea ce are de spus, pentru ca aseară să aflăm că, de fapt, Filat a spus deja tot: „Aș vrea foarte mult să aveți în vedere contextul în care a fost făcută acea declarație și faptul că expresia a fost, în mare parte metaforică. Tot ceea ce urma eu să spun, a fost spus. Doar că în timp”. Și, a mai spus Vlad Filat, că clasa politică de pe vreme când a fost el încarcerat nu mai e la putere, adică „a sărit” deja în aer. Și a spus-o așa de parcă asta i s-ar datora lui, nu celor care și-au asumat riscurile în iunie 2019.

Și încă o observație. Igor Dodon spunea, acu’ două luni, după o ședință a CSS, că eliberarea lui Filat din închisoare, înainte de termen, a fost „pregătită” și „aprobată tacit” de guvernul Maiei Sandu. Aseară, la TV, Filat nu a ratat nicio ocazie să arunce „cu pietre” în Maia Sandu și nicio ocazie să-l numească „domnul Igor Dodon” pe liderul de facto al PSRM, cel despre care se spune că ar încerca recapturarea statului după Plahotniuc. Iar în contextul ipotezei că votul pentru învestirea lui Timofti în funcția de președinte (cu votul lui Dodon, Greceanîi și Abramciuc) ar fi costat 3 milioane de dolari, Filat din nou l-a cocolot pe Dodon: „Din punctul meu de vedere, ieșirea lui Dodon, Greceanîi și Abramciuc din PCRM și ulterior votarea pentru Timofti a avut alt raționament – incusiv lansarea pe cont propriu în politică”.

Nu a rămas neobservat, săptămâna aceasta, nici Igor Dodon. La o ședință a Colegiului SIS, el le-a cerut ofițerilor să prevină ceea ce el a numit „imixtiunile externe” în alegerile prezidențiale din toamnă. „Deja constatăm că s-au activizat unele forţe din afară, are loc finanţarea unor organizaţii neguvernamentale, încercări de manipulare a populaţiei pentru a provoca nemulţumiri în masa”, a spus Dodon. Când colo șeful grupării separatiste de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, alături de care Dodon a depus flori la monumentul cazacilor care au împușcat în noi în 1992, i-a reamintit lui Igor Dodon: „L-aș sfătui pe Igor Dodon să se gândească la promisiunile făcute față de Federația Rusă”. Promisiunile s-ar referi, potrivit lui Krasnoselski, la statutul limbii ruse în Moldova și revenirea pe piața mass-media din Republica Moldova a televiziunilor ruse.

Și s-a mai evidențiat Dodon cu un gest în contextul titlului acestui editorial – unul care a rămas fără reacții. Rechemarea a șase ambasadori – o decizie precedată de un „mesaj dur” (așa l-a calificat NTV) al lui Igor Dodon la adresa ambasadorilor noștri: „Nu sunteți la odihnă în afara țării. Aștept rezultate!”. Gestul lui Igor Dodon trădează frustrare. Acesta își încheie mandatul, dar continuă să fie ținut la distanță de prietenii externi ai Moldovei. Dodon nu a fost invitat niciodată în vizită oficială la vecini – la București și Kiev. La Kiev, pentru că, în opinia lui Dodon, „de facto, Crimeea e parte a Rusiei”, iar la București, pentru că „frați-frați, dar fiecare stăpân la el acasă”. Dar de ce să rechemi ambasadorul, de exemplu, din România dacă, în mandatul acestuia, România a devenit partenerul economic Nr.1 al Republicii Moldova? Cum îți explici, ca președinte, dragostea față de țara ta în acest context?

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here